a nins cu flori
A nins cu flori-minune pe dealurile mele,
mireasma de cireş se suie în văzduh
şi-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la ele
să simt al primenirii primăvăratec duh.
E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată
şi, sus, pădurea verde mă cheamă către ea,
foşneşte-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată,
când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea.
În asfinţit, când ziua se duce la culcare,
văd nori tiviţi cu aur ca valuri pe azur,
e primăvară iarăşi pe-a vieţilor cărare
şi totu-n jur renaşte mai gingaş şi mai pur.
A nins cu flori-minune pe dealurile mele
şi sus, pădurea verde mă cheamă către ea
şi brazii ţes povestea iubirilor rebele
când nori tiviţi cu aur visează la o stea.
Leonid IACOB
