CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Amintire >  





Ion PENA - POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALPINISM (1928)  
  
Pe piscuri goale, fără viaţă,  
Unde nici vulturi nu s’avîntă  
Eu mi-am tîrît povara sfîntă  
A trupului flămînd de viaţă.  
  
Cu patimă m-am strîns pe stîncă  
Strîngînd spasmodic piatra tare …  
Şi-i drept că gura-mi, nu arare  
Cerşea un sprijin de la stîncă.  
  
Prăpăstii mi-au surîs sarcastic,  
Guri de-abia înfiorătoare,  
Dar prins de culme cu ardoare,  
Am rîs şi eu – la fel – sarcastic …  
-----------------------------------------------  
Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932  
  
NOAPTE LA TURNU MĂGURELE (1933)  
  
Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă  
Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o  
Pe oraş ca un „Adio del Passato”  
Fredonat într-o lagună taciturnă.  
  
Pietonii pe trotuare trec în grabă.  
Liniştea se sparge’n uşi de cafenele.  
Catedrala’nalţă turlele spre stele  
În mirosul de grătar şi de tarabă.  
  
Stingerea se sună lung la regimente,  
Cu ecouri prelungite. În grădină  
Teatrul râde-n revelaţii somnolente,  
  
Pe când paznic al luminilor de lapte  
- Sfinx pe soclul său de piatră carpatină –   
Stă eroul de la şaptezeci şi şapte ...  
-----------------------------------------------  
Publicată în „Graiul tineretului”, anul II, nr. din 11 iulie 1933  
  
VOIAJ  
  
Sbor alb, aruncat peste zare,  
Trec albe legiuni de gânduri –  
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,  
Înfipte-n trecut, în curânduri.  
  
Alergam, aur, printre platanii suri,  
Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,  
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri  
Şi Dumnezeu e bun ca un eunuc.  
  
Privire departe, cer larg, deschis,  
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;  
Somnul e mort, visul e deschis  
Către viaţă, moarte, aer, catifea.  
  
Plouă la sud, fulgeră norii,  
Peste noi ţipă cocorii de spaimă –  
Numai un puţ numără călătorii  
Şi rugăciuni adânci singur îngaimă.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 – 5 din 1 ianuarie 1937  
  
ANII MEI  
  
Anii mei ca merele toamnei trec  
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;  
Peste calendar, peste zile m-aplec  
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.  
  
Visez ades la biserica din copilărie,  
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;  
La bâlciuri o fată, o menajerie  
Şi eu evoluând, între ele, Irod.  
  
Drumuri în apă, berzele călătoare,  
Feerie de primăveri şi uimire.  
Blândul Isus între copii, sunătoare  
În frunza de plopi – aninată vuire.   
  
Anii mei, lunile şi zilele mele,  
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea  
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele  
În sufletul negru cum este cernirea.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937  
  
MELANCOLIE  
  
Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,  
Cu destinul alături îmbătrânim;  
Altă lumină, aer, lume nouă  
Şi călătorim etern către ţintirim.  
  
Scocul nădejdii sec, gândul coclit,  
Prin sânge trece cornul tristeţii:  
Plânge, aripa ruptă, vag infinit  
În care coboară pâraiele vieţii.  
  
La răsărit zările pară,  
Alămuri ruginite ţipă strident,  
Vrerea uitată, surdă, amară,  
Şi cortina lăsată funebru, atent.  
  
Poate mai ştii idila de an, de zece,  
Creşte-n noi amintirea cenuşie,  
Toamna, moarte, visul falnic trece  
Şi privim în ram pe Sfânta Marie.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938  
  
POETUL DIN URMĂ   
  
Pe-aici poetul este rătăcit,  
Prin hârburi de anafură şi besnă,  
Heralzii în tăcere i-au murit  
Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.  
  
De vreme îndelungă-i călător –   
Cu pietrele şi roua din grădină,  
Cu pulberea, cu norul tunător,  
Cu toamna îmbrăcată în rugină.  
  
A năzuit o ţară de poveşti –   
Naiade în albastră legiune,  
Luceferi în betele îngereşti  
Şi verile cu umbră de cărbune.  
  
