Deveniseși mai apropiat de zâmbetul zorilor,
de când mă traversasem pentru ieșiri din iatacul viselor.
Oh!Nu mă urnesc.
Același punct mă ține între malul stâng și malul drept
al inimii însetate de alin.
Nici nu mai plec, nici nu mai vin,
sunt și festin, sunt și venin.
Se-aleargă-n piept cai, lei,
se varsă și prăpăstii, dar și mări, scântei.
Cum să te chem, cum să te alung?
Înflăcărări dau rotocol, mă împung,
frământă vremea,
cu dospiri de imagini, privirea îmi ung,
să mă desclei din insomnii,
să mângâi nopțile târzii.
Învață-mă, amiază, din jaratic să învii!
E luptă grea.Mă trag în jugul lunii ascuțite chei,
dezleagă cavalcade, fluvii, mă străbat în lung și-n lat,
mă iau toreții tumultoși deodată-n prag.
Simți cum se bat în ore cuie?
Flăcări în văzduhul inimii tot suie!
Și de nu plec, și de nu vin, tot cu 108 bătăi de inimă,
soldat în timpul meu, frumos cum e aprilie,
în înfloriri de suflet, te tot țin.(6 aprilie 2018)
