CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  




Autor: Liana Nicolae         Ediţia nr. 3143 din 09 august 2019        Toate Articolele Autorului

Liana NICOLAE - VIEȚI PARALELE (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PENTRU A FI  
 
„Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii,  
a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură  
a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi  
a dorinţei de-a avea totul de-a gata”  
(Feodor Dostoievski)  
 
Pentru a fi bătrâni şi înţelepţi trebuie să fiţi mai întâi tineri, naivi şi sănătoşi  
Rămânând constanţi în iubire, să nu-ntoarcem armele împotriva celor dragi  
Aşa, numai pentru a le da o lecţie, aşa cum n-ai încerca marea cu degetele  
Apoi să rămâi uluit să vezi ce iese, pentru că e greu să crezi că va fi ceva bun  
Vei crede în trăiri, în adormiri, pentru toate acestea toarnă-mi cenuşă în vene  
Trecutul îl vei lăsa în dezechilibru, altfel vei pierde altădată mult timp preţios  
Pentru a te achita de datorii, poţi pierde sentimente adevărate, fără întoarcere  
Merită să aştepţi oricât dar ai convingerea că la capăt te aşteaptă ce ai nevoie  
 
Aruncă gunoaiele zornăitoare, nefolositoare, nu mai au loc în cascada inimii  
Ascultă, ajută, nu prelua necazurile altora, altfel rămâi cu acţiuni negative  
Toarnă în disperare gândurile mele, curăţă locul ca pe un ogor complet nou:  
Inima, mintea, spaţiu, adună-te din plecări, din vis, unde îţi vei duce sufletul?  
Ştiu că-ţi pasă de ceilalţi dar te laşi păcălit de aparenţe înşelătoare, trezeşte-te  
Aplică ce ai învăţat până acum, rămâi deschis la noutăţi interesante, măsoară  
Îmi amintesc cu ce furie înspăimântătoare loveau valurile crestele înspumate  
Pentru a putea naviga delfinii dormeau rotund, pe roata neîncepută a largului  
 
Scrisul, cred, înseamnă să urmăreşti un ţel imaginar, evaziv, greu de făcut  
Pe care nu-l vei atinge niciodată, mă simt stânjenită,dar nu voi ajunge acolo  
Am izbutit de prea puţine ori, comparativ cu eforturile încercărilor mele  
De fapt, n-am senzaţia că voi fi luată în seamă, cred că sunt o persoană  
Care bate pagini la ordinator, sunt o simplă maşină constrânsă de împrejurări  
Dar asta-i viaţa mea şi ce veţi găsi aici constituie doar periferia vieţii mele  
Pentru că viaţa mea intensă e munca mea, n-am prejudecăţi, încerc să înţeleg  
Ceea ce este dincolo de vârsta mea, contradicţiile artei, ale societăţii, ale mele  
 
 
LANȚ  
 
Simt cum se strânge lanţul nu numai al exilatului, ci şi în planul artei  
Nu sunt în centrul disputelor, sub zodia unui miracol voi scrie despre  
O tulburătoare poveste de iubire pătimaşă, mi-era foame de nişte semne  
De o rană care sângerează fără întrerupere, copleşitoare suferinţă la Paris  
Mă simţeam o pradă a destinului, pasivă jertfei, o victimă de care depindeam  
Şi nu mai doream să fiu, de mine depindea, un captiv cu drumurile închise  
Poate am fost doi duşmani, dar am fost foarte fericiţi depărtaţi, chiar în doi  
Simţeai că doreai să vii la mine cu inima ta nebună, contradictorie, rătăcită  
 
Nu vreau să te ador, să te caut, este prea greu, dar peste toate, te iubesc  
Doream să visăm acelaşi vis în aceeaşi noapte, protejaţi de zei în vise  
Ştii cu ce se măsoară adâncimea somnului, de ce visăm fără voie? De ce?  
Ce înrudiri afective ne-nlănţuie, cum să avem acelaşi vis la aceeaşi oră?  
Iată că soarele străluceşte indferent sub un cer albastru şi uniform, acolo  
Iar sub el goneau norii albi şi grăbiţi, fugeau mai repede ca pânzele umflate  
Ne simţeam ca omul bine crescut în faţa unei amante, care nu vrea să-i spună  
Că nu crede în minciunile pe care le debitează - iar vântul începea să bată  
 