Să fluture alaiele în zob,  
Pe lanuri să se scuture belşugul,  
Din cupe să hălădue - şi rob  
Ca neaua să-i lucească meşteşugul.  
  
O ţară de lumină şi de vis  
Poetul peste ani a căutat-o;  
I-e sufletul de negură, închis  
Şi ţara pân’acuma n’a aflat-o.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi   
în „PREPOEM” an II, seria II, nr.19 din iunie 1941  
  
OPRIŢI-VĂ  
  
În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,  
În carnea mea cu târnăcoape.  
Am să vă dau mistere şi arginţi,  
Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.  
  
Mi-e inima de fulgere ocean.  
Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.  
Opriţi-vă cu sufletul ochean  
Să beţi înfiorarea hăbăucă.  
  
Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri   
Să vă înalţ o clipă, să vă doară.  
Crepuscul de altare şi zefiri  
Şi vorba peste moarte să vă moară.  
  
Nu închinaţi cu mine rugăciuni  
Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,  
Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni.  
Deschis îmi e pătulul ca o carte.  
  
Eu voi rămâne singur, vagabond,   
Un cerşetor de soare şi de vise.  
Voi ocoli destinul rubicond  
Ca porţile de marmură, închise.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi   
în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942  
  
VÂNTULE !  
  
Te caut,vântule,cu palma sus  
Ca să te prind şi să te fac pândar  
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –  
Să le păzeşti cu veghe de ogar.  
  
Din ele eu apoi să împletesc  
Minune de lumină şi noroi,  
Stindarde cu argint împărătesc  
Şi noapte cu luceferii strigoi.  
  
Nu vămuiesc tratate şi comori –  
Istoria-i bolnavă de eres.  
Tu să-mi aduci din soare şi din nori  
Hambare de cuvinte cu’nţeles.  
  
Te-oi pune autor, deopotrivă,   
Cu mine pe coperte, pe uluci,  
Dar, iată, ţi-este glezna colestivă   
Şi aripa copaie de năluci.  
  
O! vântule, cu palma către cer  
Zadarnică e plasa ce ridic  
Ai ostenit bătrâne cavaler  
Şi eu rămân, departe, mai calic ...  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 – 3 din 24 octombrie 1938  
  
DUPĂ AMIAZĂ  
  
Cine oare a murit  
În oraşul’ncremenit,  
În oraşul necăjit?  
Bate clopotul a gol   
Cine e de-acum sobol?  
Cine spânzură de cer  
Cu suflarea ca de zer?  
Bate clopotul şi bate;  
Mare doliu în cetate –   
Au murit o mie poate  
De tot bate şi mai bate.  
De tot bate şi mai bate.  
  
(Din volumul în manuscris „Iarmaroc”)  
--------------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, din noiembrie - decembrie 1938  
  
MOARTEA MARIEI   
  
Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,  
Din ceasul rău, din apele tăriei?  
Întinse moartea mâna fioroasă  
Şi, cald, culese sufletul Mariei.  
  
Odihna veşnică îi stă acuma  
Pe ochi, pe buze şi pe mărţişoare,  
N’o mai călca, zglobie, toamnele şi bruma  
Şi n-o mai pune vara’n chiotoare.  
  
Cinci oameni vor veni după amiază  
Cu paşi de pâslă şi cu mâini uscate –   
O vor culege parcă ar fi trează  
Şi-or aştepta să-i dea nişte agate.  
  
Dar pân’ la urmă rece va rămâne,  
Cu cer şi cu ţărâna măritată;  
Isuse ’nalte, nobile stăpâne,  
Dece chemaşi, la tine, mândra fată?  
  
(Din volumul în manuscris „Iarmaroc”)  
---------------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, noiembrie – decembrie 1938  
  
HEI, MOARTE  
  
Hei, moarte, ce treci ca un vânt,  
cu zile de cer şi pământ,  
opreşte trasura dealatul cu noi,  
dealatul atâtui gunoi.  
  
şi stai ca să bem un cotnar  
magnific de bun şi de rar,  
cotnar bătrânesc,  
cu pulpă de lut românesc.  
  
Hei, moarte, ursuză şi rea,  
cu fruntea de negură grea  
deshumă focoşii cârlani  
să bem un milion de ani,  
să bem sacadat şi urât  
cu toată durerea în gât.  
  
