CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Spiritual >  




Autor: Ligia Gabriela Janik         Ediţia nr. 2383 din 10 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

Este religia zid de despărţire între Dumnezeu şi oameni?
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: "Dacă Dumnezeu, care este Unul, priveşte cu îndurare toată suflarea pământului, cine suntem noi ca să facem diferenţă între persoanele de altă religie şi / sau cultură?"  
 
Am evitat mereu să port discuții contradictorii cu alte persoane despre Religie. De ce? Pentru că trăim într-o țară democrată, într-o lume liberă și fiecare are dreptul să-și aleagă propria religie la care dorește să adere, iar discuțiile privind religia unei persoane nu fac altceva decât să ducă la controverse, contradicţii și să pună un „ zid de despărțire” între oameni. Dar mai ales, am evitat datorită bunului simţ care mă îndeamnă să nu intru în zona de intimitate a cuiva. Am învăţat că despre religie se poate discuta cu cineva, numai dacă şi interlocutorul tău este de acord să discute.  
  
Or, nu acesta este scopul nostru. Iubesc oamenii, îi respect și nu îi clasific pe baza unei religii. Iubirea mea pentru oameni nu este condiționată de aspectul religios al persoanei respective.
Ar fi nedrept să spun cuiva, "te iubesc pentru că ai un suflet deosebit, ai un caracter integru, eşti o persoană minunată, dar nu îmi place de tine pentru că ești catolic, ortodox, penticostal, evanghelic, baptist, adventist etc."
Iubesc sufletul persoanei respective, caracterul său și nicidecum religia acestuia. Religia este strict personală și nu cred că ar trebui sa o prefacem „ fluturași" pentru a o flutura pe sub nasul altora.
Dacă cineva crede că e mai bun pentru că în actul său de botez scrie: catolic, sau baptist, evanghelist, ortodox sau altă religie, se înşeală. La urma urmei, nu tot noi suntem? Mă avantajează cu ceva sigla unei religii mai mult decât faptele care scot în evidență o inimă rea și necredincioasă sau una nobilă şi altruistă?  
  
Cred că indiferent din ce religie faci parte, ceea ce nu prea contează pentru mine, mai întâi de toate important e ca să fii OM. Omenia, caracterul unei persoane este cartea de vizită a fiecărui muritor și nicidecum religia acestuia.
Ar fi imatur din partea mea să mă contrazic cu cineva pe baza religiei lui şi totuşi sunt destule persoane care intenţionat te jignesc penttu că nu împărtăşeşti aceeaşi confesiune cu a lui.
Este un drept al fiecarui cetățean, să adere la un cult şi nu voi condiţiona pe nimeni în în alegerea prieteniilor.  
  
De ce?  
  
Pentru că Domnul Iisus venind pe pământ S-a întrupat în OM ca să
„ propovăduiască ” mântuirea oricărei seminții de orice neam și orice limbă.  
  
” Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Evanghelia după Ioan cap. 1:11)  
  
Domnul Iisus S-a făcut trup. A devenit OM. Ori, la plecarea noastră de pe acest pământ, la poarta veșniciei, nimeni nu ne va întreba religia pe care am avut-o în timpul vieții.
Vom fi întrebați de credința pe care am avut-o în Singurul Dumnezeu Adevărat.
Domnul Iisus a venit să aducă mântuirea oamenilor. Religiile au fost invenții ale pământenilor și nicidecum ale lui Dumnezeu.
Domnul Iisus a adus credința pe pământ. Credința într-un singur Dumnezeu Adevărat , adeverită prin Sfânta Treime.
În fața tronului divin, în ziua judecății finale, vom fi întrebați nu despre religie, ci în cine şi ce am crezut. Se știe că adevărata credință este cea a Sfinților Apostoli așa cum este descrisă în Evrei cap. 11.
Norul de Martori ne va sta mărturie în ziua judecății, iar cei din Sodoma și Gomora, spune Cuvântul Sfânt, ne vor judeca după felul cum am trăit în această lume.
Găsesc că este imatur să contrazici sau să jigneşti pe cineva pentru confesiunea pe care o are acesta, dar este mult mai înțelept, dacă am putea să transmitem dragostea și bunătatea Domnului Hristos, capitol la care rămânem deseori corijenţi sau de ce nu, chiar repetenţi.
Adevăratul Cer al lui Hristos nu va fi nici al baptiștilor, nici al penticostalilor, nici al ortodocșilor, budiștilor sau oricare din marile religii ale lumii, ramificate în milioane de confesiuni.
Cerul este al celor care cred în Dumnezeu din inimă curată și „ păzind tot ce ne-a învățat Mântuitorul.” În Matei cap. 28 versetele 19 și 20 scrie:
„Drept aceea „ mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. ”  
  
