CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Stihuri > Reflectii >  




Autor: Maia Kodrin         Ediţia nr. 3027 din 15 aprilie 2019        Toate Articolele Autorului

Maia KODRIN - POEME (1)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ADIO  
 
Adio timp în care m-am născut  
am spus când am plecat în sferă  
când totul pare un început  
port plâns de cer pe aceasta Terră.  
 
Sunt vinovată de-a salva  
imaginea răsfrântă în jur  
a celor ce ar spera ceva  
și seamănă cu lutul pur  
 
în care au fost pictate mic  
flori, ierburi sau mișcări ciudate  
eu care nu vă cer nimic  
și nu-s martira ființelor uitate...  
 
Adio timp în care ne-am sfințit  
cu vorbe ce înalță porumbeii  
acum când plec precum în infinit  
și duc cu mine ochii voștrii greii,  
 
prieteni și dușmani și tot  
eu care sunt o vinovată  
de-a nu vă cere nici acum când pot  
dovada că v-aș fi pierdut vre-odată!  
 
 
***  
 
Vom fi stăpâni cat nu vom plânge  
Suntem ființelor aproape de miracol  
din miezul basmelor ori poate  
răsplata vieții mai presus de-oracol  
cu vremea concentrată-n spate.  
 
Noi nu ne temem de roboţi  
ce prind mișcare din mâna de argiă  
și nu pot fi aceiași pentru toți  
la starea noastră grea-fragilă.  
 
Ne vor sluji deci oamenii de fier  
cu scopul de a ne uimi părinții  
răsplata unui zâmbet de mister  
cum ne priveau printre vitralii sfinții.  
 
Vom fi stăpâni cât nu vor plânge  
excentricii roboți, idei ușor bizare,  
înduioșându-ne cu lipsa lor de sânge  
și caraghioasa noastră lipsa de metale.  
 
 
TU, OMULE  
 
Mai fură-mă-n cuvinte să te mai înţeleg  
plagiatura-ți minte - iubirea când ți-o dreg.  
Acei ce mă urăsc întind câte-o capcană  
aceeaşi sunt din zori și de nu-ți par o dramă.  
Căldura zilei bune mă are încă-n vis  
din ceasurile mute născându-se din scris.  
Secretul meu nu-i mare cum crede curiosul  
nu am certat eu vrajba celui ce roade osul.  
De par cumva închisă ermetică și sumbră  
gândiţi-vă la voi căt sunt încă o umbră  
ce intră în sistem când urlă conştiinţa  
și vă tot strigâ tema numită rea credinţa.  
Pastișul nu-i de mine căci sufletul e unul -  
când trupul meu va arde eu nu voi fi nici scrumul.  
De nu mă recunoaşteţi memoria vă lasă -  
de ce mai sunteţi buni la voi acolo acasă?!  
E o durere mare și-i poate cea mai mare  
când alergând prin lume departele ne doare.  
Cum este cu putinţă să-ti meargă așa de bine  
in lumea cea străină când tu nu eşti cu mine.  
E o trădare sumbră dac-am dospit demult  
cuptoru a-ncins focu' pe care-l mai ascult.  
Povestea vieţii noastre de unde vine oare  
și se repetă tragic cu pilde-n fiecare?!  
Poate că sunt bolnavă - n-aș crede nici așa,  
când Domnul mă întreabă - mai am de spus ceva.  
Iubirea mea-i din El și vine peste tot  
cu ploile de vară iar mulţi mă cred netot.  
Și-s ploaia de cuvinte cu-nbrațișări de gând  
oglinda mi-e Iisus în toţi de pe pământ...  
Îl văd pe El pe fața aproapelui cum spune  
și-ntr-un duşman ce râde spinos de al Său nume.  
O Domane! Tu de-acum mai poţi să ierți Tu ştii  
cum suntem toţi pe veci ai Tăi căzuţi copii.  
Iar făraă Tine nimeni nu are somn deplin  
cu-o viaţă fără scop dispare-n ţintirim..  
E omenirea oare un colaps în abis?!  
Opreşte-ne căci doare ce pân'acum n-am scris.  
Suntem bolnavi de crime și vin la mine-n vers  
Te vrea numai pe Tine - cu-ntregul univers!  
 