Tu, moarte, nimic nu câştigi  
că noaptea în ochi mi-o înfigi  
şi-alături de-atâţia nebuni  
un hoit obosit mai aduni.  
  
Tu, moarte la fel hăueşti  
cu lupii şi câinii cereşti,  
că omul în viaţă adastă  
o vârstă mai vastă.  
  
Ci lasă porunca eternă  
şi vino cu noi în tavernă  
la mese bălţate şi mici,  
cu turme de palizi calici.  
  
Petrece cu noi şi te joacă,  
bizară, hidoasă, potroacă,  
retează-ne palma, ne fură din bile  
dar lasă-ne sacul de zile.  
  
Ah, iată şi iată – n’asculţi  
ruga atâtor desculţi.  
  
Hei, moarte, aceeaşi rămâi  
în legile astea lălâi ...  
un rece tăcut negustor  
pe-al vieţii pridvor.  
  
Te bucuri s’adoarmă drumeţul  
dai preţul.   
şi-alături cu fraţii şi naşii  
îi iei chiuitul şi paşii.  
  
Hai, trage’n bătătură,   
să mă sui în trăsură.  
-----------------------------------------------  
Publicată în PREPOEM” an I, nr. 3 din septembrie 1939 şi  
în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942   
  
AMINTIREA VÂRSTEI  
  
Amintirea vârstei fără prihană  
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;  
Aud clopote, chiote, dojană,  
Iarba cum creşte şi melcii la umblet.  
  
Copil fug, alunec peste băltoace,  
Munţilor le fac căciulă de azur.  
Port în palmă pietre, lemne de toace  
Şi cioburi de sticlă gunoaelor fur.  
  
Vârsta trecută, mamă eşti uitată,  
Acum am crescut, urmărul e mare:  
Furtuni de neguri, apă tulburată,   
Cruce pe gânduri peste amplă zare,  
  
Duc prin viaţă trecutul, colbul aprins,  
Pasăre cu lat de picior, aplecat,  
Efigie de stele pe cerul întins  
Sau lac din care nuferii albi au secat.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939  
  
GOLĂNEASCĂ  
  
Să bem, prieteni, mult şi anonim,  
hârdaie cu vin roşu ne adastă,   
la urma urmei tot ne poticnim  
şi ni se culcă greerii în ţastă.  
  
Acelaşi basm urît e împrejur  
cu aripa de plumb şi coiful rupt,  
deasupra cerul pus în abajur  
şi îngerii ce visele ne-au supt.  
  
În ăst peisaj călătorim mereu  
dealung de ani şi veştede tristeţi,  
halucinaţi cătăm un empireu  
ce nu se mai iveşte’n dimineţi.  
  
Zădărnicia stă cu noi la cot  
şi’n suflete ne urlă când şi când.  
Măcar să bem cotnarul lumii tot  
învinşi, nemîngîiaţi şi fluierînd.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 din aprilie 1940 şi  
în „PREPOEM” an I, nr. 10 din aprilie 1940  
  
SCRISOARE SCURTĂ  
  
Bunul meu prieten, n’am  
nici un câine ca să facă ham!  
Nicio mâţă oarbă ca să ţipe  
la soboli şi la aceste clipe.  
  
N’am un greer mic în grindă  
veşnicia’n cîntec să aprindă.  
N’am un strop de seu, o lumînare  
ca să-ţi scriu misivă mare.  
  
Iată un bătut de ger,  
de hârtoape şi de nopţi de fier,  
De stafii mărunte ca un zob  
şi durerii mele rob.  
  
Ce să fac prin ceasul greu?  
Morţii putrezesc mereu.  
putrezeşte şi Isus în gînd,  
i-auză-l plîngînd.  
  
(Din volumul în manuscris „Iarmaroc”)  
---------------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 şi  
în „PREPOEM”, an I, nr. 7, ambele din aprilie 1940  
  
UITE STRIGOII  
  
Uite strigoii, uite liliecii  
Au ieşit în marginea potecii  
şui, bădărani şi tărcaţi  
ca nişte argaţi.  
  
Aşteaptă să treacă  
fata cu zodia seacă,  
s’o ademenească, s’o fure  
pentru subpământeana pădure.  
  
