CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





Iubirea
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Undeva departe, unde greu poate ajunge cineva, rar mintea, niciodată piciorul, stau gândurile și se confesează.  
  
- Nu vreau să mai alerg așa repede la om, am obosit să mă înghesuie într-o clipă ca apoi să mă arunce cât colo! Mă doare asta și îmi știrbește din eficiență!  
  
- Eu m-am obișnuit cu asta de mult, probabil ești mai fraged, trecem mai repede decât poți crede tu, de la un om la altul și, zice-se, numai așa formăm drumul ideilor!  
  
Și tot așa se destainuie fără prea mult entuziasm astepandu-și rândul să zboare înapoi în viață!  
  
Într -o margine de lumină, așezată comod, își savurează pacea iubirea.  
  
Nu vorbește și nu ia în seamă nimic. Până vine la ea un gând peltic, aburind, se vede abia creat și îndrăznește să o întrebe când va pleca!?  
  
Se face liniște!  
  
- Unde să merg?  
  
- Cum unde? La oameni, nu ești creată ca și noi de ei?! Nu te cheamă înapoi?  
  
Cu zâmbet larg, agale, răspunde iubirea:  
  
- Da, ai dreptate... parțial! M-au creat, m-au descoperit, m-au înălțat, ba mai mult, mă vei găsi în tot ce spun, dar am fost foarte repede înlocuită cu oricare din cele ce le vezi în jur!  
  
- Cum așa? De ce?  
  
- Asta nu pot ști, știu doar că nu mai pot ajunge la ei! Am fost formată în lumina și nu pot călători decât în ea! O caut mereu, nu pierd o secundă să tot scrutez orizontul, să mă reazem în tot ce înflorește și crește, dar din păcate nu sunt chemată!  
  
- E foarte ciudat, nu suferi, nu te doare?  
  
- Am acestă haină de lumină și îmi ține de cald, de urât, îmi alină teama sau uneori suspinul. Ea nu mă lasă niciodată să mă pierd, pe mine sau speranța!  
  
- Eu m-aș pierde rapid, abia aștept să zbor, să prind aripi, să mă las cuprins de mreje, să mă răsucesc...  
  
- O, da, știu bine toate acestea, le visez mereu, le retrăiesc, mă alină...  
  
- Eu sunt mic, nu știu prea multe, dar dacă nu ai mai aștepta și ai da si tu ocol la toate ferestrele viselor... știu că acolo avem voie să mergem nechemați!  
  
De dată acesta, s-a auzit un murmur în jur... Ea, care este soarele gândurilor, să plece nechemată, când toate celelalte abia își trag sufletul între un zbor și altul? Ce tupeu să îi spui așa ceva!  
  
Cugetă un timp iubirea și răspunde:  
  
- M-am gândit adeseori, mi-am pus cerceii de rouă și coroana de stele dar cred că am uitat cum este să ajung la om, sau poate că nici ei nu au vrut să știu calea prea bine.  
  
Tăcu un timp copleșit de emoție gândul cel mic și naiv, dar apoi se avântă:  
  
- Te învăț eu! Uite, întinzi ușor un picior de fior, apoi altul, apoi o mână de drag, apoi alta, faci o piruetă, alergi așa, fie și de-a busilea până te ridici în două picioare, până ai siguranță, apoi te lași în propia ta splendoare și zbori!  
  
Și nici nu apucă să mai spună ceva că și dispăru, probabil, chemat de un om curajos.  
  
- Nu știu cum te cheamă gând mic, cugetă cu voce tare iubirea.  
  
- E avântul de moment, se auzi de niciunde o voce slabă!  
  
- Aha, explicabil! Și recăzu în amorțeala așteptării!  
  
O trezi iar un suflu proaspăt.  
  
- Te -am căutat peste tot unde am fost! Să știi că nu ești uitată! Ba chiar mă miram, la cât se tot sporovăiește despre tine, la prima aruncare de trăire să apari.  
  
- O, ce bine că ai venit, am amorțit! Da, asta văd, se prefac tare bine oamenii, se avântă în teorii, explicații, deznădejdi, îmi închină orice: poeme, cărți, statui, declarații în cele mai inedite forme sau locuri, se umflă în pene cu mine, adorm cu mine, dar toate la nivel de declarativ, nu trăit!  
  
- Cum așa? Ce diferență este?  
  
- Uită-te în jur, vei vedea că dezamăgirea, echilibrul dat de iluzie, lacrimile de dor, plânsetul amar, minciunile cu gust de victorie, resemnarea, ba chiar arta tristeții, care au inventat-o special să pară cat mai bravi, ce ar mai deveni în prezența mea?  
  
Se adânci un pic într-o tăcere ca apoi să exclame:  
  
- Știu! Fără sens! Pfffff, e greu! Dar ești așa... luminoasă, frumoasă! Nu mă mai satur să te contemplu! Mă fascinezi de fiecare dată! Mă alătur ție! Uite, de azi le pun impulsuri spre tine la toți cei ce ajung! Nu contează ce îi exaltează, ce vârstă au sau ce stare! Cu tine s-ar topi în bine, ar luneca spre infinit!  
  
- E, asta e! Cine vrea așa ceva? Cine vrea să fie fără teamă, fără tristețe sau apăsare? De ce s-ar mai plânge, lamenta, zbuciuma cu ardoare, cu lacrimi de crocodil sau cu teorii elevate care de care mai premiate, mai recitate, mai aplaudate?!  
  
- Ar fi o altă lume!  
  
- Exact!  
 
- Tot nu înțeleg, de ce te-au născut!? De ce te-au atins cu ființa lor, ca acum să se feresca de tine?!  
  
- Bună întrebare și simplu răspuns! Fiindcă eu rămân etalon declarativ, culmea, ultima redută, lumina lacrimilor, ba chiar de mulți numită esența vieții!  
  
- Și totuși, nimeni nu reușește să te simtă?  
  
- Mai sunt câteva rătăciri, dar pentru forța mea de a îmbrățișa planeta las câteva sutimi de miimi să ajungă la oameni! E suficient să acopăr acele revelații!  
  
- Cum sunt acei oameni? Ce au în plus? Sau minus?  
  
- Simpli, detașați, zâmbind larg, au o cunoaștere vastă, dar fără pretenții, atenția le este maximă, dar fără emfază mai exact!  
  
- Uau!!!! Păi cum așa, că numai aerieni aud că ai purta prin viață, rupți de orice este concret, chiar un pic prostuți!  
  
- Ha, ha, ha! Aceasta este balada populară de susținere a vieții actuale, a actualelor valori, principii și lista este lungă!  
  
- Sunt eu prea anemic în apreciere, dar fără tine, noi nu ne-am mai vedea... deloc! Tu ne alimentezi aici, acolo!  
  
- Tu ești o sclipire de moment unde eu îmi las unda ...acum!  
  
- Câte culori capăt, ce mișcare, rămâi te rog, nu mai pleca! Dă și oamenilor curaj! Au nevoie de tine Iubire!! Au nevoie de aerul, forța și frumusețea ta! Cresc dar, nu par mai înalt, sunt mai plin de sens dar nu îmi cere nimic din mine să mă laud, plutesc, dar merg normal!  
F A N T A S T I C!  
  
Referinţă Bibliografică:
Iubirea / Lia Zidaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2504, Anul VII, 08 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lia Zidaru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!