CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Ionel Cârstea         Ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Doi prieteni, Mihai și Gilă XV
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îmbăiat și ras proaspăt, Mihai se pregătea de ziua cea mare, deși numai era la prima tinerețe, aștepta cu emoție momentul în care ofițerul stării civile îi va declara soț și soție. Pentru acest eveniment Mihaela îi lăsase toate hainele pregătite și frumos rânduite pe umerașe în cuierul pom. Viitoarea lui soție preferase să doarmă acasă la ea pentru ultima oară. După eveniment se va muta definitiv în casa lui primitoare.  
 
Bărbatul a privit ceasul mare din perete, o achiziție care îl costase ceva bani la o licitație din Londra, era o pendulă uriașă prevăzută cu două uși în partea de sus, acestea la fiecare treizeci de minute se deschideau și pornea muzica , atunci o pereche de miri, două păpuși minunat realizate, se învârteau câteva secunde.  
 
Îmbrăcase cămașa când ceasul a început să cânte, mirii sobrii și solemni dansau pe melodia valsului. Gândul i-a zburat cu mulți ani în urmă, se vedea în casa lui Ion al Chirei când se pregătea să meargă la prima lui cununie civilă. Avea un costum cu mânecile scurte, îl cumpărase cu trei ani de zile în urmă când era în anul doi de facultate, atunci îi venea ca turnat, acum îl ținea pe la umeri, crescuse, ar fi vrut să-și ia altul nou, dar puținii banii strânși din onorariile primite, i-a folosit să mobileze apartamentul primit de la stat.  
 
Ar fi vrut să facă cununia la oraș, dar Ion, mândru că are un fiu avocat, ținuse morțiș să se cunune în sat pentru a se lăuda cu feciorul care ajunse domn la oraș. Nu i-a frânt voia, chiar dacă era dur și necioplit Ion îl iubise, îl crescuse ca pe copilul lui, iar mai târziu când s-a dovedit că doar lui Mihai, dintre toți copiii, îi plăcea cartea, începuse să-l respecte ca pe un ștab, cum îi spunea când bea o țuică :„ce vă pasă vouă ștabilor de cei de la coarnele plugului?”. Două lacrimi apăreau în colțurile ochilor, poate-și plângea propria soartă. Cu timpul Mihai a descoperit în spatele brutalității lui Ion un om sensibil și plin de bunătate, doar sărăcia îl abrutizase.  
 
Își lua înfățișarea de om ursuz cu vorba bolovănoasă pentru aș ține copiii la distanță de el, nici nevasta nu o apropia prea mult. Îi era teamă să-și arate bunătatea. Nu voia ca femeia să își dorească o basma nouă, sau copiii cine știe ce lucruri pe care el nu și le-ar putea permite să le cumpere, decât să se afle în situația umilitoare, așa o vedea el, de a îi refuza, mai bine voia să pară dur. Așa îi ținea pe toți la distanță.Toate acestea Mihai avea să le afle cu trecerea timpului.  
 
În acea dimineață frumoasă de mai cu cerul limpede fără nici o dâră de nori, doar o funie trasă pe bolta cerească de trecerea unui avion, Ion cu pălărie nouă pe cap, o avea de mai mulți ani dar nu avusese ocazia să o poarte, a venit în odaia în care Mihai se îmbrăca, l-a privit cu admirație, așa cum admiri un tablou celebru sau un bibelou de mare preț, l-a strâns în brațe apoi a grăit:  
 
-”Să fii fericit în viață, că multă bucurie aduci sufletului meu, tu, copile, ai ajuns mare, să te porți cu cinste și respect cu ceilalți oameni! Să dai bună ziua tuturor, dar să privești atent, căci mulți oamenii care par că sunt miei, în realitate sunt lupi. Mulți au două limbi ca șarpele, cu una-ți vorbește, cu cealaltă te vinde, vorbește cu tine în fața oglinzii, ceartă-te de greșești, înjură-te, trageți palme, iar când vei fi în lume ascultă, iar de vorbit să vorbești despre vreme, nu despre vremuri”.  
 
Avea dreptate Ion al Chirei, a avut dreptate și când i-a spus că nu-i place viitoarea lui nevastă, era tânăr și neascultător, nu a vrut să înțeleagă. Cu timpul a dat dreptate tatălui său vitreg în multe privințe. Ar fi vrut ca astăzi să participe și el la cea de-a doua cununie civilă din viața lui, era sigur că ar fi admirat-o pe Mihaela. Îl și vedea pe bătrân mergând în baston, îl supăra un genunchi de la reumatism, cum s-ar fi apropiat de ea, cu mâinile lui zbârcite de muncă ar fi prins-o de umeri și după ce s-ar fi oglindit în smaraldul ochilor ei, ar fi spus: ”să fiți fericiți, ai grijă de el că este un băiat bun, da nu da drumul prea mult la hățuri!”  
 
