MOTTO :
„Nu uita, prietene : în viaţă, întreaga lume se dă la o parte din calea celui care ştie încotro se îndreaptă.„
Primeşte-mă la tine
În vremuri de austeritate
Şi nu-mi da decât
75 la sută din inima ta.
Noi doi - ca o unică prioritate -
Să sfidăm goliciunea lumii
Aflată în stare de ebrietate -
Diriguită de masonice mumii.
Să plivim grădina cu flori
În ciuda furtunii de-afară,
Să iubim ale vieţii valori
În ritm de funebră fanfară.
Să uităm democratice drepturi
Câştigate de noi într-o iarnă,
Pierdute acum în negre abisuri
Ce mozaicuri de minciună ne toarnă.
Să rupem prin forţa iubirii
Vagi dureri ascunse în noi,
Să fredonăm un imn al fericirii
Căţăraţi pe o pubelă de gunoi.
Primeşte-mă te rog
În aşternutul tău fierbinte
Şi nu-ţi da jos decât
75 la sută din îmbrăcăminte.
Iubeşte-mă în frigul
Care de-afară vine -
Dar mângâie-mi şi trupul
Golit de proteine.
Hrăneşte-mă apoi
Cu mierea gurii tale
Şi să ne pierdem amândoi
În lungi amoruri siderale.
Primeşte-mă te rog la tine
În aceste vremuri grele -
Când ale noastre mici destine
Sunt prinse într-un joc de iele.
Să fugim prin mentalul alb-negru
Decolorat de raze moi de soare,
Noi doi - un singur plan integru -
Într-a vieţii cumplită închisoare.
Să adormim apoi în dor visare
Cu sufletele mozolite-n praf -
Să ne trezim într-o neagră mare
Şi să cântăm al vieţii dulce epitaf.
Aşa visez de-aseară - golit de gânduri terne -
Iar dorul, ca o gheară, durerile-mi aşterne.
M-am întrebat şi azi: „Cine mi-s eu oare ?”
Un răspuns răguşit veni dinspre ai Parângului brazi:
„Eşti un nimeni, în propria-ţi splendoare.”
