Ion Pachia-Tatomirescu
Răpciune şi Ciuta-Nevăzuta
Dimineaţa, la Răpciune,
vrei să stâmperi un tăciune;
la amiaz',
doarme calul pe grumaz;
îţi mai fug pe la chindie
iepurii de păpădie;
dup'-amurg,
doreşti un rug
pân-la stele – ce mai curg
pe sub al nopţilor drug...!
Da, Septembrie, pe-aici,
fuge-adesea-n rândunici
cu ochii de licurici...!
Din frunzari cu aurari
tot mai rari,
dintre-ai ceţii armăsari,
Răpciune, băiatul Toamnei,
zăreşte condurii doamnei –
dar o ciută
cam cornută,
pestriţă, posomorâtă,
fără frică de pistoale,
a sărit, tăindu-i cale,
mai la vale...
Răpciune se întărâtă:
vrea s-o prindă,
s-o ducă la zâne-n tindă
(fără laţ, fără de armă
care-n cale totul sfarmă)...!
„ – Ciută,
ciută-preacornută,
nevăzută,
dă-te prinsă –
că eu vin să
te întind
într-un leagăn aburind,
într-un leagăn de mătasă
până la zâne acasă...! “
Ciuta noastră cea cornută,
ivită de peste râtă*,
chiar se face nevăzută
şi Răpciunele-ntărâtă...
„ – Ciută,
Ciută-Nevăzută,
de la toamnă din fereşti,
tu mie să-mi glăsuieşti
ca să ştiu unde mai eşti:
de slobod săgeţile,
îţi iau toate vieţile...! “
„ – Măi Răpciune,
măi Răpciune,
galben, cu ochi de tăciune,
de voinic te socoteşti,
prinde-mă, fără poveşti...! “
„ – N-ai fi Steaua
Logosteaua
ce din fulgere plesneşte,
strângând inimile-n
cleşte...?! “
„ – Ba eu sânt… –
şi am Cuvânt...! “
„ – Ciută, Logostea
de eşti,
de la toamnă din fereşti,
arată ursita mea...!
Fă-mă iute să-nţeleg,
tainiţele să dezleg
la drum, pentru ceru'-ntreg...!
De mă-nalţ prea mult,
ori cad,
pune-mi în suflet răsad
de tărie...! Să-nfrunt ger,
dă-mi cămăşi –
razele-n cer...! “
„ – Bine-bine,
măi Răpciune,
cheile-n mână ţi-oi pune
numai după soare-apune...! **
________________________
*râtă, s. f. (în subdialectul olteano-timocean), gârlă obturată în anotimpurile secetoase, transformându-se în baltă / mlaştină, iar în anotimpurile ploioase, periodic (balta / mlaştina) fiind „reconectată“ / „realimentată“ de râu / fluviu („ca ramificaţie“); toponim: La Râta, sau Râta – gârlă obturat-înmlăştinită, de pe malul drept al Jiului, între localităţile doljene, Sfircea (Sfârcea) şi Tatomireştii de Jos.
**Distinsul Receptor poate afla prima variantă publicată a legendei Răpciune şi Ciuta-Nevăzuta în volumul de versuri pentru copii, de Ion Pachia-Tatomirescu, Cereasca horă din carul cu doisprezece brebenei, Dacia, Timişoara, Editura Aethicus, 2002.