De ce n-am fost dangăt de clopot aurit, ascuns în plânsul lumii ploioase?  
Luna se ascundea la pieptul pădurii, soarele încă nu răsărise, era cenuşiu  
Şi-n fundul cerului o stea foarte îndepărtată nu mai clipea, noaptea pălise  
Nostalgii gratuite, spectrale şi comparate de oamenii cu o fericire sfioasă  
Marea începuse să se irizeze, valurile nopţii atârnau, dar mareea începuse  
Şi suprafaţa cenuşie devenită de un albastru cum culoarea guşei turturelelor  
Sunt o floare presată, neputincioasă, bărbatul discret, din exil... erai chiar tu  
Ştiai şi tu că în viaţă nimic nu valorează mai mult decât liniştea sufletului  
 
 
CREAȚIE  
 
„Abţine-te să dojeneşti pe cineva, orcine ar fi.  
Dacă oamenii s-ar putea schimba, s-ar schimba.  
Dacă nu pot. Iar tu şi mai puţin ca ei”  
(Emil Cioran)  
 
Creaţia este individuală, spontană, valoarea ei este uitată, nedefinită  
Ea înseamnă evoluţie, ea este eternă, ea creează pentru spiritul sufletesc  
Rămâne un bun obştesc, readuce omul la el însuşi, îi stimulează siguranţa  
Către viaţa interioară, aici sufletul se bazează pe simţire, pe artă şi raţiune  
Trebuie să-notăm contra valului, uneori ar dori să-i convingi că eşti mort  
Cărţile mele au miros a lut, a clei, au conţinutul vieţii mele de parfumuri fine  
Când primesc o scrisoare mă-mbăt de parfum, petale, de stele ascunse în mâl  
Viitorul îmi pipăie faţa cum aş fi ultimul om, când mă uit la tine sunt alt om  
 
Când nu privesc la nimeni mă simt ca o lume, cu mâinile şi picioarele legate  
Te visam în adâncurile mele, nici să mor nu pot fi graniţa ta, dacă vrei, pleacă  
Sunt zgâriată de evidenţe ca un muribund, nici nu trecem unul prin celălalt  
Poate bolnavi de moarte reuşeam să ne apropiem, prin tăcere doar plutind  
Ce plimbare nocturnă am făcut în acest oraş pustiu, cu geamuri nesfârşite  
Îmi vin gânduri-întrebări, pun ochelarii, cum să fie două vieţi măcar o clipă  
Simultane, peste febra banală dintre doi necunoscuţi, orgolioşi, cenzuraţi  
Vedeam un meloman adâncit ca şi mine într-o tristeţe de neconsolat, liniştit  
 
Era un zid care ne atrăgea, nopţi în care nu reuşem să adormim, sprijineam  
Fruntea de liniştea zidului, plângeam ca doi orfani, doi fraţi din vis, părăsiţi  
Confuză, tăcută mă jucam, cu toate îndoielile din lume, trebuia să m-ascund  
Să fug de lume, de pândarul nopţii, de spaime nedefinite, scufundate adânc  
Aşa regresa timpul, ne sugruma repede, iubirea mai leagă puţin desăvârşirea  
Aud nu ţipete, bolboroseli, ci vorbe clare, distincte, existenţa doar pe sfert  
Mă specializasem în respiraţie, mai respir, eram dansul vieţii în deşertul meu  
Măcar de stelele-ar rămâne la locul lor, statuile filosofilor greci visându-ne  
 
 
UN CÂNTEC MAI PUȚIN  
 
„Există în tot flori pentru cei care vor să le vadă”  
(Henri Matisse)  
 
Dacă ne gândim bine, viaţa e un lucru minunat, un călător de profesie  
Aşa mi-e rău de jumătăţi de măsură, de prudenţă, de resemnare târzie  
De un fel al vieţii de a-şi răspunde sieşi, în ţara celor o mie de izvoare  
De ruga nopţii de a respira, de a juca dansul morţii în deşertul de cenuşă  
Câte lumini amare ne-au cântat răguşit, câte lumi s-au prăbuşit peste noi  
Viaţa se-nşurubează ca ocara în afront, rânjind amical, lingavă, de departe  
Poate noi am creat universul şi suferim de-o amnezie cumplită ca materia  
Măcar luceafărul de-ar rămâne la locul lui, vântul care nu se mişca-dar adia  
 