Au trecut anii, bietul Ion ca și mama lui muriseră cu mulți ani în urmă, întâi ea plecase la cer, nu era supărată, era bucuroasă că fiul ei cel mare va ajunge „om„. Își luase la revedere de la toți liniștită, de parcă pleca într-o excursie. El se chinuise mai mult, o săptămână trăsese să moară, se zbătuse, țipase și plânsese, era inconștient, în el pe ultimii centimetrii de viață se dădeau lupte puternice, poate nu voia să moară și se tocmea cu moartea, Ion ar fi fost în stare.  
 
Acum se îmbrăca, se pregătea să participe la propria căsătorie, s-a uitat din nou la ceas, timpul trecea liniștit, tăcut și pe nesimțite. Și-a amintit că trebuie să treacă pe la școală să-l ia pe Florin, apoi să meargă la primărie. Ardea de nerăbdare să ajungă la Pitic mai repede, din acea dimineață el va fi copilul lor de drept, actele fuseseră semnate, urma ca după orele de școală să meargă la el.  
 
Din această zi Mihai va avea pe lângă o nevastă legitimă și un copil. De acum încolo vor fi o adevărată familie .  
 
Ceremonia de cununie a fost simplă și stereotipă, după da-urile spuse din tot sufletul de cei doi proaspăt căsătoriți, a urmat ciocnirea cupelor de șampanie, două momente au fost de neuitat. Primul s-a petrecut când Florin, emoționat și cu lacrimi în ochi, după ce s-a încheiat la nasturii sacoului elegant, s-a apropiat de părinții lui adoptivi și le-a urat să fie fericiți toți trei de-a lungul vieții. Al doilea, la fel de încărcat emoțional, s-a întâmplat când Florea Corcoduș s-a apropiat de nepotul său pe care îl revedea după mulți ani și a îngenunchiat în fața lui. Cu lacrimile șiroind Ică și-a cerut iertare, Gilă l-a prins de mâini și l-a ridicat în picioare, l-a sărutat pe amândoi obrajii, apoi cu batista din mătase roșie scoasă din buzunarul de la piept, a șters lacrimile unchiului său.  
 
-”De astăzi nimic nu ne va mai despărți, chiar dacă vom locui în case separate, tu ești unchiul meu, sânge din sângele meu, te voi respecta și te voi ține aproape de mine?”  
 
-”Nu mă cerți?”  
 
-”Nu, sunt sigur că te gândești mult la cele petrecute, eu le-am uitat, te sfătuiesc să le uiți și tu”.  
 
A fost momentul care a destins petrecerea, toți așteptau cu sufletul la gură această întâlnire, nimeni nu credea că Gilă va acționa cu atâta inteligență.  
 
Era o întâlnire a izbânzilor: Gilă fusese înfiat de o familie minunată și se împăcase cu unchiul său, toți erau fericiți, Mihai și Mihaela se căsătoriseră, iar ca dar de nuntă și toiag bătrâneții îl înfiaseră pe Florin să le fie fiu adevărat. Crina urma să se mărite cu Ică, iar mama Lăzărica care era prezentă la eveniment avea să se căsătorească în curând.  
 
Tărziu în noapte petrecerea a luat sfârșit, când toții nuntașii, gălăgioși și plini de voie bună, se îndreptau spre mașinile lor, un bărbat zdrențăros și murdar, duhnind a mahorcă proastă și a nespălat, beat, abia se ținea pe picioare, le-a tăiat calea:  
 
-N-aveți să-mi dați un leu? -Glasul dogit și incoerent i-a făcut pe băieți să se oprească, cândva îl mai auziseră. Au privit atenți spre individul cu ochii tulburi și buhăit la față, amândoi au strigat într-un glas:  
 
-Mareșalu*! -Un fior rece le-a trecut pe șira spinării, își aminteau de bruta de odinioară. Fără să mai scoată nici un cuvânt cei doi copii s-au luat de mână parcă spre aș face curaj unul altuia.  
 
-Totul se plătește-n viață dragul meu Pitic...  
 
Sfârșit  
 
Referinţă Bibliografică:
Doi prieteni, Mihai și Gilă XV / Ionel Cârstea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cârstea
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!