Ion Pachia-Tatomirescu
Scrisoare
Dragă Puşti,
Să nu împuşti
urşii mei
mititei,
caii mei înaripaţi –
pegaşi nobili şi ţintaţi...!
Nici puii de rândunici
să nu-i chinui – că sunt mici...!
Să nu-nchizi în colivie
puii mei de ciocârlie...!
Grangurii sosiţi din soare
să nu-i sperii – că îi doare...!
Liberează pe sticleţi,
nu-i lega de epoleţi:
s-au jertfit pe jumătate
pentru pene colorate...!
Şi nici pe privighetoare
să n-o tulburi, zău, că moare:
ea,-n sălbaticul zăvoi,
cântă numai pentru voi...!
Cerbii mei cu nestemate
nu-i alunga pe-nnoptate...!
Căprioare – mari şi mici –
cu codiţe de arnici,
cu gene de viorele,
cu ochi de albastre stele,
nici albinele, şi nici
preasubţirile furnici:
să n-ameninţi cu-al tău bici...!
Brazii mei drepţi, din pădure,
nu-i atinge cu secure:
doar cu tâmplele fierbinţi
înălţimea lor să simţi...!
Cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Crocodilul Albastru, Bucureşti, Editura „Ion Creangă“, 1975, pp. 3 – 5.