Este inutil să fii în contradictorii cu cineva pentru o religie, atâta vreme cât inima acesteia aparţine unei credinţe. Credinţa în Dumnezeu!
Contraziceri au existat încă de pe vremea lui Moise, în timp ce se afla pe muntele Sinai, iar jos, în pustie, Aron fratele lui Moise, construia un Viţel de aur la care să se închine. Contraziceri au existat şi pe vremea Domnului Iisus și din păcate nu se vor sfârși curând.
Însă, am învățat că la baza respectului dintre oameni stă dragostea de care fiecare persoană are nevoie, îndiferent de religie, nationalitate sau culoare.  
  
...
.
Dacă ar fi după unele religii, ar "curăța" (elimina) trei sferturi de glob doar pentru simplul motiv că nu toţi locuitorii Terei împărtășesc aceeași religie cu ei. Or, Domnul Iisus spune clar: ” În casa Tatălui Meu, sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi fost așa, nu v-aș fi spus : Mă duc să vă pregătesc un loc” ( verset citat din memorie. Îmi cer scuze dacă conține anumite greșeli)  
  
Mi-aş dori din tot sufletul, fraţilor, oamenilor buni, ca să nu vă mai certați şi să nu vă mai înjosiţi între voi din cauza religiei pe care o are fiecare, că "cutare aparține lui „Apolo sau lui Pavel.!„ Suntem creiați de mâna lui Dumnezeu, care a pus în noi suflare de viața. Am fost făcuţi un suflet viu punând în noi chiar și „ gândul veșniciei Sale”
Scopul nostru pe acest pământ nu este sigla pe care o purtăm printre oameni, ci felul în care pășim printre ei.
Religia noastră nu ne face nici mai buni, nici mai răi. Însă Credința în Iisus Hristos, ne mântuiește de păcat. Și nu oare aceasta ne dorim? Atunci, de ce ne cramponăm în „cine și ce crede”  
  
Cuvântul lui Dumnezeu spune clar : ” Dacă cineva se laudă cu religia lui și nu își poate ține limba în frâu, religiozitatea acestei persoane nu are nici-o valoare”
Dacă Biblia nu pune baza pe religie, atunci eu, un individ minuscul în lumea aceasta mare, cine sunt să clasific oamenii după anumite religii?  
  
Nu este scopul nostru să îl arătăm oamenilor pe Hristos? Nu spune Apostolul Pavel ” Noi predicăm pe Hristos cel răstignit?”
De ce oare ne facem prilej de poticnire în lucrurile atât de mărunte?
Ni s-a lăsat o singură poruncă în lumea aceasta : ” Să-L iubești pe Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot cugetul tău. Și pe aproapele tău ca pe tine însuți ” (verset care cuprinde toată Legea şi proroocii)
Am trăit în vremea cenzurii, într-o țară comunistă în care nu aveai voie să te închini liber într-o biserică. Acum, când există atâta libertate în jur, cred că este momentul să renunțăm la acest impediment al religiei și să lăsăm dragostea lui Dumnezeu să ne străbată inimile  
  
Dacă cineva crede că aderând la un cult are valoare mai mare decât sufletul unei persoane, se înșeală amar. O ștampilă pusă pe actul de botez nu face din noi OM şi nici nu devenim mai buni, mai drepţi, mai credincioşi.
Botezul fără propria-ți mărturisire, că tu personal crezi în Singurul Dumnezeu, nu are nicio valoare, pentru că El, Singurul este cel care dă valoare vieții noastre.
Cu ce ar avantaja pe cineva să se laude că este creștin dacă inima lui este plină de ură, clevetire, gânduri murdare, vicii etc. ?
Vom ajunge în Rai doar că suntem înscriși într-o biserică? Că aparținem unui cult?
Ce facem cu restul milioanelor de viețuitori de pe glob care nu sunt creștini? Le anulăm identitatea? Dar s-ar putea ca tocmai o astfel de persoana să fie plăcută lui Dumnezeu iar noi, care ne batem cu pumnul în piept că suntem creștini, să nu avem cumva surpriza şi să ni se spună în ziua aceea: ” Plecați de aici că nu vă cunosc!”  
  