Măi strigoilor, măi liliecilor,  
ajunge-v-ar umbletul melcilor,  
lăsaţi fata, lăsaţi bucuria  
cu numele Maria.  
  
Ştiu o babă slută,  
o poiană de cucută  
şi nişte gunoi:  
acolo e de voi.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în   
„PREPOEM”, ambele din mai 1940  
  
SAHARA  
  
Degeaba strigi  
Domnule cu şapte covrigi.  
Hulubăria e încuiată  
pentru orice rimă, pentru orice fată.  
  
Bate la cer  
cu toiag de fier,  
bate la pădure  
cu armură de mure.  
Poate acolo  
o mai trăi Apolo.  
  
La noi e tristeţe.  
Au murit bietele precupeţe.  
Caişii au îngenuncheat  
peste marele hat  
şi alungat cu resteul  
a fugit curcubeul.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în  
„PREPOEM”, ambele din mai 1940  
  
PANORAMĂ   
  
Vraciule înfricoşat  
surd, olog şi guşat  
arată-mi comorile tale  
înalte, pătrate, ovale.  
  
De câteva zeci de ani  
vinzi minuni pe gologani  
dragoste, noroace, blesteme,  
care modeste, care cu steme.  
  
Poate ai aur, poate ai rubine,  
căpestre, ogoare, albine  
sandale ca Petre Schlemil  
ori alt obiect mai util.  
  
Dă-mi-le pe toate mie  
pentru o imensă filotimie,  
pentru ca să cumpăr cojoace  
la toţi puii care ies din găoace.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în   
„PREPOEM”, ambele din mai 1940  
  
PARABOLĂ  
  
Unde sunt miresmele,  
Cocorii, catapetesmele?  
Cine e hoţul, cine e blestematul  
Care ne-a jefuit satul?  
  
Plecaţi în toate părţile,  
Cercetaţi pădurile, cercetaţi hărţile,  
Răsturnaţi împărăţiile  
Şi aflaţi bucuriile.  
  
Până la veacul mic  
Mai e un drum de nimic,  
O şchioapă, o săritură de piţigoi.  
Să n-ajungem cu desagii goi.  
  
Arhanghelii, îngerii, sfinţii  
Aşteaptă să le ducem arginţii  
Şi din toate cele câte ceva.  
Măcar o aţă, o mucava.  
  
Altfel nu dau zapis  
Că vom intra în paradis  
Că vom săruta mereu şi mereu  
Bocancii lui Dumnezeu.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în  
„PREPOEM”, ambele din mai 1940  
  
SINDROFIE   
  
Feţi frumoşii, harapii, călăii,  
broscoii, ţînţarii, dulăii  
veniră la mine’n pridvor  
din toate ghiocile lor.  
  
Domnilor, iubiţi vizitatori!  
iată scaune, merinde, viori,   
parabole, sîrme, cotnar în bărdace.  
Luaţi de unde vă place.  
  
În seara aceasta bătrînă  
sîntem o apă, o targă, o mînă,   
mari evadaţi din poveşti  
fără căciuli şi fără caleşti.  
  
Şi eu sînt frate cu voi.  
Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi  
atîtea cuvinte încurc  
şi tot către moarte mă urc.  
  
Ci poate vreodată  
O glorie pală, uşor deşelată  
ne-o rîde, ne-o plînge pe crestele mici  
pe unde fugirăm aşa de calici.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în  
„PREPOEM”, ambele din mai 1940  
  
EPILOG   
  
Lăsaţi licuriciul să vie  
la pasărea din colivie  
să i-aducă lumină sacră  
în colivia acră.  
  
Pasăre sunt şi eu  
în colivia lui Dumnezeu  
dar sărăcia şi migrenele  
mi-au escamotat penele.  
  
C-o schiloadă mînă  
stau rezemat de ţărînă.  
C-o slabă cutremurare  
holbez ochii a mirare.  
  
Licuriciul meu e mort.  
Nu-mi mai aduce steluţe în cort,  
nu mai rîde, nu mai luminează  
ceasul ca o amiază.  
  
