candriu ce sunt m-am pus pe râs
şi nimeni nu-mi arată degetul
făcător de linişte
ei ştiu oare că nu nebunia
mă înveseleşte în plină zi
poate m-ar vrea un plângăcios
dar eu nu-mi plâng iubirile
ele m-au minţit sunt sigur
dar nu mi-am risipit dărnicia
când m-au rugat cuvintele
să spun ideea în faţa lumii
multe mâini m-au împins
dar m-am încumetat să trăiesc
printre plânsete rugă şi uimire
am spus mai tare decât mă aşteptam
vă iubesc neconditionat
