CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Patrimoniu >  





Psalmii davidieni ca „nucleu“ al «Psaltirii», (II)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
 
  
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
  
 
  
Psalmii davidieni ca nucleu al «Psaltirii»  
  
(II)  
  
 
  
Întru slava Sfintei şi Celei-de-o-Fiinţă şi de viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Treimi... «Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui. Cum [...] a făgăduit Dumnezeului... » (Psalmul 131). «Cine-şi face zid de pace, / turnuri de frăţie, / duce viaţă fără greaţă / -ntr-a sa bogăţie; / că-i mai bună depreună / viaţa cea frăţească / decât armă ce destramă / oaste vitejească...!» (Dimitrie Bârilă-Dosoftei, Psalmul 132 – A).  
  
 
  
Cartea întâi“, „nucleul davidian al psalmilor şi structurarea «Psaltirii». Încă din antichitate, Psaltirea – ori Cartea Psalmilor – a fost structurată în cinci volume / „cărţi“. O parte a cercetătorilor consideră că însuşi regele David ar fi structurat-o astfel, cealaltă parte apreciază că „penta-structurarea“ s-ar datora lui Ezdra / Ezra, «cărturar iscusit şi cunoscător al legii lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israel» (Ezdra, VII, 6 / Bibl, 503).  
  
Cinci – numărul secţiunilor din Cartea Psalmilor – se spune că are „motivare“ în simbologia, în semantismul sincretic – zalmoxian, ori pythagorician – privitor la jumătatea / secţiunea de aur, la „nunta“ teluric-celestă: «este numărul nuntirii Solului / Mesagerului Celest cu Crăiasa / Regina Lumii, celesta Mireasă a Lumii, „spuma laptelui“, „Sora Soarelui“ [...]; e numărul „de la capătul / centrul“ spiralei teluric-celeste a Dumnezeului Daciei, Samos / „Soare-Moş“, orânduind – pentru Pelasgo- > Valaho-Dac, mai întâi, adică din orizontul anului 1600 î. H. – nunta întru Absoluta Cunoaştere în Sacrul Întreg Cosmic din care – ca Daci – suntem parte“ – doar prin nuntire „Întregul re-naşte“...» (PTZa, 9).  
  
Fiecare dintre volumele ale Cărţii Psalmilorcinci – se încheie cu o binecuvântare la adresa lui Iehova / Dumnezeu, sau cu o doxologie – „primele patru dintre acestea incluzând răspunsuri din partea poporului, iar ultima fiind întregul Psalm 150“. „Cabala“ este mult mai complexă, trimiţând structural la coduri numerice zalmoxiano-pythagoreice, ori la coduri literale, sau tetragrame, de exemplu, cum în Psalmul 96, unde se găseşte „un acrostih care formează numele lui Iehova; în ebraică, prima jumătate a acestui verset este formată din patru cuvinte, iar literele iniţiale ale acestor cuvinte, citite de la dreapta la stânga, sunt cele patru consoane ebraice ale tetragramei YHWH“; dar întreaga „cabalistică“ s-a adăugat mult mai târziu, prin acribia copiştilor, unii iniţiaţi în filosofiile antichităţii, fără a avea vreo legătură cu momentul inspirat al creaţiei divinelor poeme.  
  
Oricare ar fi pentastructurarea Cărţii Psalmilorpsalmii de la 1 la 41, în Cartea întâi; de la 42 la 72, în Cartea a doua; de la 73 la 89, în Cartea a treia; de la 90 la 106, în Cartea a patra; şi de la 107 la 150, în Cartea a cincea, esenţial este „nucleul“ divin al acesteia, constituit din Psalmii regelui David (39, ori 87).  
  