Poate Maica Precestă  
o ieşi pe secetă  
cu Isus feericul,  
s’alunge întunericul.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în  
„PREPOEM”, ambele din mai 1940  
  
SCRISOARE DIN ORAŞ  
  
Comuna mea cu leat pierdut în ciaţă,  
Cu linişti mari, cu case de argilă,  
Prin visul meu, prin alba dimineaţă  
Te năzăresc îndepărtată şi umilă.  
  
Eu am plecat în larguri de migdale  
Din anii mici ca nasturii şi melcii  
Tu ai rămas pe coastele ogale  
Cu grâu şi flori şi râurii zuvelcii.  
  
Poate-i mai bine, dreaptă în natură  
Să stai aşa de dor de catapeteasmă,  
Arar să-mi joci în orele de sgură  
Pe canavaua gândului mireasmă.  
  
Prin jurul meu e colb amar şi trudă,  
În creştet nici-un înger nu coboară  
Cu bozi în păr nu văd o paparudă  
Şi chiar regina vântului e chioară.  
  
Căsoaie mari, cu pântece bălţate  
Sudalme sure bucură peisajul,  
Poemele sunt frânte, lăbărţate,  
Pe vârfuri e actor cabotinajul.  
  
Şi nimeni nu visează o minune.  
Un boloboc de logică e traiul,  
Pe-aici e mort şi timpul în tăciune  
Şi luna nu-şi mai vântură mălaiul.  
  
Ci tu eşti doar un pumn de sărăcie  
Dar eu te simt, comună de pe zare.  
Luceafăr înălţat în veşnicie  
Cu Dumnezeu în frunte şi altare.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „ZARATHUSTRA”, ianuarie 1941, Buzău,   
placheta 3 şi „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10, din 7 martie 1942  
  
PORTRET  
  
Eu sunt sălbatec ca un vis  
Ce noaptea liniştea sugrumă,  
Ca un profet păgân închis  
În carapacea mea de humă.  
  
Eu sunt înalt ca un stindard  
Ce-i ros de umbră şi de glorii,  
Ca un păcat spălat de nard  
În patruzeci de purgatorii.  
  
Eu sînt pribeag ca un strigoi  
Ce scuipă lumea cu blesteme,  
Ca un nebun cu pumnii goi  
Şi tidva plină de poeme.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „PREPOEM”, an II, seria II, nr. 19 din iunie 1941  
  
METAMORFOZE  
  
Acest drumeag de lespezi încâlciţi  
Îmi rupe carnea goală şi trufaşă  
Pe urmele a mii de neofiţi  
Şi cu azur durerea mă înfaşă.  
  
Nestăvilit’nainte mă îndemn  
Urcat pe uriaşe crepuscule,  
E lumea ca o amforă de lemn  
Şi fluer în sărăciile-i pătule.  
  
Hei, suflete deapururea hoinar  
Opreşte la o margine de vară  
Şi soarele luându-l felinar  
Să trecem peste margine afară.  
  
Voi ocărâ de-acolo, fără cosorog  
Acest pământ aidoma cu-o sferă  
Şi voi scuipa pe mersul lui olog  
De brută prăbuşită în holeră.  
  
Nu-i voi mai cere niciun dumicat,  
Nicio tingire doldora de varză  
Ci-a ferecat în foame şi păcat  
Îl voi lăsa să urle şi să arză.  
  
Târziu în veacuri, poate, rătăcit  
Voi reveni pe urme vechi, halucinat,  
Cu altă zestre iar de peticit  
Şi fi-voi jaguar sau împărat.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,  
an I, nr. 10 din 7 martie 1942  
  
RECHIZITORIU  
  
Burgul e rânced de păcate,  
Orbit de noapte şi de scame.  
Gigantice clădiri durate  
Încep fiinţa să-i destrame.  
  
Ziua e şchiopă ca o targă.  
Ograda văduvă de spice.  
Nerăzbunata sete largă  
Ţipă în creştete şi bice.  
  
Molii se coc în rădăcină  
Pe lângă seci mărgăritare.  
Gingaşe stele nu mai pot să vină  
Ca să ne dea un coif la fiecare.  
  
Isus a rebegit în pieţe  
Uitat, lovit, cu faţă mută.  
Între borfaşi, naivi şi precupeţe  
Nimeni durerea nu-i sărută.  
  
