O minune nu se petrece în fiecare zi.  

Orașul plin de mortăciuni m-a determinat să mă închid în casă. Dar liniștea mi-a fost tulburată, împotriva voinței mele firește, de o lungă și puternică bătaie în ușă.  

Am deschis și am apucat să văd cum un bărbat între două vârste îmi întinde un pliant scris cu litere roșii. M-a surprins în modul cel mai plăcut zâmbetul individului, străin parcă de tot ce se petrecea afară.  

Am închis ușa în urma lui și - după ce mi-am pus ochelarii - am început să citesc.  

Redau, cuvânt cu cuvânt, ce cuprindea pliantul:  

„ Cetățene, nu te lăsa înșelat de aparențe ! Lumea nu este rea ! Tu ești cel care te-ai obișnuit să vezi doar partea negativă în cel apropiat ție ! Tu ești cel ce are mereu senzația că toți cei din jur au ceva cu tine, vor să te apostrofeze pentru orice privire pe care le-o arunci ! Iubește-i și vei fi iubit la rândul tău ! Respectă-i și vei fi respectat la rândul tău ! „  

……………….  

I-am dat dreptate îngerului. Ah…, uitasem să vă spun că individul cu pliantul avea o pereche superbă de aripi pe spate.  

……………….  

Mă plimbam îngândurat prin parc, printr-un un loc mai izolat (adoram locurile izolate, poate din pricina faptului că sunt un introvertit sadea, deranjat de un început de agorafobie), privind destins arborii de tei și salcâm din jur.  

Atunci am și fost atacat pentru a fi jefuit. Cum am opus - firește - rezistență, am fost înjunghiat de paisprezece ori.  

…………………  

Am bătut la o ușă și mi-a deschis un individ cu un ten palid, speriat, dar mi-a luat totuși pliantul pe care i l-am întins, după care a închis repede ușa masivă din metal. Am coborât scările și am ieșit din bloc, destul de greu de altfel, ușa era strâmtă și semi-baricadată, iar pe spate începu să-mi crească deja o gâlmă din care răsări în curând o pereche splendidă de aripi.  

M-am uitat la ceas.  

Peste exact două ore aveam întâlnire cu Dumnezeu pentru încă un teanc de pliante.