 
E TUTTO SI MUOVE  
 
Prietenii se schimbă când nu mai ştim de ce  
așa e viața sumbră prin orice trecere.  
Nimic nu stă pe loc ci totu-i pe plecare  
de cad - ridică-mă să nu știu căt mă doare.  
De pricepeam din toate n-ar mai fi nici un farmec  
ce e stă scris în carte - chemarea-i să deretec  
- o tavetură hâdă ce tot ne mai încearcă  
prin urîâciunea speței să ne luptăm cu parcă.  
Dar nu am vrut nici raiul cu adevărat pe-aici  
doar că ne place plaiu-n gustoase mămăligi...  
Ni s-a lăsat s-alegem pe unde să umblăm -  
când printre multe toane non stop ne plagiem  
pe noi precum pe alţii mai căutând ceva  
poate aflând de toate cu cine ne-om forma.  
E ritmul vieţii în mersul ei către-un încotro  
hei omule, mi-eşti frate în ritmul clar de pro!  
Pământul e rotund și se mai rotunjeste  
va fi lipsit de multe curând pân' și de pește:  
- anunțul e-n tv, știm ştirile de seară -  
nepoţii mei pe-aici vor fi și-or să mă doară  
chiar de voi încerca să ning - să vin în ploi  
să-i caut pe unde sunt în versul de la noi -  
şi-n tot ce-am fost cândva-n rotundul de sub soare  
taci Doamne - e mila Ta ce ştie cât mă doare!  
Prietenii se schimbă - de-am fi știut de ce  
i-am fi păstrat pe viaţă prin tot ce-i trecere!  
dar sigur când nu-i nimeni să ne mai și audă  
numai Tu ești o Doamne, al nostru-n viața cruntă.  
 
 
POVESTEA MEA  
 
Atîtea lacrimi cad din ochii tăi  
de parc-am coborât chiar eu din ei.  
și-aș fi din nou în trista-mi plecare  
din ceruri cu munţi și valea din zare.  
 
Iesit-am din tine copilul răpus  
de-ntunecate povești trăite-n nespus.  
Și-o păsare parcă aș fi inca si fost  
doar noaptea în geană clipind adăpost.  
 
Abea de mai tremură o lumină în mine  
- străinii sunt buni - dar nu fără tine.  
Nu ştiu încă dac-aș vrea să mai mor  
să fiu acel abur plutind peste un nor  
 
Și să vin peste tot pe unde-am mai fost  
când m-am născut cu Vrâncenii într-un rost.  
Era un sat veşnic cu plopi și fântâni  
iar moşii cântau menuet pe cimpoaie stăpâni.  
 
Flăcăii prindeau fetele la hora din sat  
punând-le iubiri în suav sărutat.  
Văzduhul mirosea a nuci și cireşe amare -  
Doamne, ce dulci erau cu melodii de la mame.  
 
Bunicul meu zâmbea tânăr muncind la albine  
în viaţa de acolo! Numai tu mă ştiai foarte bine,  
iar râurile erau plecate din munţii mei înalţi  
dintotdeuna străbunii noştrii în taina lor - fraţi.  
 
Tinerețea străbunelor - tril de privighetori -  
jucându-mă de-a fața-ascunselea pân' la nori,  
creşteau răsărituri și mai cresc din seri aburii  
cât încă mai sunt legănatul petalei de la câmpii...  
 
 
PRINTRE FRUNZE  
 
Doar eu îți ştiu tăcerea iubirilor din tine  
chiar dacă tu mai crezi o lume de candoare  
se pare c vezi apusul despre mine -  
deplin ne treace-n taina sărutului culoare.  
 
E timpul de plecare a visărilor în turmă  
eşti un sonet cu motto în aerul de tot  
cu jertfa ta slujesc fântâna de pe urmă  
tu ştii că am uitat de mult să mai glumesc.  
 
Ceva n-a fost să fie ș i nu mă dumiresc  
de ce refuz trecutul pe care-l înţeleg  
în pasiunea-ți mută de mult nu te găsesc,  
ecourilor lumii - lumini de-acum îţi dreg  
 
Poate tu dormi prin ceruri frumosul din copaci  
când eu prin frunze - ce murmuri netezesc:  
ți-e inima un singur poem în care zaci  
și-n care eu m-ascund să nu te mai găsesc.  
 
 
O NESFÂRȘIRE  
 
Atâtea vorbe ne-am tot spus  
la care încă n-am ajuns  
plutind pe lângă subiect  
în sferă de timid poet.  
 