Vrednic în sparta lui ogivă  
Ca să primească trei sodoame,  
Burgul e putred deopotrivă  
De bogăţie şi de foame.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,  
an I, nr. 17, din 25 aprilie 1942  
  
ROŞIORII DE VEDE  
  
E-o viaţă, mai vânătă, mai stinsă  
În burgul vechi de care îmi legai  
Adolescenţa mea trudită şi învinsă –   
Năvod de stele, vis şi putregai.  
  
Îmi pare toamna mai fără conture  
Cu miros de răşini şi de inert  
Decât altdată barca ei uşure  
Ce reteza nădejdile pe sfert.  
  
Alţi oameni defilează pe’nserare  
Ca să-şi înghită porţia de timp.  
Burghezi mărunţi, ei nu duc în spinare  
Nici besne mari, nici ţăndări din Olimp.  
  
Încătuşat pe-o rână în restrişte  
A amuţit şi parcul ca un gând.  
Pe bănci nu’ncearcă nimeni să mai rişte  
Să-i gâtuie tristeţile, râzând.  
  
Şi totuşi câtă pulbere subţire  
Nu se cernea din soare pe aici.  
O! burgul meu frumos din amintire  
Azi parcă din cavouri te ridici!  
-----------------------------------------------  
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,  
an I, nr. 25, din 20 iunie 1942   
  
CĂTRE DON QUIJOTE  
  
Cules din mituri, însuţi tu un mit,  
Biet pelerin cu inima bolnavă  
De uriaşa visului otravă –   
În piscul tău cu râvnă m’ai primit.  
  
Sărac şi bleg prin holde de pământ,  
Contrariu cum canoanele învaţă,  
Doar tu mi-ai fost mireasmă şi povaţă  
Sub nu ştiu care straniu legământ.  
  
În jur, încet, trăgându-mi azi hotar  
Eu ignorez pogoanele de spaţiu.  
Tăcut şi dârz adulmec cu nesaţiu  
Himere cârd, şi-al lor mărgăritar.  
  
Surpat ades în vânturi şi restrişti  
Nu m’am sculat un ceas pentru tăgadă,  
Ci mi’am purtat tot visul meu grămadă,  
Cu ochii veseli, niciodată trişti.  
  
Întrezăresc în tine, ireal  
Erou de comedie zăpăcită:  
Străfundul omenirii ce palpită  
Mereu, după un fir de ideal.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,  
an I, nr. 30, din 25 iulie 1942  
  
NOIEMBRIE  
  
Soare veşted, soare vechi  
Cât o palmă de înalt,  
Îl iau plopii de urechi  
Fără scară, fără salt.  
  
E bolnav de veşnicii  
Câte-a tors şi-a îngropat,  
Câte umbre şi stihii  
Între timp a destrămat.  
  
Soare umil, saore mic  
Cât o ancoră abea  
Înfloritu-i-a în spic  
Dulcea somnului zăbrea.  
  
O să doarmă iar blajin  
Undeva adânc şi cald  
Rotunjindu-ne cu chin  
Pentru mâine alt smarald.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,  
an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942  
  
PREFAŢĂ  
  
Gingaş întâi, un ger îmi creşte’n oase  
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.  
Din piscuri mari de piatră şi trufie  
Mă râd, bălane, stele somnoroase.  
  
E chinul meu trudind între hotare  
Nelimpezi înainte, nici în urmă  
Ca să culeg din vreme ce se curmă  
O zestre-abea, cu boabele amare.  
  
Visai un pod pe veacuri şi pe spaţii  
Sub care-o lume proaspătă să crească  
Dar mărginit în coaja lui firească  
Se sparse visu’câteva vibraţii.  
  
Drumeţ, bătrân acuma de înfrângeri,  
Întorc în umbră aripile-acasă.  
Poema strâmbă doar le e rămasă.  
Te simt, citită, inimă cum sângeri.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,  
an I, nr. 42, din 24 octombrie 1942  
  
ŞES NATAL  
  
Şi, Doamne, eu fui pe aici.  
În ţara cu luceferii înalţi,   
Văzui catapetesme cum ridici  
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.  
  
