CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





Răsărit
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
,,M-a urmărit totdeuna exclamaţia din troiene a poetei, mi-am dorit cu înfrigurare să mă trezesc şi eu dimineaţa cu un cuvânt magic sub privire. Sau un gest care să transpună toată magia unei sincerităţi topită în el fără urmă de îndoială. Acel gest pe care oricând mi l-aş aminti, totdeauna tot aşa s-ar arăta: într-o revărsare a simţului, cu acelaşi miraj pe care numai o sincronizare totală a două fiinţe l-ar putea concretiza.  
  
Şi iată: acum mă ia uneori forţat să mergem să ascultăm ploaia cum cade; cum se aude în aer, pe frunze, în apă. Îmi spune că sunetele ei ne dezvăluie cât de mult iubeşte cerul pământul în secundele acelea. Cu patimă sau cu candoare, cu dezlănţuire sau cu răsfirare. Un sentiment rămâne totuşi ca o legatură între înălţimi şi pământ, iar ploaia este o formă de manifestare a acestuia. Cine m-ar mai putea convinge că nu se mai întâlneşte romantismul azi?  
  
Dimineaţa mă trezeşte să văd cum răsare astrul. Mă ţine în braţe şi nu-mi dă voie să adorm legănându-mă, cântându-mi, iar ploapelor le imprimă ritmul buzelor între două atenţionări:
- Uite Carina, încă un licăr; încă o ivire plasmatică spre noi! Hai să respirăm ca şi răsăritul: profund, agale, cu strălucire- deşi mai este mult până să pâlpâie ceva pe cer eu îl ascult lucidă sau semiadormită.

*
 
  
- Ţi-am spus ,,Bine ai venit în viaţa mea Carina!’’ ? Doar de o mie de ori, nu-i suficient, mii de dimineţi am aşteptat ca cineva să vrea şi să simtă răsăritul cum îl simt eu. Da, la mare e special, vom ajunge. Cum l-aş descrie? Simplu, un început, începutul iubirii luminii către zi, a soarelui către pământ, a pasărilor către tril, a mea către tine. De fapt, nu, eu te ştiu de-o veşnicie. Ai fost lângă mine totdeauna când o emoţie puternică mă încerca. Îţi simţeam parfumul. Acum, îmi dau seama, parfumul tău îl ştiu, deşi nu cred ca nările mele să-l fi simţit în aer. Doar că, nu cred că mi-am dorit aşa de mult să te am. Uneori alegeam o femeie străină de mine, special, fiindcă, mă temeam de forţa ce ai avea-o asupra mea. Da, cred că mă simţeam copleşit, nepregătit, stângaci în gândul meu spre tine. Până am simţit că nu mai puteam respira, că pasul îmi era nesigur.  
  
Ţi-am spus că am avut câteva săptămâni în care starea mea de rău era vizibilă? Dan chiar m-a dus cu forţa la un control. Da, nu râde, nu am nimic, dar l-am lăsat să se convingă că sunt sănătos. Evident că aveam un doctor bun, altfel mi-ar fi inventat pe loc, o răsunătoare maladie. Eu zâmbeam şi ei erau dezamăgiţi. Se uitau la mine cu milă.  
  
Cum să le spun că am răbdat prea mult fără tine, că nu mai puteam fi întreg în nici un moment sau activitate normală a oricărei zile. Ce să mai spun în munca mea?  
  
Cum de ştiam ce am? N-a fost complicat! Femeile pe care le admiram direct sau în secret nu-mi mai spuneau nimic. Da, erau într-un orecare număr, le priveam, dar cu privirea mea care "nu iartă, nu i se poate ascunde nimic" cum spui tu şi nu-mi mai transmiteau nimic. La început m-am temut şi eu. Am răsfoit cărţile cu îndrăgitele mele personaje de ceva număr de ani, nimic. Am trecut la pelicule, mă gândeam că vizualul regizat, scenografiat, în fine, bine contrafăcut special să placă trebuie să-mi trezească un oarecare fior. Nu, nimic. Atunci m-am panicat şi eu. Am pus punct şi muncii, oricum nu aveam nici un rezultat bun nici aici şi am luat o pauză. Am ales, evident. un loc exotic pe care îl visam demult, din povestite era rai pentru un burlac... După trei zile am plecat aproape durându-mă capul. Nu, nu ţi-l spun, vom merge împreună, e într-adevăr frumos, îţi vei da seama care este.  
  
Acasă, întors, încercând să fac ordine în dezordinea biroului am găsit câteva însemnări care ajunseseră într-o carte pe măsuţă, nu ştiu cum. Sunt destul de precaut cu acestea, de obicei! Citindu-le, recitându-le am înţeles, de fapt, că te chemasem de mult. Da, pe tine aşa cum eşti tu, aşa te văzusem cu ceva ani în urmă într-o noapte, într-un coşmar de noapte de fapt, când mă chinuia o nereuşită. Atunci, spre zori, obosit, extenuat aşternusem acele rânduri. Care sunt? Stai să le caut! Deşi nu acum, uite aproape a răsărit complet. Nu, nu închide ochii, ştiu că aşa trăieşti cel mai intens, bine, nu te mai strâng aşa tare să poţi să simţi minunea, nu pe mine. Da, copacul acela parcă e pus special acolo, să vedem şi prin crengile lui cum se strecoară vraja luminoasă spre noi. E o subtilă sărutare. Cum te sărut eu, când trec pe lângă tine şi nu vreau să deranjez, dar nici nu pot să nu mă ating. Da, acum este şi mai puternic, violetul se tranformă. Labiş şi al său violet în curcubeu, are o asemănare! Vom vedea, cum altfel? Şi la mare şi îmi vei povesti tu, aşa şoptit, cum numai tu o poţi face.  
  
Acum poţi să-ţi aşezi capul pe inima mea! Da, îţi voi povesti. A, asta vrei. Să văd dacă voi reuşi, acum că te am îţi pot spune că tot ce văd am ştiut de mult. Da, fiindcă este important pentru tine voi încerca să fiu cât pot de cinstit, cu mine evident, în primul rând!  
  
Referinţă Bibliografică:
Răsărit / Lia Zidaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3136, Anul IX, 02 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lia Zidaru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!