CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Accente >  




Autor: Iulian Catana         Ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Cu aripile frante
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Suplă şi gingaşă,Antoaneta lucra ca vanzătoare la o florărie de cartier,avea ochii verzi şi melancolici iar părul lung şi castaniu se prăbuşea ca o cascadă cu reflexi mistice pe umeri ei supli şi frumoşi.Trăsăturile feţei fiind regulate îţi creau o imagine de normalitate dar buzele senzuale şi bine conturate o faceau să fie ţinta avansurilor bărbaţilor ce roiau în jurul ei dar ea fiind ocupată cu facultatea îi ţinea pe toti la distanţă fără să ştie că un amorezat care-i întrecea pe toţi,se ascundea mereu dupa o tufă de liliac aflată peste drum de florărie şi o urmărea cu plăcere savurandu-i toate mişcarile.  
Era atat de amorezat şi dorea atat de mult sa se bucure de plăcerea de a o privi încat îşi petrecea foarte mult timp langa aceea tufă de liliac.  
Dar într-o zi,Antoaneta privea visătoare prin vitrina magazinului şi zarindu-l îi admira trasăturile faciale bine proporţionate şi retuşate de mama natură pentru a-i accentua imaginea unui bărbat bine maturizat.Nu era înalt dar ea nu se dădea în vant după bărbaţi înalţi,ea îşi dorea un bărbat apropiat de înălţimea ei şi fascinată fiind de acest bărbat ce stătea langă aceea tufa de liliac,ieşi din magazin şi după ce tranversă strada,se apropie de el.  
-Bună,am vazut ca priveai cu insistenţă floraria şi deşi pari un bărbat matur,eşti muncit de o timiditate mult prea accentuată.Dar spune-mi mie ce-ţi doreşti şi-ţi voi aduce eu acel buchet de trandafiri pe care sigur îl vei dărui iubitei tale!  
Luat prin surprindere şi vizibil încurcat,ezită să-i răspundă şi într-un final întrezărind o portiţă de scăpare,i se adresă fară a o privi în ochii.  
-Nu doresc să cumpăr nimic,aşteptam pe cineva!  
-Şi în tot acest timp mă priveai pe mine zise Antoaneta amuzandu-se în sinea ei de timiditatea lui  
Tanărul se simţea şi mai încurcat de incisivitatea acestei drăguţe şi se lupta din rasputeri să nu-şi trădeze starea de spirit.  
-Mă plictiseam să tot astept şi priveam buchetele de flori expuse în vitrina magazinului!  
-Şi astepţi de mult întrebă Antoaneta hotărată să-i doea o şansă tanărului de a se desfăşura,simţind ca sub acest calm aparent se ascunde ceva drăguţ.  
-Nu!...nu aştept de mult zise tanărul îndraznind să o privească şi capătand o roşeaţă zglobie în obraji şi ruşinat fiind îşi coborî privirea părand interesat de pavajul uzat al trotoarului.  
Dar Antoaneta fiind o fata inteligentă,atat emotional cat şi cerebral,sesiză schimbările emotionale cei provocase roşeaţa din obraz şi zambi fericită,hotarată fiind să se bazeze pe ce-i spunea instinctul.  
-Daca eşti sigur că persoana asteptată va veni,mă poţi însoti în florarie,înăuntru miroase frumos şi linistea-i palpabilă,e un loc bun pentru a aştepta o persoană!  
-Multumesc zise tanărul privindo fugar,în ochii,dar nu vreau să-ţi fac probleme!  
-Nu-mi faci nici o problemă şi chiar te rog urmează-mă zise Antoaneta şi pentru a puncta cele spuse de ea,îl luă de mană şi împreună trecură strada apoi intrară în florărie.  
-Aşează-te aici zise Antoaneta indicand un scaun din răchită plasat langă vitrina magazinului,de aici poţi privi colţul străzi!  
-Mulţumesc pentru aceasta ospitalitate atat de gingaşă zise tanărul şi se aşeză pe scaunul ce trozni sub greutatea lui,eu sunt Mircea!  
-Antoaneta se prezenta ea şi întinse mana observand cu placere cum Mircea îi strangea mana cu tandreţe considerand acest gest ca pe un gest de maxima importanţă confirmandu-i-se astfel că Mircea nutreşte sentimente pentru ea.  
-Şti!...simt nevoia sa fiu sinceră cu tine,eşti înconjurat de o aură ciudată,aproape mistică ce ma atrage exagerat de mult!  
-Şi eu voi fi sincer cu tine pentru că sinceritatea produce sinceritate,vin mereu langă tufa de liliac şi te privesc timp de cateva ore,în fiecare zi,sper ca nu ma consideri un ciudat?  
-Nu,nu eşti un ciudat zise Antoaneta în timp ce lucra la un buchet de trandafiri,eşti un bărbat îndrăgostit.Vrei să ma ajuţi puţin,nu reuşesc să montez funda şi am nevoie de încă doua maini!  
-Cu cea mai mare placere zise Mircea ridicandu-se de pe scaun şi apropiindu-se de tejghea,o ajută pe Antoaneta şi se opriră din lucru cand mainile lor se atinseră şi privindu-le surprinsi de îndrăzneala lor,zambiră apoi mainile ei se cuibăriră în mainile lui şi se priviră conştienţi fiind că amandoi simţeau acea iubire ce se cladea în jurul lor din multicolorul parfum ce le aţaţa simţurile.  
Revenindu-şi din transa iubiri,Antoaneta privi peste umărul iubitului ei şi vazandu-l pe patron ce tocmai cobora din maşină,îşi retrase mainile şi reluă lucrul la buchetul de trandafiri.  
-A venit şefu’!...vino diseară la cinci.Atunci termin programul şi mă poţi conduce acasă!  
-La cinci fara zece voi fi aici zise Mircea si părasi magazinul în timp ce patronul intra în florarie făra să ştie că păşea pe scena naşteri unei iubiri.  
Ajuns pe trotuar şi bucuros fiind că Antoaneta l-a acceptat deşi azi dimineaţă nu-şi dădea nici o şansă şi prins în valtoarea gandurilor ce-i creau o senzaţie de beatitudine,tranversă strada printr-un loc nepermis şi sunetul strident,rece şi brutal al cauciucurilor chelelăind pe asfalt,fu ultimul sunet auzit de Mircea şi marca ieşirea lui din aceasta viaţă efemeră....  
 
-Sfarşit-  
 
Referinţă Bibliografică:
Cu aripile frante / Iulian Catana : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Catana : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Iulian Catana
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!