Apreciez OMUL ! Omenia are valoare și nu mă impresionează dacă cineva îmi spune: ”sunt creștin !”. (am întâlnit destui creştini doar de zile mari...)
În asemenea situație, vorbele au prea puțină valoare, contează însă comportamentul nostru. Trecerea noastră zilnică printre oameni. Felul cum vorbim, cum ne comportăm în societate, cum respectăm, cum iubim și multe alte lucruri care nu au nimic comun cu religia noastră, ci cu interiorul.
Nu am oprelişti din partea conştiinţei de-a intra într-o Biserică Evanghelic – Lutherană, sau În Catedrala Ortodoxă sau Catolică și tot la fel mă așez cu smerenie și pe scaunul dintr-o Biserică Neoprotestantă.
De ce? Pentru că OMUL sfințește locul și nu invers. Pentru că prin moartea Domnului Hristos pe cruce, prin ruperea Catapeteasmei în timp ce era răstignit, a făcut aceea trecere liberă spre „ Sfânta Sfintelor”. Bariera aceasta dintre oameni, care deseori este pusă de anumite religii, Domnul Iisus a desființat-o prin moartea Sa pe cruce. Iar credinciosul este liber să-și aleagă religia după cum simte înima lui, însă să nu uite că această alegere a sa, trebuie să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu.
Îmi este greu când văd oamenii cum se laudă că sunt credincioşi, însă dispreţuiesc pe cei de altă confesiune, mai ales când îî văd cum : bârfesc, înjură, mint, crapă de ură și invidie, se ceartă, fac lucruri urâte și se scaldă într-o băltoacă de mizerii sufletești.
Nu am curajul să spun vreodată că sunt „ drept credincioasă” dacă în suflet port ură și sunt plină de răutate. Și tot la fel nu voi putea spune că sunt Non-Protestantă dacă în inima mea se află belsug de mândrie și fâțărnicie.
Cum voi putea spune că sunt „ Copilul lui Dumnezeu”, dacă aleg calea urii și a minciunii? Mă cert cu fratele meu și, prin vorbele mele aspre ajung să fiu ucigătoare?
Cum pot vorbi despre dreptatea și dragostea lui Dumnezeu, dacă ucid sufletele cu ura mea?
Cum pot spune că Dumnezeu este drept și sfânt dacă eu acoper nedreptățile copiilor mei și asupresc pe văduve și orfani?
Ne înșelăm dacă credem că o astfel religie ne mântuie! Nu a existat și nu va exista vreodată o religie care să ne aducă mântuirea! Singurul care ne spală de păcate este Sângele Domnului Iisus, care a fost vărsat pentru noi pe Dealul Golgotei.
Acolo, la picioarele Lui, ca Maria Magdalena, ne plângem a noastră vină. Acolo, la crucea Lui nu vin doar creștinii, ci păcătoșii din lumea întreagă. Păgânii se apleacă în fața crucii și, ca sutașul de odinioară exclamă: ” Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
Conteaza ceva mai mult în viața aceasta decât să te știi fiu și / sau fiică a Împăratului Ceresc?
Binecuvântarea în viața noastră, depinde cât de mult ne punem încrederea în El. Depinde de relația noastră cu El și nu de biserica pe care o frecventăm. Mersul la biserică nu îți asigură veșnicia, însă mersul la Biserică te apropie mai mult de Mântuitorul nostru și te ajută să fii în comuniune cu ceilalți membri. Mersul la Biserică înseamnă să faci parte dintr-un trup. Și acesta este, Trupul lui Hristos.. "Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18:20)  
  
Nu cred că cineva trădează dacă este născut într-o religie, iar cu timpul ajunge să frecventeze altă confesiune, poate spre binele familiei, sau spre binele copiilor și a educației acestora, dar în orice caz este bine să nu ne lipsim de Biserica care este Trupul lui Hristos.  
  
Niciodată nu am clasificat oamenii după religiile lor și nici nu m-a interesat confesiunea acestora, însă, cu părere de rău am observat că mulți nu au scăpat încă de sub mentalitatea comunistă. Indiferent de cultul de care aparții, credința din suflet nu ți-o poate lua nimeni. Absolut nimeni !
Îmi doresc ca Dumnezeu să ne facă mai buni, mai miloși, mai iertători și plini de dragoste. Să lăsăm judecata, care este a Domnului și nu a noastră. Personal aş vrea să pot iubi necondiționat, cum îmi cere Stăpânul, dar mă tem că, din lipsă de dragoste, la plecarea mea de pe acest pământ , să nu pot fi găsită vrednică de slava Sa.  
 
 
 
Ligia-Gabriela JANIK  
  
10 iulie 2017  
  
Aldingen, Germania  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Este religia zid de despărţire între Dumnezeu şi oameni? / Ligia Gabriela Janik : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2383, Anul VII, 10 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ligia Gabriela Janik : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ligia Gabriela Janik
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!