Ca de obicei într-o nouă noapte de singurătate, cu un cer senin, bărbatul privea la steaua pe care de mic și-a ales-o ca fiind a lui, numai a lui, dar deodată a văzut-o cum se prăbușește, pierzându-și lumina în drumul spre pământ.  

A căzut lângă el și atunci - instinctiv - a știut că își trăia ultimele clipe. S-a apropiat de ea și - printre lacrimi - a implorat-o să nu moară, căci nu mai are cine să-i aline singurătatea.  

Dar steaua muribundă i-a spus:  

- Vezi tu, o altă stea va trăi foarte curând alături de tine. Sfârșitul meu înseamnă un început nou pentru tine.  

Şi steaua s-a stins.  

A doua zi bărbatul a întâlnit femeia de la care spera, după spusele stelei muribunde, să-i lumineze fiecare pas, devenind noua stea din viața lui, cea care i-a fost prezisă.  

Şi fericirea lui s-a conturat un timp destul de îndelungat, apoi a urmat acel accident de avion stupid, culmea ironiei, care a curmat în modul cel mai absurd și nemilos viața femeii.  

……………………………………….  

Dar, în prima noapte după înmormântarea creștinească, pe cer, în același loc, gol de pe vremea când steaua singurătății bărbatului s-a prăbușit în moarte, a reapărut o nouă stea.  

Mult mai luminoasă decât prima.  

Din aceeași noapte bărbatul a început din nou să privească la cer, la steaua lui cea nouă, o supernovă cu siguranță. În sufletul lui ruinat prin suferință aștepta o NOUĂ PRĂBUȘIRE.  

Dar care, din nefericire, nu s-a mai întâmplat.