Astăzi sunt un cântec mai puţin, o clătinare de clopot, doar vorbe şoptite  
Eram vâlvătaie, numai cuvinte, lumina cânta răguşit alungarea din templu  
Coboară-te noapte din astrele negre, doar punctul final este cel mai scump  
Atunci să punem punct, când nimic nu mai e sfânt, nici suflul abstract, lunar  
Aici avem o a doua patrie, a poeziei, unde se cade să elogiem dorul şi iubirea  
Hărăzite prin destin, permanente linişti dispărute în razele delicatei aşteptări  
Doar trupul e ştiutorul, cu toate păcatele lui, între realitate, iluzie şi deziluzie  
Mi-ar plăcea să fiu oaspetele propriei mele tăceri, pe frângerea secundelor  
 
Trăiesc un pustiu suportabil, semne oculte, mereu cineva schimbă ordinea  
Pomul se preface în piatră, trudesc să îl apăr, cu inima la vedere mă apropii  
Marinarii măsoară tăcerea, pe la ei zăboveşte frica, norii-şi spală cearcănele  
Privesc ca-ntr-o oglindă secată, mă doare absenţa cât şi misterele cuviinciase  
Milioane de oameni spun exact acele lucruri pe care le spunem şi noi acum  
Adulterul se banalizează în păienjenişul de pasiuni şi amiciţii experimentate  
Trecând prin pustietatea albă, fermecată dintre două zâmbete convenţionale  
Delirul paşnic înserat, sunetul adâncului se lasă purtate peste buzele noastre  
 
 
GRIJĂ  
 
Răbdarea a ajuns antidotul mâniei, mereu ne rătăcim în el ca pe o stradă  
Deşartă şi amărâtă, locuită de sărmani cu miros de îngeri şi stele hoinare  
Să am grijă cu ce gânduri trăiesc ziua de astăzi, de ele depinde viaţa mea  
Mergând mai departe, cu sonete presărate pe pustiul meu, păsări căzute  
Nu-mi vorbeşte decât vântul, deasupra jucau lumini palide-cenuşii-viorii  
Cu reflexe cum e zăpada, simţeam farmecul unui exotism real, nebănuit  
Turma serii s-a aşezat pe botezul nopţii, semenii noştri, hinduşii o simt  
Sunt extraordinari, de o subtilitate rară, ei din naştere au simţul filosofiei  
 
Când mă gândesc la acest univers, cu lumile lui fără număr, cu imensele  
Spaţii interplanetare, parcă n-ar fi opera unui singur Creator, dar oare ştiţi  
Cine-o fi Creatorul Creatorului? Această experienţă–spiritul absolut, suprem  
Din care s-a născut micimea lumii şi a fenomenelor, hoţii de timp şi de spaţiu  
Judecata sau motivele unei intenţii implică, inevitabil, dorinţa, iar cel care  
Era perfect şi complet, nu avea nevoie nici de modificări, nici de completări  
În creaţia sa lipseau hoţii de suflete, hoţii de inimi, de spaţiu, timp şi de somn  
Am înţeles că nu experienţa exterioară a oamenilor este şi oglinda sufletului  
 
Oh, numai am timp pentru lucrurile mele, mă cufund din nou în acea tăcere  
Pentru orbi, pentru orfani, până când aerul va părăsi pământul şi-ntunericul  
Poate mă sufoc, nimeni nu va cunoaşte cărarea uşor căzută din gândul meu  
N-am timp îndeajuns pentru gândul meu, să uit de tine, să uit de mine, de clipă  
Să-mi uit uitarea, ziua cea mare pe care am aşteptat-o zadarnic, neiertătoare  
Nu am timp pentru renunţare,voi dărui pace odihnei, arsă pe rug în ziua mare  
Mă cufund din nou în tăcerea aceea stranie, care mă făcea să bănuiesc că ştiu  
De orice mişcare a celor din jur, deşi părea că trăiesc într-o altă lume iluzorie  
---------------------  
Liana NICOLAE  
9 august 2019  
București  
Referinţă Bibliografică:
Liana NICOLAE - VIEȚI PARALELE (POEME) / Liana Nicolae : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3143, Anul IX, 09 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Liana Nicolae : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liana Nicolae
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!