Aceşti psalmi „regal-davidieni“ se adresează deopotrivă minţii şi inimii, în inspirate imagini pline de viaţă, cu admirabile amplitudini / profunzimi, cu puternice sentimente ţâşnind din extraordinarele experienţe de viaţă ale lui David – „ciobănelul sfânt“, „cuceritorul“, „luptătorul solitar împotriva lui Goliat“, „muzicianul de la Curte“, „omul trecut prin experienţa amară a păcatului grav, dar mereu închinător lui Dumnezeu, iubitor al Legii Sale“, „proscrisul printre prietenii loiali şi printre trădători“, „regele“, „tatăl iubit, copleşit de dezbinările din propria-i casă“ etc.  
  
Psalmii se armonizează în Sfânta Scriptură, căci, după „spusa însăşi a lui David în ultima cântare“: Duhul Domnului a vorbit (prin David, „pe înţeles inspirat-divin“) şi Cuvântul Lui era „pe limba davidiană“...  
  
În Cartea întâi a psalmilor, în majoritatea lor, atribuiţi regelui David, predomină „declaraţii“ ale fericirii ens-lui care a găsit în Legea lui Dumnezeu calea luminoasă, în antiteză cu a „păcătoşilor“ / „ateiştilor“.  
  
Se ridică aici şi problema regalităţii“, a „unsului Domnului“ (ca să folosim sintagma de la Pelasgi > Valahi, care desemnează „superioritatea“ instituţiei domneşti-valahe, de conducere de popor, graţie „contactului direct“ al Solului / Mesagerului Celest cu Dumnezeu, faţă de instituţia regală propriu-zisă, a „alesului de către popor, nu de către Dumnezeu“), ori a celor legate de „tema“ regatului în accepţiunea antică. Este o abundenţă de rugăciuni / cereri între mulţumirile către Domnul / Dumnezeu; impresionează antiteza dintre Divinitatea Supremă şi om (măreţie – „nimicnicie“); se evidenţiază „nebunia oamenilor care refuză să se supună autorităţii lui Dumnezeu“; se arată creaţia minunată a lui Dumnezeu; sunt lăudate foloasele care derivă din respectarea Legii perfecte a lui Dumnezeu: «Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi cei ce locuiesc în ea.» – Psalmul 23; etc.  
  
În Cartea a doua a psalmilor (debutând cu psalmii „scrişi de fiii lui Core“), este abordată chestiunea paradoxistă a imposibilităţii omului / religios-ens-ului „de a-şi furniza propriul său răscumpărător“; şi se relevă că Dumnezeu este unicul ce dispune „de forţa necesară întru răscumpărarea ens-ului din mâna Locuinţei Morţilor“.  
  
În Cartea a treia a psalmilor, apar semnele compunerii câtorva sacre cântări dincoace de orizontul cultural / civilizatoriu, spiritual, al anului 607 î. H., când s-a produs „distrugerea Ierusalimului“, căci se deplânge această catastrofă, invocându-se ajutorul lui Dumnezeu întru reconstrucţia sacrei capitale a Israelului; un psalm (cel cu numărul 77) evocă istoria Israelului din vremea lui Moise –  
  
Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în Câmpia Taneos. / Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid. / Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua, şi toată noaptea cu lumină de foc. / Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă. // [...] // Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul. (77, 15 – 18 / 29; Bibl, 601 sq.) –,  
  
până dincoace de domnia regelui David (ampla evocare-i făcută de / prin Asaf – cf. Bibl, 601 – 603):  
  
Şi a zidit locaşul său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac. / Şi a ales pe David robul său şi l-a luat pe el de la turmele oilor. / De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul său şi pe Israel, moştenirea sa. / Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mânii lui i-a povăţuit pe ei. (77, 75 – 78).  
  
În Cartea a patra a psalmilor, debutând cu o rugăciune a lui Moise – „punând într-un puternic contrast existenţa eternă a lui Dumnezeu cu durata scurtă a vieţii omului muritor“ – tot pământul este chemat întru „cântarea Domnului, întru binecuvântarea Numelui Lui“:  
  
Doamne, scăpare te-ai făcut nouă în neam în neam. / Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea; din veac şi până în veac eşti tu... («Psalmul 89», 1, 2).  
  
