AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.9 -
In anul 2009 m-am întors în România și am început să-mi construiesc o căsuță. Am angajat o firmă particulară - patron Marius
Baba - care pe una din parcelele cumpărate în 2005 a început să-mi
construiască căsuța de care vorbeam în satul Rontău. Intr-un an
casa a fost ridicată în roșu iar în anul al doilea au urmat finisajele la
care am participat direct și eu. Paralel cu lucrările de finisaj a lucrat
instalatorul Arpi care a montat cazanul, caloriferele și instalațiile
sanitare. Când totul a fost gata eu și soția Florica ne-am mutat în
casa nouă unde ne găsim și astăzi.
In Rontău am început să socializăm cu vecinii, cu oamenii din sat, am mers la biserică unde am făcut cunoștință cu cei doi preoți,
Emanuel Bocșan și fiul său Virgiliu Bocșan despre care am scris
mai multe articole în perioada ce a urmat.
Timpul a trecut, timpul zboară și iată-ne ajunși în 2012 când eu
și soția am împlinit 50 de ani de căsătorie, de convețuire. Am mers
la biserică, am stabilit nașii - familia Milaș Ioan din Cheresig și
familia Cadar Emilian din Oradea - apoi a urmat ceremonia de
cununie religioasă.
Nunta de Aur - petrecerea - am organizat-o la Hotelul Cereș din
Băile 1 Mai. Am avut ca invitați un număr de aproape 60 de persoane printre care cei doi preoți Emanuel cu familia, Virgiliu cu
familia, Fărcuța Teodor, Vila Sandu prieteni, fratele Vasile, fratele
Ștefan, sora Eleonora și alte rudenii mai apropiate. Preotul Emanuel
Bocșan a rostit o rugăciune după care s-a servit masa apoi dans și
voie bună până în zori.
Timpul trece, timpul zboară iar noi ne continuam viața, cu ajutorul
lui Dumnezeu, ne ocupăm de grădină, de vie, de pomii fructifer și de
florile din fața casei.