CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Traditii >  




Autor: Lucian Zeev Herşcovici         Ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Lucian-Zeev HERŞCOVICI - UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Hagada”, povestirea ieşirii neamului lui Israel din Egipt, citită în prima seară de Pesach (Paştele evreiesc) în Israel („Ţara Sfântă”) şi în primele două seri de Pesach în afara Israelului se încheie cu un cântec vesel, optimist, cu aspecte realiste legate de viaţa zilnică însoţite de elemente fantastice şi mesianice. Textul cântecului este scris în gen popular. Acest cântec este iubit de copii şi pare destinat copiilor pentru a-i menţine treji până la miezul nopţii, oră până la care trebuie continuată masa specială de „seder” (=ordine) conform tradiţiei. Cântecul pare un basm versificat pentru copii. Cântecul acesta, în limba arameică, este intitulat „Had Gadya”, în traducere exactă „Numai un ied”. Diferite traduceri devenite populare i-au schimbat puţin titlul, adoptând formula inexactă (dar încetăţenită în folclor) „Un ied mic” sau „Un ieduţ”. Formă în care mi-l amintesc din copilărie şi, desigur, şi-l amintesc şi alţii.  
 
Originea cântecului „Had Gadya”  
 
Istoricii literari şi cercetătorii istoriei muzicii şi folclorului afirmă că „Had Gadya” - atât textul, cât şi muzica - este de origine germană, bazat fiind pe un cântec popular german din secolul al 16-lea („Der Herr der schickt den Jokel aus”; informaţii în acest sens in „Encyclopaedia Judaica”, ediţia 1971, volumul 7, coloana 1048), bazat pe un cântec popular francez medieval destinat copiilor. Aceiaşi cercetători işi sprijină punctul de vedere pe faptul că „Had Gadya” este introdus pentru prima oară în textul „Hagadei de Pesach” în ediţia apărută la Praga în anul 1590 (o „Hagada” existentă în cercul evreilor aşkenazi) şi nu făcuse parte din textul „Hagadelor de Pesach” din cercurile evreilor sefarzi şi yemeniţi: aceştia au adoptat cântecul „Had Gadya” mult mai târziu, probabil sub influenţa evreilor aşkenazi, păstrând textul arameic, dar modificând melodia, înlocuind-o cu melodii proprii existente în culturile şi folclorul lor. Faptul că textul este compus în limba arameică reprezintă o indicaţie a folosirii limbii arameice talmudice de către evreii aşkenazi învăţaţi în Talmud în acea perioadă. Probabil că a existat chiar o tendinţă de paralelizare a textului cântecului cu legende din Talmud şi cu modul de viaţă al evreilor în perioada talmudică, deci anterioară secolului al 6-lea al erei creştine.  
 
Motivele literare şi aspectele simbolice  
 
Textul cântecului are forma unei poezii medievale epice bazată pe ritm şi aliteraţie. Un om – tatăl – cumpără un ied contra sumei de doi zuzi. Denumirea monedei aminteşte pe cea a vechii monezi „scud” (plural: „scuzi”) existentă în Franţa medievală şi renascentistă; pentru comparaţie menţionăm această denumire, în formă literară, atât în cronici, cât şi, sub influenţa lor, în romanul „Cei trei muşchetari” de Alexandre Dumas. Tatăl aduce iedul acasă. Motanul, flămând şi sălbatic, se repede la ied şi îl sfâşie. Câinele, probabil un dulău uriaş, se repede apoi la motan, îl muşcă de moarte şi îl sfâşie. Dar apoi sare ciomagul, îl loveşte pe câine şi îl ucide. Însă nici ciomagul nu scapă de duşman şi de pedeapsă: este ars în foc, fiindcă focul se năpusteşte asupra lui. Dar focul este stins în cele din urmă de apă (poate de ploaie, poate ca urmare a creşterii apelor, poate de apă aruncată de oameni asupra focului incendiar pentru a-l stinge). Apa rămâne (poate într-o băltoacă, în care nu apucase să se usuce), dar este băută de o vită însetată (vacă sau bou). Dar vita este apoi tăiată de un casap, desigur pentru a servi drept hrană oamenilor. Casapul moare după aceea, fiind adus la moarte de Îngerul Morţii. Însă nici Îngerul Morţii nu este veşnic: el este ucis (formă menţionată în text; sau, poate înlăturat, gonit, oprit de a mai ucide) de către Dumnezeu. Precum vedem, cântecul include aspecte care descriu viaţa zilnică rurală şi de târg semirural, într-o formă parţial tristă şi parţial satirică, unele elemente fiind legate de credinţa religioasă, altele hiperbolizate. Elementul principal este cel al relaţiei între faptă şi răsplată. Fiecare îşi primeşte pedeapsa meritată de la cineva mai puternic decât el, nimeni nu este veşnic, deasupra tuturor se află Dumnezeu, care încheie ciclul, fiind Cel care decide asupra vieţii şi morţii tuturor. Unii cercetători au comparat tema cu cea a romanelor picareşti spaniole din secolele 16-17 (printre care şi cu tema personajului principal al romanului „Don Quijote de La Mancha” de Cervantes). Trecerea de la un element la altul, de la un aspect la altul, de la o distrugere la alta, până la încetarea suferinţei şi apariţia liniştei supreme – ca o mântuire – aminteşte şi de romanul picaresc anonim spaniol „Lazarillo de Tormes”, precum şi de unele legende prezente în literatura bizantină. Alţi cercetători au găsit paralelisme între „Had Gadya” şi unele poeme indiene şi persane. Ne putem gândi eventual la unele paralelisme cu unele „pilde” de Esop prezente în Esopia şi cu unele fragmente din romanul popular „Alexandria”. Folclorul include elemente asemănătoare în toate culturile, la toate popoarele, afirmă unii cercetători ai folclorului comparat. Lucru valabil şi pentru literatura populară scrisă.  
 