În Cartea a cincea se cuprinde Psalmul 118Aliluia (subtitlul Aliluia provine din ebraicul halelu-Yáh, tălmăcindu-se ca „invitaţie întru laudă / închinare lui Dumnezeu“) – care-i şi „cel mai lung dintre psalmi“ (cu „desfăşurare“ în 176 de versete):  
  
Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în Legea Domnului. / Fericiţi cei ce păzesc poruncile lui şi-l caută cu toată inima lor. / Că n-au umblat în căile lui cei ce lucrează fărădelegea. (118, 1 – 3; Bibl, 623 sqq.).  
  
În cele 176 de versete ale Psalmului 118, se constelează neasemuit conceptele: lege, avertisment, ordine, poruncă, decizie judecătorească etc.; „se cuprind“ aici şi „cântările treptelor“ (119 / Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului... – 133 / Paşii mei îndreptează-i, după cuvântul tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege...), despre care cercetătorii (divizaţi în două tabere) susţin:  
  
(a) cântările treptelor au „semnificaţii neînţelese pe deplin“;  
  
(b) cântările treptelor se disting printr-un „conţinut elevat“, „iniţiatic-inspirat“; „elevarea“ rezidă în unirea întru închinare lui Dumnezeu, pe Munte („incluzându-se, poate, şi cel sacru-cogaionic / zalmoxian), aşadar, Muntele facilitând ca „şi fizic“ ensul credincios / epopt să fie şi mai apropiat de Cer.  
  
Psaltirea are „nucleul“ alcătuit din Psalmii regelui David, regele evreilor ce a avut autentică / profetică misie „direct de la Dumnezeu“ (cf. BPro, 35), după cum suntem şi încredinţaţi de autorul-profet / psalmist: „Duhul Domnului grăieşte prin mine şi Cuvântul Lui este pe limba mea...“ (II, Regi, XXIII, 2 / Bibl, 355); inspiraţia dumnezeiască l-a călăuzit şi pe regele David întru revărsarea benefică a luminii Psalmilor pentru „toată omeneasca suflare“.  
  
Psalmii în Ortodoxism. Îndreptarea şi îndumnezeirea rezidă în atmosfera sacră a Psalmilor / Psaltirii; „cea mai bună dovadă în acest sens“ (cf. IMol, 3) este faptul că, referindu-se la Cartea Psalmilor, la profetismul acesteia, sfântul Apostol Pavel citează în Romani (IV, 7), din Psalmul 31, al lui David:  
  
Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit ! (Bibl, 1266).  
  
Dreptatea lui Dumnezeu este principiul absolut al îndreptării şi al îndumnezeirii, fapt evidenţiat şi în Psalmii regelui David, în „stăruitoarea sa rugă“, ...întru dreptatea-Ţi, viază-mă...! –  
  
(Iată, am dorit poruncile tale; întru dreptatea ta viază-mă. / Şi să vină peste mine mila ta, Doamne, mântuirea ta, după cuvântul tău... – «Psalmul 118» / Bibl, 623); «psalmistul exprimă [aici] adevărul că dreptatea, ca însuşire sau atribut al lui Dumnezeu, este de fapt o lucrare proniatoare, pe care Atotţiitorul o îndreaptă spre Făptura Sa; mai presus de orice, dreptatea este principiul vieţii; în această calitate, ea prezintă două trăsături caracteristice: iubirea şi judecata, în ceea ce priveşte iubirea dreptăţii, îl auzim pe psalmist spunând: Milostiv este Domnul şi drept (Ps. 114, 5), iar în ce priveşte judecata, care nu este altceva decât aspectul revendicativ al dreptăţii, acelaşi proroc, tâlcuitor al gândurilor Sfântului Duh, zice: Judecatu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale (Ps. 118, 106); niciunul din aceste două elemente ale dreptăţii divine nu poate lipsi, fără ca viaţa, în dependenţa ei intimă faţă de Dumnezeu, să nu sufere; de unde lipseşte iubirea, bunătatea sau mila, lipseşte de fapt darul lui Dumnezeu, iar de unde lipseşte judecata, ca dovadă a existenţei unei porunci, se pierde priza pe care Dumnezeu o are în viaţa făpturii Sale.» (IMol, 3).  
  
