CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Lucia Elena Locusteanu         Ediţia nr. 3139 din 05 august 2019        Toate Articolele Autorului

LA INEU
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Doc. al III-lea  
  
Şi totuşi, cuvântul ,,război” începea să se contureze mai clar după cele văzute într-o gară, în drum spre Ineu. Acum îl asociam foarte clar cu ,,moartea”, care pentru mine atunci se lega de o altă întâmplare, petrecută de data aceasta cu ceva timp în urmă fie în oraşul meu natal – Dorohoi, fie în Mihăileni – un târguşor din Nord - localitate în care locuiau bunicii din partea tatei, când unul dintre fraţii lui – pe nume Lică – m-a supărat cu ceva, habar n-am cu ce, iar eu i-am strigat plângând: ,,-Lasă că pleci tu în război şi n-o să te mai întorci! n-o să te mai vedem niciodată!” A nu mai vedea pe cineva niciodată însemna atunci pentru mine a muri.  
  
Şi-acum mi-aduc aminte că mult mai târziu, când aveam vreo 13 ani, blânda mea bunică mi-a atras atenţia: ,,-Vezi, ce spui la supărare! Să nu mai ,,urgiseşti” pe cineva, cum ai făcut când erai mică cu bietul Lică care nu s-a mai întors de pe frontul din Rusia... Cine ştie, săracul, ce pământ rusesc hrăneşte cu trupul lui de fecior voinic... Şi ochii ei frumoşi se umezeau de durere...  
  
Mă gândesc acum când sunt la rându-mi străbunică: ,,- Ce sentimente puternice, confuze, între iubirea faţă de fiu, dar şi de nepoată...? Ce durere imensă i-am adus cu naivitatea mea de copil? Şi ce întâmplare nefericită...? Vorbe aruncate-n vânt... Destin prefigurat de ele... Pură coincidenţă... Orice ar fi fost, întâmplarea a marcat-o profund pe draga mea bunică, iar mie mi-a rămas îndoliat sufletul...  
  
Regretele sunt tardive... Poate da, poate nu vorbele mele, ale unui copil supărat, au dus la moartea lui Lică în război..., dar mama lui, bunica mea gingaşă, caldă, bună, mărinimoasă, a plecat din lumină cu gândul că la moartea fiului ei au contribuit – poate – cuvintele mele, spuse într-un ceas nefast!!  
  
Deci, cuvântul ,,război” pentru mine însemna atunci ca şi acum - ,,moarte”. ,,Am intrat în război” era pentru mine egalul sintagmei ,,am intrat în moarte!”  
  
Nu ţin minte cum am ajuns la Ineu. Mă văd doar într-un bloc – cred că  
  
nu avea etaje – imaginea nu mi s-a fixat clar. Cert e că aici am stat, apoi am  
  
plecat în alte două parcă localităţi, poate la ,,Gurahonţ” sau... nimic clar, dar ştiu precis că ne-am întors la Ineu în acelaşi bloc, în care pe 3 februarie 1945, mama l-a născut pe fratele meu – Constantin, căruia aveam să-i spunem şi astăzi – Costel.  
  
Prima întâmplare legată de Ineu e cea cu băieţelul ungur, din blocul de vis a vis cu care mă jucam şi cu care m-am şi fotografiat şi care de câte ori la amiază mama mă obliga să dorm, el se juca cu o oglindă pe care mi-o proiecta prin geam pe faţă. Aşa ne distram până când, într-o zi, mama ne-a prins. Atunci, supărată m-a avertizat: ,,- Lasă, fetiţa mamii, că vei creşte mare şi obosită vei dori să te odihneşti, să dormi măcar puţin după masă, dar, ghinion, nu vei avea timp pentru aşa ceva...  
  
..........Vai, ce mare dreptate a avut! Mă consolez acum cu gândul că viaţa trebuie trăită. De dormit, vom dormi o veşnicie...  
  
