CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Rasfrangere >  





POEME

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SĂ-MI CUMPERI O CANDELĂ STINSĂ...  
 
Să-mi cumperi o candelă stinsă,  
Din Piața Centrală, te rog,  
Măicuță, cu inima-ncinsă,  
La țintirim, să mă rog.  
 
Sã-i cer de ce, să-nțeleg,  
Uleiul din ea nu se stinge,  
Când suflu prin ea și alerg,  
Cu suflet, ce aprig mă frige.  
 
Să-mi cumperi o candelă stinsă,  
Măicuța mea, mâine, în zori,  
Dar știu, că haina ți-e arsă,  
În plâns și -n amar, când cobori.  
 
Și calea ți-e închisă-n cutremur-  
Încât pas cu pas am sa merg,  
Căci ochii îți sunt doua imnuri,  
Ce - ți scurg candelabrul intreg.  
 
O, iartă-mi, nestinsă faclie,  
Tot păsul ce nu ți l-am spus,  
Sunt candele-n ceruri o mie,  
La care, presimt, n-am ajuns.  
 
Sunt candele, preț, ce nu au,  
Mă iartă, măicuța mea sfântă,  
Că-n zori te trezesc, să nu iau  
Cucuta ce mă -nspăimântă.  
 
În zori te trezesc, să-mpărțim  
Culegeri de rugi și-acatiste,  
Apoi de dușmani să păzim  
Morminte și candele triste.  
 
Acolo, le-am pus în țărână,  
Cu ele de-a rândul mocneam,  
O oră, de- o zi, sub inimã-  
Și-n pace pe cruci înviam...  
 
CINE S-A RUGAT ÎN VÂNT?..  
 
Cine oare s-a rugat în vânt  
Și ne-a măcelărit ființa nouă,  
În urbea sa stăpân peste mormânt,  
Cine a decis să nu mai plouă?  
 
O fi Jupiter peste zei și oameni,  
Dar mă –ndoiesc și nici nu cred în zei,  
Poate-i un semn să nu murim de foame,  
Cu predici, îmblânzindu-i pe călăi?!!  
 
Cine oare s-a rugat în vânt?  
Sodoma și Gomora se retrag-  
Calvarul e-un mozaic orișicând,  
Din el atâtea pilde ni se trag...  
 
Când schilodește vântul, sa aveți păreri-  
Voi, oameni de demult și de mai ieri,  
Să nu ucideți, ce e pe pământ,  
Că-n viitor nu veți avea puteri!  
 
CASUȚA MEA CEA CU POVEȘTI  
 
Căsuța mea cea cu povești,  
Departe ești de mine,  
Mă dor mereu ochii cerești,  
Că nu pot fi cu tine.  
 
Acum, dacă mă vezi, că scriu,  
Și ție, aș vrea să-ți dau  
Cerneala anului pustiu,  
Ce-ntroienit mi-l beau.  
 
Atâția ani secați de dor  
S-au scurs în tine, frate,  
Sătucul meu, sătuc de zbor,  
De ce ești prea departe?  
 
Te-am moștenit, să mă auzi,  
Când fi-voi prea bătrână,  
Ducând pe umeri pașii surzi  
Și scara -nspre fântână.  
 
Te-am moștenit, să mă –nțelegi,  
Sã nu mã tot încerci,  
Că ți-a plăcut să mă alegi,  
Să –ți fiu poet în veci...  
 
Sătucul meu, cu căi abrupte,  
Și cu o seamă de vâlcele,  
Cu multe vii, tăiate, rupte,  
Și –o parte a vieții mele.  
 
Copilărind la tine, atunci,  
De-un veac nu te găsesc,  
Acum și –n timpul, când te duci-  
Spre mine, înțelepțesc.  
 
Tu- mă aștepți îngăduit,  
Să mă așezi la masă,  
Să-mi pui picioarele-n pământ,  
Să intru-n a ta casă.  
 