Această concepţie din Cartea Psalmilor face un pas fundamental în „trecerea“ de la Vechiul Testament la Noul Testament, întrucât:  
  
«în Legea cea nouă, dreptatea lui Dumnezeu nu mai este o realitate de origine cerească, ci una sădită, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, în însăşi firea umană a lui Hristos; ea ne descoperă astfel sensul suprem al dreptăţii; mântuirea sufletului după „cădere“ nu s-a obţinut numai prin organizarea vieţii „în jurul unei legi“, ci şi prin modul divin-uman de existenţă / lucrare, idee ce nu se explicitează în Cartea Psalmilor, însă „profetul ştie dreptatea pe care o aduce Mesia“.» (IMol,3);  
  
Este vorba despre o „nouă ordine“ a lucrurilor / lumilor, despre o „nouă viire“, despre care se face grăire în Psalmul 33:  
  
Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda lui în gura mea. / În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească. / Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, şi să înălţăm numele lui împreună. / Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. / Apropiaţi-vă de el şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze. / Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate necazurile lui l-a izbăvit. / Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de el, şi-i va izbăvi pe ei. / Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în el. / Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii lui, că n-au lipsă cei ce se tem de el. / Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-l caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. / Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi; / Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug. / Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. / Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile lui spre rugăciunea lor. / Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor. / Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. / Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. / Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. / Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. / Moartea păcătoşilor este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. / Mântui-va Domnul sufletele robilor săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în el.(33, 1 – 21; Bibl, 579).  
  
În cel mai strălucitor chip antic, regele-psalmist, David, glas dă aici la dreptate / îndreptare nouă, ca metamorfoză lăuntrică, dinamic proces, vase comunicante, ori căi permenente între Divin şi Uman.  
  
Psalmistul „ţinteşte“ esenţa îndumnezeirii şi-i chiar „tangent mereurit“ la acest concept:  
  
«...îndumnezeirea vrea să fie o unire reală cu Dumnezeu, unire, iar nu fuziune sau contopire; unirea este tot o lucrare, chiar dacă, în raport cu îndreptarea, o considerăm ca o împlinire; fiind vorba despre o conlucrare cu energiile sau cu lucrările divine necreate, iar nu o unire cu esenţa divină, distincţie atât de preţioasă în gândirea ortodoxă, se înţelege că unirea cu Dumnezeu însuşi trebuie privită ca o stare activă şi ca o continuă relaţie a noastră cu Hristos; ideea unei îndreptări şi îndumnezeiri ca proces în necontenită desfăşurare, aşa cum se desprinde din Cartea Psalmilor, poate aduce cu sine un spor de înţelegere chiar privind concepţia Sfântului Apostol Pavel despre îndreptare.» (IMol,3).  
  
Îndreptarea / îndumnezeirea se pune în lumină ca sfinţenie, ca înfiere, după cum certifică Sfântul Vasile cel Mare în predica privitoare la Psalmul 29, adică la «Psalmul cântării de la inaugurarea casei lui David» (VMar, 236):  
  
Înălţa-te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei mei împotriva mea. / Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către tine şi m-ai vindecat. / Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se pogoară în groapă. / Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei lui. / Că iuţime este întru mânia lui şi viaţă întru voia lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. / Iar eu am zis întru îndestularea mea: „Nu mă voi clinti în veac!“ / Doamne, întru voia ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa ta, eu m-am tulburat. / Către tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeuul meu mă voi ruga. / Ce folos ai de sângele meu de mă pogor în stricăciune? Oare, te va lăuda pe tine ţărâna, sau va vesti adevărul tău? / Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! / Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie. / Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac te voi lăuda! (29, 1 – 12 / Bibl, 577).  
  