Văzui însămânţările cu rod,  
Stupinele cu miere, dimineţi  
Cu mândre aurore în năvod  
Şi falnică sburarea de ereţi.  
  
Zimbirea călărea peste obraz,  
În vine se rotiau chiuituri,  
Ţâncaş cu mămăligă şi cu praz  
Creşteau peste hotare sărituri.  
  
În urnă tresăriau şi mai adânci  
Pâraele cu apă şi cu har,  
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi  
Şi eu eram pe margine pândar.  
  
Cu visul mă culcam şi mă sculam,  
Irod între coteţe şi cârlani,  
În gene bucuria o ştiam ...  
Aveam atuncia 12 ani.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „VREMEA”, an XIV,  
nr. 676, din 29 noiembrie 1942  
  
REALISM  
  
Mă suflete, tâlhar de primăveri,  
De azurii migdale şi tării  
Întoarce şi tu coarda pe averi  
Şi te ridică’n sure clădării.  
  
Priveşte, am rămas doar noi calici,  
Cu tidva şi cu tolba de imagini –   
Din rime potrivim mereu panglici  
Şi’n buzunar ne miaună paragini.  
  
Ce te mai uiţi la acatiste şi iconi,  
La glorii afumate, la candori ?  
Imită larg atâţia histrioni  
Şi-om hăuli şi noi între comori.  
  
Poema noastră nu ne dă nimic  
Nici în gâtlej şi nici îmbrăcământ.  
La dracu toată zarea din colnic –   
Mai bună e o traistă de pământ.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,  
an I, nr. 48, din 10 decembrie 1942  
  
CÎNTECUL DIN URMĂ  
  
Am obosit umblînd alandala  
Prin hîrburi, dudaie şi gloate.  
Demult mi-e tocită sandala  
Şi moarte iubirile toate.  
  
Acuma, la actul final,  
Numai strigoii-amintirii  
Dănţuie crud, rătăcind, infernal  
În jur, în meandrele firii.  
  
Cerul e şi el putred, lălîu,   
Nicio salvare nu-i ţipă în creştet.  
Nicio minune în ciute, în grîu  
Şi Domnul e veşted.  
  
Meschin se dărîmă, rece coboară  
Visul în cripta bolnavă.  
Rîme băloase, neguri omoară  
Fruntea suavă.   
  
O! naiv jucător în azur,  
Flamura, slava, cocorii ucide;  
Drept se ridică, sălbatec, impur  
Lupul uitării cu deşte livide.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „VREMEA”, an XVI,  
nr. 695, Paşti 1943   
  
LEIT-MOTIV  
  
Simt toată vremea care curge hău  
Cu Dumnezeu de mână prin oraş  
Şi-o prinde omul, hoţ ca un geambaş,  
Ca s-o anime-n calendarul său.  
  
Ispita asta ne-a cuprins de mult,  
Orânduiţi sub moarte şi sub cer  
Şi ne-a legat în zodii ca un fier -  
Otrepe vechi în cosmicul tumult.  
  
Culegem an cu an în traista grea,  
O movilă de ani până la fund,   
Cădem sub crucea ei – rotund,  
Laţi şi fărâmaţi ca o curea.  
  
O, dă-ne Doamne, ceasul cât un veac,  
Cât muntele de piatră necuprins,  
Să trecem pe sub stele mai întins  
Departe mai un pic de berbeleac.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943  
  
INVOCARE   
  
În toată ora mică măcinat  
De cai ce duc mereu la cimitir  
Eu ţie, Doamne, des m-am închinat  
Din palme ridicându-ţi un potir.  
  
Cu fruntea aruncată către cer  
Un sac de osanale ţi-am trimis  
Că mi-aperi în talazele de ger  
Merindele de stele şi de vis.  
  
În carnea-mi răvăşită peste ani  
Tu mare şi cărunt ai zăbovit  
Şi-n pleava de ferigă şi golani  
Deasupra m-ai purtat, neistovit.  
  
Eu robul unui lut nemângâiat  
În suflet te amestec şi te cresc,  
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat  
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943  
  
LUCIFER   
  
Eu navighez pe marile genuni,  
Pe anii răi, pe temple de dureri.  
În cîrca mea duc haite de nebuni,  
Bătrîne răni şi secolii de ieri.  
  
