CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Ganduri >  




Autor: Mara Circiu         Ediţia nr. 2873 din 12 noiembrie 2018        Toate Articolele Autorului

SA INVATAM SA IUBIM VREMEA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am cunoscut-o pe Violeta Stoica in urma cu multi ani cand amandoua locuiam in Philadelphia, Pennsylvania, marturisesc cu bucurie ca ne leaga atatea amintiri frumoase si usor nostalgice de perioada ce-a insemnat pentru noi doua un nou inceput, inceputul vietii de emigrant pe taramul Americii…viata ne-a despartit dar dupa multi ani ne-am regasit, si bucuria a fost reciproca! Am descoperit cu bucurie si mult entuziasm ca Violeta si-a urmat cu succes pasiunea si practica in prezent Psihoterapia in California. In afara orelor de program, Violeta gaseste ragazul necesar sa-si asterne pe hartie gandurile pe blogul personal, articolul de mai jos ii apartine si prin consimtamantul ei, vi-l impartasesc…veti descoperi un suflet frumos, sensibil si ganduri care, sper sa-si gaseasca ecoul in inima voastra.  
  
SA INVATAM SA IUBIM VREMEA,  
  
de Violeta Stoica, Mission Viejo, California  
  
 
  
“Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.” ~ Mihai Eminescu
 
  
Inceputul lunii noiembrie mi-a amintit de niste ani din trecut si de o perioada in care nu prea intelegeam anumite lucruri. Cand eram adolescenta ma enerva foarte tare vantul: imi strica frizura obtinuta cu mult chin in fata oglinzii. Mai tarziu ma revoltam la ploaie, la frig, la ceata si tot asa. Am avut o perioada de cativa ani buni in care traiam doar pentru a merge la mare in timpul verii. Trebuie sa recunosc ca sunt copilul Soarelui, ii iubesc lumina si caldura, iubesc zilele de vara lungi si starea de bucurie pe care mi-o da el.
Intr-o zi mi-am dat seama ca nu mai "traiam" decat in vacanta si am realizat ca nu mai savuram pe deplin toate momentele mici si mari de bucurie cu care viata mea era presarata. Le traiam, dar nu la intensitatea la care as fi putut sa le traiesc. Eram in standby, in pauza, ca intr-o amorteala-hibernare auto-impusa. Doar vara simteam ca pot sa fiu eu, simteam ca atunci traiam pe deplin. Soarele imi dadea o energie aparte pe care o simteam cu toata fiinta mea. In ziua in care am avut acest moment de “Aha!” am inteles ca ma saracesc singura, ca trec prin viata ca gasca prin apa si am hotarat ca fiecare anotimp pe care il traiesc are rostul lui si am mai hotarat ca de atunci incolo il voi aprecia pe fiecare dintre ele, cu felul lui special de a fi. M-am educat sa fiu atenta la fiecare schimbare de vreme, sa fiu atenta la cer, la luna si la stele, la nori, la ploaia si la vant, la zapada, la copaci si plante, la natura intr-un cuvant. Pana atunci imi mureau toate plantele pe care le primeam ...pentru ca eram absenta si pentru ca nu ma conectam cu ele.
Si am inceput intr-o luna de noiembrie, care altadata ma facea sa ma revolt, sa vad frumusetea copacilor goi, a culorii gri cu intreaga ei paleta de nuante (da, exista multe nuante de gri!), sa ma las sa simt vantul, sa-i ascult sunetul, sa-i aud mesajul, am inceput sa privesc ploaia ca pe un semn de abundenta si de iubire fata de pamant. Am inceput sa ies afara pe orice vreme si mi-am demonstrat mie insami ca ma pot bucura de toate acestea, si nu numai atat, dar au si inceput sa imi placa si sa le iubesc in adevaratul sens al cuvantului. Si inca ceva, nu am mai racit.....pentru ca nu ma mai opuneam vremii.
Treaba noastra ca locuitori ai acestei planete este, printre altele, sa ne adaptam la vreme, sa o acceptam si sa onoram schimbarea anotimpurilor. Cu cat ne-am ascuns si n-am izolat mai mult in spatele zidurilor locuintelor noastre, cu cat ne-am impotrivit si rasculat impotriva vremii, cu atat ne-am desprins de ritmurile naturale ale casei noastre, Pamantul, ne-am deconectat de ritmurile cosmice si universale.
Noi oamenii, ca si energie colectiva a gandurilor si intentiilor noastre, influentam vremea. Traind intr-o relatie cu planeta, ca vrem sa nu, noi o afectam si la acest nivel. Cu cat vibratia gandurilor noastre este mai joasa, mai negativa, cu atat vremea merge mai in extreme. Ea ne oglindeste pe noi, gandurile si emotiile noastre.
E datoria noastra, a fiecaruia dintre noi, sa ne monitorizam gandurile si sa nu ne complacem in a ramane in cele negative prea multa vreme. Ele sunt firesti atata vreme cat nu ne preocupa in majoritatea timpului. Daca sesizam ca avem prea multe ganduri negative, ar trebui sa ne schimbam atentia pe ceva placut.
Si cum in fiecare anotimp exista ceva frumos, sa alegem sa observam acel ceva.
Intr-o sesiune de hipnoza veche, de acum opt ani, persoana cu care lucram si-a simtit constiinta existand intr-un copac si in apa unui rau. Intreband cum e sa fii copac, mi-a raspuns: ma gandesc la cum imi mangaie vantul frunzele, iar la cea cum e sa fii apa, ma bucur sa ma joc printre pietrele pe langa care curg. Poetic!
Va las cu gandul acesta: in orice manifestare a Naturii exista un inteles, un scop si o MARETIE care ne aduce aminte de perpetuarea vietii si a energiei in toate formele ei, fizice sau nonfizice, pentru ca energia nu se pierde, ci doar se TRANSFORMA. Sa avem o toamna asa cum avem nevoie sa fie! Si pentru ca e intai noiembrie, 111, sa fim constienti de energia zilei de azi: MANIFESTARE si ABUNDENTA.
Ganduri bune tuturor! Va invit sa accesati blogul meu, ma bucur sa impartasesc cu voi trairile si gandurile mele http://www.qhht.ro/blog/sa-invatam-sa-iubim-vremea/
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SA INVATAM SA IUBIM VREMEA / Mara Circiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2873, Anul VIII, 12 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mara Circiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mara Circiu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!