Interpretări rabinice şi teologice  
 
Interpretările teologice au fost moralizatoare: ideea raportului între faptă şi răsplată, sau ideea că fiecare duşman își are duşmanul lui. Interpretările rabinice au introdus ideea raportului între Dumnezeu şi poporul lui Israel. De asemenea, este ideea speranţei în Dumnezeu, precum şi ideea mesianică a mântuirii pentru neamul lui Israel. Tatăl, cel care cumpără iedul pentru doi zuzi este Dumnezeu. Cei doi zuzi, deci două monede, ar fi Moshe (Moise) şi Aharon (Aaron), cei doi oameni prin intermediul cărora Dumnezeu a vorbit poporului lui Israel. Iedul ar fi poporul lui Israel. Motanul care a sfâşiat iedul ar fi Asiria, care a cucerit regatul Israel (respectiv regatul nordic) în anul 722 înaintea erei creştine. Dulăul ar fi Babilonul (respectiv Noul Babilon), care a cucerit regatul Asiriei. Ciomagul ar fi Persia, care a cucerit Babilonul. Focul ar fi Macedonia, care a cucerit regatul persan în timpul regelui Alexandru cel Mare. Apa ar fi Imperiul Roman, care a cucerit regatele elenistice. Vita ar fi arabii, sarazinii, care au cucerit Palestina de la „Roma” (de fapt, de la Bizanţ). Casapul ar fi cruciaţii: ei au cucerit Palestina de la arabii sarazini musulmani şi au întemeiat un regat al lor cu capitala la Ierusalim. Îngerul Morţii ar fi turcii otomani, care au cucerit Palestina ulterior. În cele din urmă, Dumnezeu învinge şi alungă Îngerul Morţii şi răzbună neamul lui Israel, ales de El, „unicul ied”. Deci, neamul lui Israel se va reface cu ajutorul lui Dumnezeu. Este ideea mesianică, paralelă cu ideea revirimentului oaselor uscate, existentă în cartea Yeshayahu (Isaia) din Tanakh (Biblia Ebraică). Observăm caracterul teologic, optimist şi moralizator al interpretărilor. Mesajul principal este cel al supremaţiei lui Dumnezeu, al raportului între Dumnezeu şi Israel, al ideii alegerii lui Israel de către Dumnezeu şi răzbunării lui Israel de către Dumnezeu, al refacerii şi resuscitării lui Israel. Este un fel de interpretare optimistă a speranţei, a ideii mesianice de salvare, de renaştere cu ajutorul Divinităţii. Unii comentatori au introdus chiar o comparaţie între „Had Gadya” şi ideea relaţiei între trup şi suflet în mistica iudaică. S-au făcut încercări de paralelizare între povestirea din „Had Gadya” şi povestirea vieţii lui Iosef (Iosif) fiul lui Iacov din Biblia Ebraică. O interpretare recentă, a rabinului Israel Meir Lau, fost Şef-Rabin al Israelului, astăzi Şef-Rabin al oraşului Tel Aviv şi preşedinte al Consiliului de conducere al Institutului Yad Vashem din Ierusalim, este că „Had Gadya” include ideea memoriei şi recunoştinţei. Rabinul Lau citeză în acest sens pe rabinul Moshe Sofer (Chatam Sofer) din prima jumătate a secolului al 19-lea, precum şi o întâmplare legată de fostul şef al Marelui Stat Major din Statele Unite ale Americii, generalul Colin Powell.  
 
