M-am rătăcit printre vise, la un capăt de cer,
Nori învolburați și negrii, stau de pază stingheri.
Amurgul roz se lasă stins în nuanțe de gri,
Umbrele nopții reci, gonesc ale zilei stihii.
La marginea abisului din mine mă opresc,
Adâncul pustiu mă soarbe, într-un ritm nefiresc.
Căderea mi-e lină, plutesc călător prin destin
Brațele-ntind către tine și cresc spre senin.
Dar hăul cu vuiet, mă trage mai jos, tot mai jos
Credința în bine mi-o pierd pe teren mlăștinos.
În dragostea ta aș vrea să mă pierd înc-o dat',
La doi să-mpărțim ce nu am trăit niciodat'.
Semințe de vis iluzoriu încolțesc efemer,
Tulpini firave se ridică și se înalță spre cer.
La bază, în adânc, îngrop al... câtelea vis,
Uitarea se așterne peste tot ce-ai promis.
Tu, inima mea, obișnuită doar să câștigi,
Înfrântă ești azi, în zadar poți să strigi.
