CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  




Autor: Lucia Elena Locusteanu         Ediţia nr. 3148 din 14 august 2019        Toate Articolele Autorului

AU APĂRUT ŞI RUŞII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(Doc. al IV-lea) 
  
În sfârşit, după un timp oarecare, şi-au făcut apariţia şi noii aliaţi – convoaiele ruseşti. 
  
Aveam să fac cunoştinţă cu alte uniforme militare, diferite de ale nemţilor sau ale noastre. Dar să aud şi cuvinte noi, în altă rostire decât cea nemţească. 
  
Casa în care locuiam era pe partea stângă a străzii, cum vii de la gară, ca şi cea de la Bacău, dar asta avea o poartă imensă de lemn masiv, era înaltă şi foarte lată. Intrând în curtea dreptunghiulară şi mare, tot pe partea stângă, era bucătăria. 
  
Curtea era locul în care ,,ne distram”: eu, o fată din vecini şi Luţa – sora tatii. Deci, când au sosit aliaţii ruşi, în aceeaşi localitate şi casă, era şi Luţa, 
  
iar bunicul zăcea paralizat pe un pat poziţionat de-a lungul unui perete ce ascundea o uşă de intrare spre depozitul de armament şi ce mai avea secret Şcoala de Ofiţeri Rezervă. Peretele era acoperit cu un covor imens – un camuflaj necesar. Accesul în cameră se făcea printr-o uşă pe parte dreaptă cum intrai în bucătărie, care era o încăpere dreptunghiulară. 
  
Ca şi la Bacău şi aici mama ne-a avertizat să nu ieşim din curte şi nici să nu stăm cu poarta deschisă. Fiind de lemn masiv şi foarte înaltă, când era închisă nu puteai vedea nimic din ce se petrece în curte. 
  
Noi, auzind de câteva zile cântece ostăşeşti în altă limbă, dar şi unele cuvinte ce ni se păreau hazlii, fără să le înţelegem sensul, ne prindeam în cerc şi jucând ca - n horă cântam folosind expresiile auzite: ,,davai hazeaika!” - ,,dă-mi femeia!”, şi încă vreo două care acum, dacă le-aş reproduce, m-aş ruşina de vulgaritatea lor şi nu le reproduc din respect pentru cititor. Atunci însă ni se părea că au o sonoritate aparte care ne făcea să râdem cu poftă. 
  
Într-una din zile, încălcând ,,ordinul” mamei, întredeschidem o parte 
  
din uriaşa poartă, scoţând pe rând capul să zărim cum venea dinspre gară un 
  
grup mai mare de soldaţi ruşi. Erau încă departe, nu ne-au observat, dar au auzit zgomotul porţii izbite, lăsată fără să mai tragem zăvorul. Speriate, am 
  
intrat în bucătărie unde mama cu burtica ei tot mai voluminoasă şi ţuguiată 
  
mesteca în mâncarea de pe sobă. 
  
Intuind ce-am făcut, după spaima de pe feţele noastre, le-a împins pe 
  
fete sub patul bunicului, lăsând cearşaful să atârne până la podea, ca şi cum bătrânul ar fi tras de el. Cum eu nu vroiam să mă despart de ele sau dintr-un capriciu de copil, m-am băgat şi eu în ascunzătoarea improvizată de isteţimea mamei. 
  
Mai mult a durat să vă povestesc, decât până la sosirea celor trei ruşi. 
  
Mama şi-a păstrat calmul, primindu-i cu demnitate şi curaj. A avut 
  
noroc probabil că era cu burta până la gură că ruşii n-au batjocorit-o. Mama i-a servit cu ceva. cred că le-a dat vreo sticlă de băutură, nişte ciorapi şi un ceas. 
  
Apoi am auzit deschizându-se uşa de la camera bunicului. Am înlemnit de spaimă. Cred că nu mai era nevoie ca felele să-mi astupe gura şi să mă imobilizeze ca să nu fac vreo mişcare necugetată sau involuntară care să producă cel mai mic zgomot. Ne-am fi dat de gol... Şi consecinţele ar fi fost grave pentru toţi... 
  
Nişte paşi se apropiau de patul bunicului. Cred că a ridicat pătura cu care era învelit ca să aibă certitudinea că e bolnav. A spus ceva în ruseşte şi apoi paşii s-au îndepărtat. s-a auzit apoi cum se închide uşa de la camera în care patru suflete îşi ţineau respiraţia tremurând. 
  
Mama a reuşit să-i determine să iasă în curte, dându-le ceva de acolo şi apoi conducându-i spre ieşire. 
  
În liniştea ce se aşternuse am auzit zgomotul zăvorului cu care, aproape leşinând de emoţie, mama a închis poarta. Putea, din nou, să piardă sarcina, dar frăţiorul meu era hotărât să vină în lumină potrivit sorocului. 
  
Nu ţin minte să mă fi bătut şi pe mine. Dar revăd şi aud parcă zgomotul celor două palme zdravene date fetelor. 
  
Acestea sunt câteva din trăirile viu păstrate în memorie, deşi au trecut peste ele mai bine de 75 de ani. Astea sunt trăirile mele în cei mai frumoşi ani ai copilăriei, marcată de cel de al Doilea Război Mondial. 
  
Referinţă Bibliografică:
AU APĂRUT ŞI RUŞII / Lucia Elena Locusteanu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3148, Anul IX, 14 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Lucia Elena Locusteanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lucia Elena Locusteanu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!