În ultima vreme citesc cu nespusă plăcere cărţile filosofilor creştini ruşi. Acestea nu sunt simple ruminaţii textualiste, care cuprind doar fulgurant viaţa fără sens cum o fac de multe ori fără substanţă unii gânditori occidentali, ci reprezintă adevărate repere gnoseologice care te fac să înţelegi ţelul teleologic al lumii, care este Învierea. Mi-a căzut în mână recent cartea ”Povestire despre Antichrist” de Vladimir Soloviov, publicată în 2005 la Editura Humanitas.  

Nu sunt un admirator al lui Vladimir Soloviov, prefer să meditez la frământările teologice ale lui Nikolai Berdiaev sau să tresalt transfigurat la sensul tenebros al sârşitului lumii propus de Lev Şestov, ca ultimă clipă în faţa posibilei mântuiri. Vladimir Soloviov (1853 – 1900) a fost un filosof ortodox rus care a încercat să se desprindă de tradiţia pravoslavnică. Era cunoscut ca promotor al unirii bisericilor ortodoxă şi catolică, precum şi un admirator al Papei. Vladimir Soloviov era un rus european care promova o ortodoxie occidentalistă (ceea ce e un non sens teologic), în speranţa alinierii Rusiei la valorile religioase ale Romei. Mai mult, Vladimir Soloviov era un critic nejustificat al slavofililor şi un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal prin cuvintele unui personaj cazon, ca ”proştii”, ce împiedică Rusia să se ”europenizeze”.  

Cartea lui Soloviov e construită pe forma dialogurilor platoniciene, în stil hegelian, cu o dialectică subtilă. Ca în romanele lui Dostoievski, un grup de ruşi aflaţi la băi pe malul Mediteranei, undeva între Nisa şi Monte Carlo: un general, o doamnă din înalta societate, un politician, un prinţ, un domn Z dezbat, la o cafea şi o dulceaţă în briza caldă, destinul Rusiei şi al creştinismului. E interesant că Soloviov a scris dialogurile la 1899 şi din acestea răzbat frământări filosofice, religioase şi politice foarte actuale. La 1899 personajele prevedeau destructurarea Rusiei tradiţionaliste prin creşterea fermentului anarhist. Se prevedea izbucnirea Revoluţiei bolşevice de la 1917 cu 18 ani înainte de declanşarea acesteia. Undeva printre rânduri pluteau ideile de desacralizare a Rusiei pravoslavnice crucificată între occident şi orient, ca experiment indus de marea finanţă.  

Sigur în mintea personajelor exista un optimism specific epocii, că evoluţionismul şi civilizaţia vor împiedica izbucnirea războaielor pe viitor, care vor rămâne un apanaj doar al popoarelor ”sălbatice”. Oamenii civilizaţi, superiori, nu vor mai apela la război pentru a îşi rezolva interesele. Această naivitate ”progresistă” va fi demnatelată brutal prin războiul izbucnit doar peste 15 ani, la 1914. Conflictul dintre creştinism, islamism şi ateism era o paradigmă în societatea rusă sfârşitului de secol XIX, la fel de actual şi astăzi. Lumea nu s-a inventat odată cu noi pare să ne transmită concluziile cărţii. Dar cel mai important şi incitant capitol din carte este citirea unei profeţii oferite de un interlocuitor asistenţei.  

Profeţia este o copie după un manuscris vechi găsit într-o mănăstire ortodoxă. În profeţia despre Antichrist un fel de alter ego al Legendei Marelui Inchizitor a lui Dostoievski descoperim o frescă transpusă parcă în parabola zilelor noastre, cu o sută de ani înainte. În legenda despre Antichrist, Soloviov ne explică la 1899 cum va arăta lumea peste o sută şi ceva de ani. Profeţia anunţa izbucnirea primului război mondial în ciuda ”progresului” evolutionist.  

„Manuscrisul” vorbeşte de o Europă tot mai secularizată, în care creştinismul va fi prigonit de către adepţii materialismului dialectic şi de către atei sau anarhişti. Această Europă slăbită, condusă de organzaţii secrete ezoterice de tip masoneric, va avea parte de o invazie a unei forte orientale, numită „imperiul mongol”, de religie musulmană, dar la care se aliază şi China. Acest „imperiu mongol” musulman va cuceri Europa pe care o va transforma într-o Euroabia, cu scopul de a slăbi puterea creştinismului, singurul inamic real al ateilor şi islamiştilor.  

Euroabia musulmană va dori să distrugă, pe lângă societatea creştină şi Palestina evreiască. Profeţia lui Soloviov susţine că organizaţiile secrete de tip ezoteric se vor alia într-o Europă, nu a naţiunilor, ci a partidelor şi ideologiilor pentru a se elibera de musulmani. După Reconquista se va crea Statele Unite ale Europei (ce coincidenţă perfecta de nume cu UE!), cu o singură capitală şi un singur preşedinte. Scopul acestei Uniuni Europene, fără naţiuni, condusă de confrerii secrete care nu cred în Hristos este acela de a unifica religiile într-una singură. Se vrea înfiinţarea unei religii unice, un fel de creştinism fără Hristos, iar cei ce cred în răstignit vor fi persecutaţi.  

Preşedintele noii Europe, un fel de supraom nietzschean va fi ales un tip frumos şi inteligent, care propune să facă binele în afara religiei şi scoţându-l pe Hristos din ecuaţie. El reuşeşte să fie adulat de europeni ca unicul care va aduce pacea şi prosperitatea continentului. Acesta propune catolicilor, protestanţilor şi ortodocşilor să-l recunoască ca unic conducător al religiei unite fără Hristos. În spiritul lui Soloviov se rezolvă situaţia complicată, care vede salvarea Europei creştine prin unirea papei cu pastorii protestanţi şi stareţii ortodocşi: aceştia refuză propunerea ”supraomului”, în alianţă cu evreii, şi-l demască pe preşedintele Statelor Unite a Europei ca Antichristul, cel ce vrea să stăpânească lumea cu puterile necuratului şi cu ajutorul ateilor. Doar un singur strigăt de ”Hristos a Înviat” îl demască şi-l distruge până la urmă pe Antichrist în revolta populaţiei trezite de credinţă.  

Credinţa duce la trezvie, iar Apocalipsa poate fi „anihilată” prin unitatea popoarelor întru Hristos în aşteptarea celei de-a doua veniri, pare să ne concluzioneze Soloviov. Sensul vieţii e Învierea! Interesant cum Soloviov a intuit acest mixaj al popoarelor şi religiilor în Europa. Morala este că cei ce doresc distrugerea creştinismului, de fapt se fac pe ei zei goi pentru închinarea popoarelor manipulate. În secolul XX, Dumnezeu a fost înlocuit în regimurile comuniste şi neo-marxiste cu idoli de tablă ca Mao, Che Guevara, Troţki sau Fildel Castro. Cât de actuală este profeţia lui Soloviov de la 1899! Parcă a fost scrisă ieri pentru ziua de astăzi.  

-----------------  

Ionuţ ŢENE  

Cluj-Napoca  

31 mai 2017