Căci am zburat, și-i prea destul,  
De dincolo de mine,  
Sătucul meu, tu ești mai bun,  
Dacă –nfloresc cu tine.  
 
Și cât cu flori vom veșnici,  
Și cât ne –om da binețe,  
Să știi, că ești, oriunde-oi fi,  
Popas la bătrânețe...  
 
 
PĂSĂRUICI ȘI PĂSĂRELE  
 
A păsării cântare  
Și-a ei mâhnire vagă  
Colindă peste lume,  
Făcându-i viața dragă.  
 
Al ei tril mioritic,  
Din stâncile cu flori,  
Ni se revarsă criptic,  
Și-n chip revoltător.  
 
Pădurea ei cu sălcii,  
Izvoarele ei line,  
Împodobesc copacii  
Cu daruri genuine.  
 
Și-al ei popas nesigur  
Spre virtuozitate  
Mă cheamă să o bucur,  
Că nu- s cântări ciudate.  
 
Din zori până-n diseară  
O clipă nu încetează  
Să cânte –n primăvară-  
Naturii, ce vibrează.  
 
Al păsării cânt mare,  
Și-a - păsărilor șoapte,  
Ne dăruiesc mirare  
Și grijă înțeleaptă.  
 
Căci versul lor din cântec,  
Închis în colivie,  
A căpătat răsunet  
Și zboară, reînvie.  
 
E primăvara lor,  
În cântec de tristețe,  
Și ne gândim cu dor  
La dalba bătrânețe.  
 
Și-atunci or să ne cânte-  
Mirate și rebele,  
A- noastre păsăruici,  
A -noastre păsărele.  
 
Ferestrele deschise  
Le-om ține - să nuntim,  
Ce cântece frumoase  
Ne duc pe-un alt tărâm.  
 
Și apoi ne-om învoi,  
Cu-ntreaga veșnicie,  
Doar ca să auzim...  
Un cânt de bucurie.  
 
E DIMINEAȚÃ ȘI ÎNCÃRUNȚESC LACÃTELE TIMPULUI  
 
E dimineata si incaruntesc lacãtele timpului  
Posace gandurile noastre  
sugruma vadul albastru al infinitului  
Ca pe vremuri in zodiac cad ploi de umbre  
si ies de prin carte psalmii  
zilnic cautandu-si pagina  
Patosul fiintarii se trezeste  
in fiecare dimineata,  
rupta in aschii de soare,  
si il concep ( acest patos)  
in dimensiunea timpului  
asediat de umerii mei  
impartit la doua aripi  
cu genuina raspundere  
catre suferintele mele,  
sa le apropii de mine acum.  
E dimineata...  
Ce alta solutie a timpului  
mi- as turna peste chip sa pot vedea departe  
inca o zi in care cer lumina ochilor inapoi  
in causul palmelor intinse catre ingeri?  
 
PĂSĂRII I SE SPUNE AVERE  
 
Păsării i se spune avere-  
Ea cântă și sunt cel mai bogat.  
Păsării i se spune miere-  
Ea cântă și m-am dezarmat.  
Păsării i se spune știință-  
Ea cântă și m-am luminat.  
Păsării i se spune credință-  
Cu ea mă pot duce în sat.  
Păsării i se spune lumină-  
Ea cântă și mă îmbărbătez,  
Îmi prinde tristețea de mână  
Prin tragic accent, s-o urmez.  
Păsării i se spune rană,  
Și –i caut ciuguliri din miez,  
Să voi a-i zice : "Mamă"  
Și-n sufletul ei să mă îmbăiez.  
Păsării i se spune nirvană,  
La inimă iar s-a ascuns-  
Vocea mea, ca o armă,  
Focul meu ...suprapus.  
 
LILIA MANOLE  
Referinţă Bibliografică:
POEME / Lilia Manole : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3008, Anul IX, 27 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilia Manole
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!