Surâs de lună între munţi,
Contur ca o sprânceană-a lumii,
Un râu de gânduri peste frunţi,
Ar face să-nflorească prunii.

Coboară-ţi vocea în viori,
În inimile dezlipite;
Obraz lovit de-atâtea flori
Şi sufletele ghemuite.

Pe pasul tău să calc speranţa
În mii de cioburi neletale,
S-o spargem, să-nclinăm balanţa
Unei iubiri accidentale.

Mâna ta poartă numai lacrimi
Şi gânduri coapte în amurg,
Din care muşc cu poftă patimi,
Apoi în mine toate curg.

Opreşte ceasul nopţii reci,
Şi mută acul drept în faţă.
Putem să alergăm pe veci
Sau să ne-oprim aici o viaţă.

25 octombrie 2015, Constanţa

Sursa foto:

A #Prayer for Those at #Sea (1879) - #FrederickDaniel #Hardy

#poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi