CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  





Janet NICĂ - O PARODIE LA UN „ANUNȚ” ȘI… ATÂT
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă numesc Gabarit Chifteluță și vreau să vă fac o mărturisire care îi va uimi pre mulți proști și chiar pe mine. Am fost, grație proverbului „Deștept să fii, noroc să ai”, am fost, zic, douăzeci de ani, vice-președinte la U.C.G., adică Uniunea Ciupercilor Geniale, din arealul danubiano-pontic-carpatin. Dar, matusalemicul Tutank Amon, Ryga Cripto, de la înălțimea sa de ambasador al unei țărișoare, pe motiv că știe bine limba franciză, manevrat de necunoscute lapone enigele și suferind un atac celebral, așteptat de toată suflarea democratică a pădurii, m-a obligat să-mi dau, de bunăvoie, demisia. Dar eu, chiar forțat de împrejurări, îmi dau, de bunăvoie, demisia de onoare, pentru că aici e vorba despre onoare, cea mai depreț avere a unui aristocrat, în cazul nostru, un aristocrat al literelor.  
 
Cu adâncă umilință vă spun că, fiind foarte talentat, toată viața n-am făcut decât pași înainte, adică am avansat înainte. Acum e vremea să avansez puțin îndărăt, pentru potolirea spiritelor potrivnice și, în acest sens. vă anunț că, de la 1 ianuarie 2031, am decis să fac un pas înapoi, contrazicându-l, într-un fel, pe marele Lenin care spunea, filosofic și intelectual: „Un pas înainte, doi pași înapoi” sau „Doi pași înainte, un pas înapoi”, uite că, din cauza oboselii, le încurc.  
 
Mă retrag, deci, din funcția de vice-președinte al Uniunii Ciupercilor Geniale și din cea de director executiv al celebrei reviste de renume mondial „Melc, melc codobelc”. Aceste două funcții să nu credeți că au fost, pe spinarea mea, ca două aripi de înger, ci ca două cocoașe enorme. Drept care, vă spun chiar eu, m-am simțit, în toată această perioadă, ca un adevărat dromader în deșert. Doamne, apără și păzește! Ceea ce nu i-aș mai dori nimănui! Poate, ca un act de sacrificiu, decât mie! Aceste două funcții mi-au secătuit tot petrolul intelectual și gazele, m-au stresat, mi-au slăbit arcurile inteligenței și mi-au descărcat bateriile sensibilității. Toate acestea, din cauza unui mediu literar ros de orgolii găunoase și nocive, cărora trebuie să le faci față cu tact pedagogic și demagogic, nu cu mânie proletară, cum ar face mulți veniți neaveniți și care nu au habar ce înseamnă psihologia abisală.  
 
După cum se vede, în numele datoriei, am fost nevoit să ies din mine însumi, să-mi las casa sinelui goală și să mă pun în slujba altora și casa sinelui meu s-a umplut cu vieți străine și slugă eu le-am fost! Am vrut să organizez haosul și l-am organizat. Din haos am făcut cosmos, dar se pare că nu a fost suficient! Sunt vinovat că nu am adus luna de pe cer. Am organizat concursuri literare la care mulți alde neica nimeni au fost încurajați cu premii babane și tot nu a fost bine. E adevărat că și eu, în cei douăzeci de ani de bulibașă al literelor românești, am luat câteva premiii consistente, dar asta numai la insistențele subalternilor și al plebeimii ciupercești. Ba chiar am fost propus pentru premiul Nobel, dar, ca urmaș al modestei seve mioritice, nu am vrut să profit de avantajele puterii administrative. Am păstorit revistele Uniunii, din toate județele pădurii literare, ca nimeni altul. Amintesc, pe lângă revista centrală „Melc, melc codobelc”, revistele: „Arici pogonici”, „Urzica”, „Păpădia”, „Fusta rândunicii”, „Mănăstire-ntr-un picior”, „Ochiul boului”, „Țânțarul” și „Untul babii”, toate de notorietate danubiano-pontic-carpatină și mondială. Nimeni nu recunoaște epoca de aur pe care am instaurat-o în cadrul uniunii, unde nicio ciupercă literară, din cele răsărite, ca după ploaie, n-a reușit să intre pe căi oculte. Asta, pentru că eu am stat, ca un Argus, de veghe! Iar acum, niște unii nu recunosc nimic. Niște unii se împăunează a fi cineva. Degeaba! În van! Zadarnic ! Inutil!  
 
Am ocupat aceste două posturi de prea multă vreme, în condiții de lupte stilistico-financiare, greu de descris, câtu-mi-s eu de baci și de dibaci! În plus, voi fi ocupat, de acum înainte, cu un proiect personal, hai să vă spun sincer, un studiu în vederea lucrării de doctorat în științele umaniste, cu tema: „Erotismul țânțarului anofel în perioada autumnal-hibernală, în condițiile otrăvirii mediului cu radiații nucleare”, lucrare unică în spațiul danubiano-pontic-carpatin și mondial.  
 
Dar țin să completez că nu mă voi retrage complet din flora și fauna junglei literare și a celor două instituții, de care sunt priponit de atâta amar de vreme. Voi rămâne acolo, în plan secund, în joc secund, și voi străluci din umbră, spre disperarea unora. Deci, adio, dat nu detot! Adio, dar rămân! Voi rămâne președinte al Fundației „Melc, melc codobelc” și voi dirija, de acolo, fără baghetă, iar la „Uniunea Ciupercilor Geniale” voi fi consilier onorific, onorat cu un salariu confidențial. Iar dacă mă voi vindeca de oboseala fără frontiere, voi renaște din propria-mi cenușă și, asemenea lui Lăpușneanu, mă voi scula și pre mulți am să-i ciupercesc, să fie de pomină, întru binele neamului, acum și pururea, în vecii vecilor, amin!  
------------------  
Janet NICĂ  
Craiova  
1 februarie 2021  
 
Referinţă Bibliografică:
Janet NICĂ - O PARODIE LA UN „ANUNȚ” ȘI… ATÂT / Janet Nică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3692, Anul XI, 08 februarie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Janet Nică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Janet Nică
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!