Tot de Ineu se leagă o altă întâmplare, dar nu ştiu s-o localizez exact în timp, dacă a fost înainte sau după luptele de la Prunişor.  
  
Venise la Ineu şi sora tatălui meu – Luţa, căreia îi făcea curte un medic militar de care eu –fetiţa – eram cică ,,îndrăgostită” şi-i spuneam că-i ,,logodnicul meu”.  
  
Într-o zi, mi-amintesc au început să ,,urle” sirenele – Bombardament!  
  
În goană, Luţa, mama gravidă şi eu am ieşit din bloc şi, parcă, în partea stângă, cum ieşeam era uşa de la beciul în care trebuia să ne ascundem. A sărit – că nu era scară – întâi Luţa. Mama m-a aruncat ca pe o minge, în braţele întinse ale mătuşii, apoi a ,,plonjat” şi ea. Sărind, s-a lovit ,,uşor” sau ,,puternic” la burtica în care creştea frăţiorul meu... A avut noroc fratele meu că n-a păţit nimic, iar mami a dus sarcina la termen, născând când ne-am întors din una din localităţile în care am fost mutaţi împreună cu elevii Şcolii, şi cu armamentul precar din dotare .  
  
Fratele meu – Costel – s-a născut spre dimineaţa zilei de 3 februarie 1945, în blocul militar de care am mai pomenit.  
  
Luţa a pregătit pilaf de orez cu carne de gâscă, jumări de gâscă, dar, mai ales, o mulţime de ,,minciunele” presărate cu mult zahăr – pudră – parcă  
  
văd şi acum castronul imens aşezat pe masa de la capătul patului dublu unde  
  
era mama cu frăţiorul meu, un ghemotoc frumos, proaspăt venit în lumină.  
  
Amintiri neşterse! Văd şi acum odaia cu patul dublu, aşezat în mijlocul camerei, lipit cu partea unde pui pernele de perete, iar la picioare o masă cu două scaune. Erau, cred şi două noptiere... Cam atât a rămas întipărit în memoria mea.  
  
..........Dar amintirile cele mai vii şi traumatizante sunt legate de cele două localităţi sau poate a fost doar una, în care să ne fi mutat în două case diferite, la schimbarea frontului, a aliaţilor, trecând de partea ruşilor şi părăsindu-i pe nemţi.  
  
Şi totuşi, când Şcoala a fost evacuată din Ineu, o perioadă am fost aliaţi cu nemţii. pentru că la întoarcerea armelor a trebuit să ne mutăm în altă casă ca nemţii să nu mai aibă indicii precise asupra locului unde era depozitul de armament şi aşa precar al elevilor Şcolii Militare ...  
  
..........Aici, cred că la Gurahonţ, nu mai era Luţa, deci ea a venit când ne-am reîntors la Ineu. Ştiu că acum cu noi era bunicul din partea mamei. De ce venise??? Când??? N-o să mai ştiu niciodată, dacă abia acum, după mai bine de 75 de ani, îmi pun întrebarea. Rămân întrebări fără răspuns.  
  
Îmi amintesc că împreună cu mama, o Doamnă – soţia unui camarad de-al tatii, Preotul şi Groparii, îngropam pe cei aduşi de pe front. Operaţiunea se făcea fie dimineaţa, fie spre seară.  
  
Întruna din zile, au apărut ca din senin nişte avioane. Începând să mitralieze, de frică, ne-am ,,ascuns”, fiecare unde a apucat, unii sărind chiar  
  
în gropile ce-şi aşteptau ,,locatarii”.  
  
..........Şi uite aşa ne treceau zilele în acea localitate. Nu duceam lipsă de întâmplări ciudate...  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Prof. Lucia – Elena Locusteanu (n. Petroschi)  
  
Membru al Ligii Scriitorilor Români  
  
Filiala Cluj - Napoca  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
LA INEU / Lucia Elena Locusteanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3139, Anul IX, 05 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Lucia Elena Locusteanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lucia Elena Locusteanu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!