Prezentări artistice şi traduceri în limba română  
 
„Had Gadya” a inspirat numeroși artişti. Motive din acest cântec apar în pictură şi desen. Asemenea reprezentări picturale apar în numeroase ediţii ale „Hagadei de Pesach”. Sunt renumite cele realizate de pictorul şi ilustratorul Zeev Raban, dar există si multe altele, mai vechi dar şi contemporane. Cântecul a fost tradus în numeroase limbi, împreună cu textul „Hagadei”, în special în secolele 19-20. Asemenea traduceri, dar în proză, neversificate sau conţinând versuri albe, apar şi în limba română, în traducerile „Hagadei de Pesach”. Regretatul poet Albert Goldenberg, originar din Piatra Neamţ şi stabilit ulterior la Tel Aviv a scris un poem, versificat, bazat pe „Had Gadya”, dar modernizând şi actualizând sensul cântecului.  
 
Încerc să traduc textul cântecului în versuri, după puterile mele, mai jos, fără a fi poet. Nu ştiu dacă va plăcea cititorilor sau nu, nu ştiu în ce măsură se poate vorbi despre respectarea totală a fidelităţii.  
 
HAD GADYA - UN IED MIC, NUMAI UN IEDUŢ  
(Traducere în limba română de: Lucian-Zeev Herşcovici)  
 
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ,  
Tata a adus din piaţă  
Într-o bună dimineaţă.  
Cu doi zuzi îl cumpărase  
Şi acasă îl luase.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Dar motanul a venit,  
La ieduţ s-a repezit  
Şi, flămând, a sfâşiat  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ.  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Iar dulăul a sărit,  
Furios s-a năpustit  
Şi de moarte l-a muşcat  
Pe motanul ce-a sfâşiat  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Dar ciomagul a sărit  
Şi pe dulău l-a pălit,  
Până l-a lăsat mort, lat,  
Bun numai de îngropat.  
El, dulăul ce sărise  
Şi furios se năpustise  
Şi de moarte îl muşcase  
Pe motanul ce sfâşiase  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Însă se aprinse focul  
Şi se-ntinse în tot locul,  
Iar ciomagul s-a aprins  
Şi a ars şi nu s-a stins.  
Ciomagul de lângă uşă  
S-a făcut totul cenuşă.  
El, ciomagul ce sărise  
Şi pe dulău îl pălise,  
După ce, turbat, muşcase,  
Motanul care sfâşiase  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Însă apa s-a întins  
Şi focul uriaş l-a stins.  
Focul care, lângă uşă,  
Făcu ciomagul cenuşă.  
Ciomagul care sărise  
Şi pe dulău îl pălise,  
După ce, turbat, muşcase,  
Motanul care sfâşiase  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Apa în băltoacă sta,  
Când veni vita s-o bea.  
Vita bău, însetată,  
Apa ce rămase, toată,  
Care focul îl stinsese,  
Foc ce ciomagul arsese,  
Care mai anţârţi sărise  
Şi pe dulău îl pălise,  
După ce el îl muşcase,  
Pe motanul ce sfâşiase  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Apoi vita, cum se ştie,  
Fu dusă la căsăpie.  
Cu-n satâr, un măcelar  
A tăiat-o aşadar,  
Pe vita care, însetată,  
Băuse chiar apa toată,  
Care focul îl stinsese,  
După ce ciomagu-arsese,  
Care pe dulău pălise,  
După ce anţârţi sărise  
Şi pe motan îl muşcase,  
După ce el sfâşiase  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Apoi casapul muri,  
Atunci când timpul îi veni,  
Îl chemă Îngerul Morţii  
Şi-i spuse care-i sunt sorţii,  
Lui, casapul ce-njunghiase  
Vite multe şi tăiase  
Şi pe vita însetată,  
Care bău apa toată,  
Ce stinsese focul care  
Arsese ciomagul mare,  
Ciomagul ce sărise  
Şi pe dulău îl pălise,  
Pe dulăul ce-l muşcase,  
Pe motanul ce sfâşiase,  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
 
Dumnezeu ce-a făcut lumea,  
Făcu şi acum minunea:  
A ucis Îngerul Morţii,  
Chiar lui îi veniră sorţii,  
Lui, ce trecuse prin coasă,  
Oameni mulţi şi, nemiloasă,  
Moartea le venise-n faţă  
Şi le luase scurta viaţă.  
Unul, casap ce-njunghiase  
Şi vite multe tăiase,  
Una fu cea însetată,  
Care bău apa toată,  
Ce stinsese focul care,  
Mistui un ciomag mare,  
Care pe dulău sărise  
Şi cu sete îl pălise,  
După ce el îl muşcase,  
Pe motanul ce sfâşiase  
Iedul cu doi zuzi cumpărat,  
De tata acasă luat.  
Un ied mic, numai un ieduţ,  
Jucăuş, vesel, drăguţ.  
------------------------------  
Lucian-Zeev HERŞCOVICI  
Ierusalim, Israel  
aprilie 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
Lucian-Zeev HERŞCOVICI - UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) / Lucian Zeev Herşcovici : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Zeev Herşcovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lucian Zeev Herşcovici
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!