Viaţa pentru unii oameni este o lungă lecţie de umilinţă. Bucuria vieţii pare o himeră şi zbaterea pentru supravieţuire este la maximă intensitate. Neputinţa nevinovată provoacă un plâns năucitor din ce în ce mai stăpân pe personaj. Naufragiul prin această lume este greu şi umil.  

- Cum să iei decizii când eşti plin de neîncredere şi inerţie? Nu mai ai percepţii, nu mai ai direcţii. Cine te ajută? Cum? În jurul tău sunt atâția nefericiţi, ei ce sfat să-ţi dea?  

- Poate că ţi-ai pierdut azimutul, într-un timp nepotrivit.  

- Chiar de la naştere?  

- Da, e posibil să faci parte din acea categorie.  

Şi mă revolt şi vreau să strig:  

- Adunaţi-vă ideile bune şi aduceţi-vă aminte că sunteţi oameni!  

S-au încâlcit conexiunile, s-a îndepărtat mila de noi, s-a banalizat iubirea, s-au cam distrus toate cele bune.  

- Chiar toate? De ce?  

- Supravieţuirea este o lege a naturii.  

- Cu siguranţă și pentru alții este cumplită această lege. Li se aplică strict.  

În timp ce soţia a plecat la muncă în străinătate, de parcă la noi în ţară nu ar mai fi nimic de făcut, bărbatul acesta tânăr şi în putere odată, a rămas acasă. Lucrase pe un salar de mizerie, dar aducea acasă bani pentru pâine, cartofi şi săpun. Acum în clipele de singurătate plânge fără să fie văzut. Copii aveau speranţa că mama lor le va aduce haine bune şi vor avea mai mulți bani pentru cele trebuincioase.  

Durerile vin la oameni ca aceştia unele după altele. Bărbatul s-a îmbolnăvit şi a rămas acasă fără bani, fără speranţă. Medicamentele costă iar batrânii lui părinți erau lipsiți și ei și nu-l puteau ajuta.  

Soţia muncea din greu dar nu putea aduna prea mult și efortul ei devenea astfel zadarnic pentru cei de-acasă. De boala bărbatului nu ştia nimic.  

Rațiunea uneori o ia razna iar sentimentul de iubire pentru cei dragi te face să te umilești îndelung  

Momentul venirii soţiei s-a mai prelungit cu câteva luni. Doborât de gânduri negre și greutăți, bărbatul bolnav era căzut în deznădejde. Credinţa în Dumnezeu nu-i poate însă îngădui unui creștin să recurgă la gesturi necugetate.  

Zilele trec greu şi sunt tot mai apăsătoare. Într-o seară când disperarea că este foarte bolnav i-a tăiat legătura cu realitatea, în casa bărbatului s-a întâmplat un fapt surprinzător.  

O bătaie în uşă l-a trezit din agonie. Un chip drag ca o icoană, livid dar cu același zâmbet drag i-a privit îndelung pe toți. Îmbrățișările mamei fac mai mult decât toate pachetele din lume iar câteva hăinuțe de la mâna a doua sunt uneori de neprețuit. Umilințele îndurate nu i se observă pe chipul ostenit și răvășit de suferință.  

Cuvintele sunt de prisos în acest context iar revederea prea dulce și așteptată ca să fie tulburată în acest moment de amintiri.Oricum există mereu un nou început și infinite speranțe.  

Iar la urma urmei și umilința este o lecție pe care vechii călugări nevoitori chiar se străduiau să și-o însușească.