Ești un iubit imaginar  
cu inima de prinț hoinar  
trăgând tăceri în necuvinte  
pentru iubiri de luat minte.  
 
Dar de-ar fost să se întîmple  
iubirea mea ți-ar fi la tâmple  
și în speranța că ți-am spus  
ce lacrimi am primit de sus.  
 
Eu știu că și tu vei pleca  
regina ta de-ți va dicta  
în necuvintele de-acum  
ce iți vor fi covor pe drum,  
 
să-l calci iubitule să-mi vii  
cu-n cald surâs pentru copii  
și pentru-al meu de neiertat  
născut din nicăieri - păcat...  
 
O viață-n clipa adunată  
cum nu-s cuvintele vreo dată  
îmi faci din verb un substantiv  
să-mi pari plecărilor fictiv...  
 
Dar vezi tu știi deja din stea,  
să fulgeri precum lacrima  
ce inimii încă mai doare  
cu amintiri despre-o ardoare...  
 
 
DOAR PONTIFII  
 
Doar Pontifii cântau în legile durerii  
oamenii căutau ziua cu lumânări aprinse  
nezărind de flăcări surâsul mângâierii  
iubirile lor zăceau pioase și necuprinse  
 
în refugii de mări și oceane!  
Nu ne da altă vorbire Doamne,  
decât atingerea Ta din chemare  
numai Tu știi ce tare ne doare.  
 
Din frumusețea jerfei-n ofrandă  
vrem și ce nu știm „Câteodată  
o țigară e doar o țigară"  
stinsă-n căderea de Niagară!  
 
 
PENTRU GREȘELI  
 
Voi hrăni o rândunică  
voi cânta niște luceferi  
să-mi răresc însemnul lumii  
soarta ce vrea să-mi prezică...  
 
Și voi scrie bătrâneții  
ce-mi sui-va precum luna  
într-un vers din umbra vremii  
ca să-i spun că mi-e tot una...  
 
Ci voi fi foarte cuminte  
lâng-o mamă căprioară  
într-un leagăn de mesteacăn...  
...de m-oi naște a doua oară!  
 
 
POATE TU VEZI  
 
Celui Adevărat Îi pot spune adevăruri  
fără nici o șansă de tarzie eclipsă  
rama pantofului trecând peste nămoluri  
prin viaţă călătoria asta cu vre-o lipsă.  
Sunt mai frumoasă la tine acolo într-un gând  
decât vreodată aş putut să fiu  
în basmele cu feți frumoși perechi pentru Ilene  
și caii albaștrii castele abandonând  
o lume a necuvenitelor cu ursitori și iéle...  
Nu era vis și nici nu aș fi dorit să fie  
căci aş fi alunecat pe stânci  
din niște flori nepetalate-n păpădie  
ţi-ai fi întors privirea către mine de atunci,  
Când nu se cuvenea să îmi fii stăpân  
pentru o lege dată înspre omenire  
aşa ne vom iubi ca pe un alt tărâm  
abea când va veni şi pe aici în fine.  
Poate tu vezi ce încă eu nu am de văzut  
cum rău poate să aducă o facere de bine  
pe când încă în lume nu s-ar fi născut  
o suferință din iubire aproape şi de mine.  
Mireasme porţi pe braţe - sculptate flori de tei  
primesc şi azi în suflet cum doar tu ştii prea bine  
trecutul întreg pe care ţie însuşi se pare ca îl mai vrei  
la fumuseţea intoarcerii spre mine  
Şi totuşi lacrimile îmi ajung de fericire  
un firicel voios e râul de la munte  
îngenunchind coroană glorioasă în inel  
de la un sat cu soarele pe frunte  
Legendă prin văzduh - instantă regăsire  
o dragoste de atunci pe dealuri şi prin văi  
despre ecoul nunţii în veşnicii de bine  
unde-şi ridică tinerii castel de vis în doi...  
Sunt mai frumoasă la tine acolo într-un gând  
decât aş putut să cred vreodată  
în basmele cu feţi frumoşi şi cu Ilene  
pe caii albaştrii castele nechezând  
în lumea necuvenitelor cu ursitori şi iéle...  
-------------------  
Maia KODRIN  
Sydney, Australia  
15 aprilie 2019  
Referinţă Bibliografică:
Maia KODRIN - POEME (1) / Maia Kodrin : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3027, Anul IX, 15 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Maia Kodrin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maia Kodrin
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!