AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.9 -  

In anul 2009 m-am întors în România și am început să-mi construiesc o căsuță. Am angajat o firmă particulară - patron Marius  

Baba - care pe una din parcelele cumpărate în 2005 a început să-mi  

construiască căsuța de care vorbeam în satul Rontău. Intr-un an  

casa a fost ridicată în roșu iar în anul al doilea au urmat finisajele la  

care am participat direct și eu. Paralel cu lucrările de finisaj a lucrat  

instalatorul Arpi care a montat cazanul, caloriferele și instalațiile  

sanitare. Când totul a fost gata eu și soția Florica ne-am mutat în  

casa nouă unde ne găsim și astăzi.  

In Rontău am început să socializăm cu vecinii, cu oamenii din sat, am mers la biserică unde am făcut cunoștință cu cei doi preoți,  

Emanuel Bocșan și fiul său Virgiliu Bocșan despre care am scris  

mai multe articole în perioada ce a urmat.  

Timpul a trecut, timpul zboară și iată-ne ajunși în 2012 când eu  

și soția am împlinit 50 de ani de căsătorie, de convețuire. Am mers  

la biserică, am stabilit nașii - familia Milaș Ioan din Cheresig și  

familia Cadar Emilian din Oradea - apoi a urmat ceremonia de  

cununie religioasă.  

Nunta de Aur - petrecerea - am organizat-o la Hotelul Cereș din  

Băile 1 Mai. Am avut ca invitați un număr de aproape 60 de persoane printre care cei doi preoți Emanuel cu familia, Virgiliu cu  

familia, Fărcuța Teodor, Vila Sandu prieteni, fratele Vasile, fratele  

Ștefan, sora Eleonora și alte rudenii mai apropiate. Preotul Emanuel  

Bocșan a rostit o rugăciune după care s-a servit masa apoi dans și  

voie bună până în zori.  

Timpul trece, timpul zboară iar noi ne continuam viața, cu ajutorul  

lui Dumnezeu, ne ocupăm de grădină, de vie, de pomii fructifer și de  

florile din fața casei.