Cu linişti aspre nopţile întind  
Strigoii-mi sar atuncea din hambar,  
Arhangheli albi în stele se aprind  
Şi dorul mă încearcă fără har.  
  
De veşnicii mă sbat şi mă întorc  
Să prind de cer şi aprig să-l sugrum.  
Aceleaşi ape vrăjile îmi torc  
Şi stau golaş în veacuri şi în drum.  
  
Bolnav mi-e iadul plin de mucegai  
Săracă fierăria de cătuşi,  
Mă sfîşie mînia ca un scai  
Şi blestem pe Isus de după uşi.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 4 din noiembrie 1943  
  
CUVINTELE MELE  
  
Cuvintele mele moi ca nişte bureţi  
Duceţi-vă unde vreţi,  
Unde vă place, unde vi se pare,  
Eu nu vă mai dau de mâncare.  
  
A venit moartea la uşă  
Să mă culeagă, să mă facă cenuşă.  
Cum să vă mai ţiu, cum să vă mai cresc  
În chivotul meu prea pământesc.  
  
Pentru lunga voastră călătorie  
Luaţi-vă merinde, luaţi-vă pălărie.  
Până la Învierea cea mare  
E o vreme fără hotare.  
  
Şi dacă vorbiţi cu bravul Pan  
Spuneţi-i că naiul nu mai face un ban,  
Că peste umanitate   
Urlă zeiţa Răutate.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din februarie 1944  
  
NOCTURNĂ  
  
Hei telegari ai visului,  
Purtaţi-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,  
La porţile paradisului  
De crin, de ismă şi de vată.  
  
Eu sânt un om sănătos  
Bun pentru etajul cel mai de jos  
Al vieţii a doua,  
Sudul şi slava şi roua.  
  
Cel puţin uşoara voastră cotigă  
Să mă treacă pe lângă Dumnezeu  
S’aud pe Arhangheli cum strigă  
La sufletul meu.  
  
Apoi la’nvierea cea mare  
Nu voi mai aprinde lumânare,   
Nu voi mai scula oasele  
Să-mi poarte ponoasele.  
  
Cu multă societate la cot  
Voi face băi de pucioasă şi fiere,  
Îngerul negru va strânge din bot  
Gândind la edenica miere.  
  
Aşa voi străbate eternitatea  
Cu păcatul, cu răutatea.  
Aşa voi flămânzi  
În fiecare zi.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 8 din martie 1944  
  
PAŞTE  
  
Lepădaţi căpestrele  
Deschideţi ferestrele  
Să intre binecuvântarea  
Cât Golgota, cât zarea.  
  
Am fugit de pe cruce  
Cu picioarele năuce  
Şi-am venit înapoi  
Să vă dau anafura vieţii d’apoi.  
  
Să fiţi cuminţi toţi  
Miniştri, cerşetori şi idioţi;  
Cu roua, cu deşertăciunea  
Faceţi-vă zilnic rugăciunea.  
  
Eu am să plec imediat.  
Satan e concediat  
Aşa că veţi trăi fără frică  
Şi om şi măgar şi pisică.  
  
Voi mai veni odată  
La Învierea cea adevărată.  
Să-mi pregătiţi hlamidă  
Fără pălămidă.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 9 -10 din  
aprilie – mai 1944  
  
PRIMĂVARĂ  
  
Ceasul fagilor a venit înapoi.  
Toţi fagii au costume noi,  
Eftine, fragede, verzi,  
Numai să le desmierzi.  
  
Parca e vorba de nu ştiu ce protocol  
În marele pădurii ocol,  
Până şi mărăcinii şi fragii  
Şi-au pregătit nădragii.  
  
Filosofilor, aruncaţi ceasloavele,  
Puneţi la cai potcoavele,  
Ucideţi veghea, ucideţi casna  
Şi luaţi-o rasna.  
  
O să vă’ntâlniţi cu Dumnezeu  
În muguri, în fluturi, în curcubeu  
Şi o să vă spună el  
Cât e regatul vostru de mititel.  
-----------------------------------------------  
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 11 din iunie 1944 
Referinţă Bibliografică:
Ion PENA - POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII / Ion Pena : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pena : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pena
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!