călător nebun al ţinuturilor noastre
nu demult erai pe stânci
şi-acum răscoleşti argintul din mare
odihneşte-te în livada mângâiată
de serafimii cerului în noapte
şi-ai să vezi cum îmbobocesc cireşii
şi-ai să auzi cântec de floare iubită
sau poate nimic din astea nu te atinge
căutător de comori pierdute-n timpuri
adună-te in tine şi lasă Nimfa
în efemera-i ea umblare
smulge-te din braţele ei înşelătoare
tu înrădăcinat al ţinuturilor de-aici
şi vezi-ţi tălpile prinse-n lutul nostru
