SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂ 

De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă - prea puțini. 

Zilele trecute, o ființă tânără m-a întrebat cum e să fiu bătrân. Recunosc că m-am pierdut puțin cu firea, deoarece eu nu mă consideram bătrân. Văzându-mi reacția, ființa s-a zăpăcit, deaceea i-am spus că întrebarea ei este interesantă, și că mă voi gândi la ea și că în curând îi voi răspunde. 

"Am decis că bătrânețea este un dar. Mergând spre ziua de mâine, cu fiecare oră ce trece înaintăm spre bătrânețe. Toți îmbătrânim, unii mai frumos, alții mai urât și greu de suportat mai cu seamă când bolile bătrâneții te-au cuprins. 

Toți detestăm bătrânețea nu doar pentru că e urâtă, ci mai ales fiind că este cea mai vie dovadă că suntem muritori, că suntem deșertăciune, efemeri și singuri, la fel cum ne-am născut și la fel cum ne-am trăit viața: intr-o singurătate deplină, plină de tânguieli și de ecouri ale propriei noastre ființe. 

Oamenii bătrâni, părinții noștri a căror structură biologică le-a șubrezit rezistența sunt tot aceia care ne-au dăruit cel mai frumos cadou posibil: însăși viața. Sunt tot aceia care ne-au fixat mișcarea alternativă a picioarelor, care ne-au învățat valorile după care să ne ghidăm existența pentru a culege roadele cele mai bogate ale vieții. Cu îngăduință infinită, cu dragoste ne condiționată, ne-au trasat o cărare pavoazată cu lucruri pozitive din care au încercat tot timpul să înlăture orce dificultate, orice stavilă ce ne-ar fi putut îngreuna deplasarea. Și asta fără ca măcar s-o pretindem. 

Cei ce astăzi sunteți tineri trebuie să știți că îmbătrânirea este singurul mijloc de a trăi mai mult. Trebuie să vă gândiți că în fiecare dintre voi cred că există dorința de a ajunge la bătrânețe. Dar sensul îmbătrânirii nu trebuie să fie un obstacol pentru generațiile tinere, ci din contră, va trebui să devină un obiectiv, căci bătrânețea este ca un far, la care vor ajunge doar cei puternici, reușind să străbată valurile vieții. Cei slabi vor deveni bătrâni înainte de vreme. 

Eu cred că bătrânețea este un examen pentru toți cărora Dumnezeu le îngăduie să ajungă până acolo,un examen extrem de greu,de dur și pe care puțini îl trec cu brio. 

Tu ființă tânără, să asculți sfaturile bătrânești câți ani ai să trăiești, află pururi ajutor în înțelepciunea lor căci ai tot ce-au învățat, au trăit și-au îndurat - de-ai trăi cât șapte vieți tot ai încă ce să-nveți. 

Pe părinții tăi iubește-i pân-la moartea lor că alți nimeni ca și ei pe lume nu te-au mai iubit așa. Mulțumește-le, ajutăi, îngrijește-i cu temei, către nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei. 

Vă doresc dragi ființe tinere, dragi cititori să aveți o bătrânețe fericită. 

Ionel Cadar