În esenţa omiliei sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscop de Cezareea – Capadochia (Cap-à-Dakia / „capul“, „capătul“ Daciei / Dakiei > Dochiei), prilejuită de „inaugurarea casei lui David“, „casă-poem“, se spune că:  
  
«...după sensul lui literal, [...] psalmul, cântat cu instrumentul muzical numit psaltire, vorbeşte de celebrul templu ridicat de David şi Solomon; după sensul său spiritual, titlul psalmului arată întruparea Fiului lui Dumnezeu şi inaugurarea casei Lui, adică a trupului Lui construit într-un chip nou şi minunat; în psalmul acesta găsim multe spuse din partea Domnului; sau poate se cuvine să înţelegi prin casă Biserica zidită de Hristos, precum scrie şi Pavel în Epistola către Timotei: „Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu...“ (I, Tim., 3, 15); iar prin inaugurarea Bisericii trebuie să înţelegem reînnoirea minţii, care se face prin Sfântul Duh, în fiecare dintre cei care alcătuiesc trupul Bisericii lui Hristos; este, însă, şi o armonie dumnezeiască [...], nu aceea care are unele cuvinte ce înveselesc auzul, ci aceea care potoleşte şi îmblânzeşte duhurile cele rele, care supără sufletele cele uşor de ispitit.» (VMar, 236).  
  
Înfierea apare în Cartea Psalmilor prin cuvântul profetic din Psalmul 28:  
  
Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; / Aduceţi Domnului slavă numelui său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a lui. / Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe. / Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă. / Glasul Domnului sfărâmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului. / Şi-i va fărâmiţa pe ei ca pe viţelul Libanului, iar cel iubit ca puiul de rinocer. / Glasul Domnului, cel ce varsă para focului. / Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului. / Glasul Domnului cel ce îndoaie cedrii şi va descoperi dumbrăvile şi în locaşul lui, fiecare va spune: Slavă! / Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul împărat în veac. / Domnul tărie poporului său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul său cu pace. (28, 1 – 11; Bibl, 576 sq.)  
  
În psalmii davidieni*, sintagma fiu al lui Dumnezeu apare deseori;  
  
şi în Psalmul 28, «ni se atrage atenţia ca noi să fim mai întâi fii ai lui Dumnezeu şi numai apoi să purcedem a-I aduce, după cuviinţă, darurile noastre; fii însă, cu adevărat, nu putem ajunge decât fiind adoptaţi de Tatăl, prin trimiterea în lume a Fiului Său şi prin dobândirea Sfântului Duh, care strigă, în noi: Abba, Părinte!» (VMar, 6 sq.).  
  
Sfântul Vasile cel Mare, într-o omilie privitoare la Psalmul 33 (versetul al VIII-lea: «Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în el.») evidenţiază euharistic / spiritual înfrăţirea / înfiirea întru Hristos:  
  
«...euharistia este împlinirea planului divin al mântuirii, adică al iconomiei iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni, al unirii Sale cu oamenii...“ (VMar, 9); «...în multe locuri din Scriptură am observat că puterile sufletului au acelaşi nume ca şi mădularele noastre exterioare. Şi pentru că Domnul nostru este pâinea cea adevărată şi trupul Lui este adevărată mâncare, trebuie neapărat ca plăcearea bucuriei pâinii să o avem printr-o gustare spirituală. După cum nu putem înfăţişa celor necunoscători atât de bine prin cuvânt cum e gustul mierii, cât prin însăşi simţirea gustului ei, tot aşa nici bunătatea Cuvântului ceresc nu poate fi arătată lămurit prin învăţături; dar dacă încercăm cât mai mult dogmele adevărului, putem, prin propria noastră experienţă, să înţelegem bunătatea Domnului. Psalmistul a spus: Gustaţi; n-a spus: Îmbuibaţi-vă; pentru că noi acum cunoaştem în parte şi vedem adevărul ca prin oglindă şi ghicitură, dar va veni cândva arvuna de acum şi gustarea aceasta a harului ne va duce la desfătarea cea desăvârşită; [...] însăşi experienţa Cuvântului adevărului, spune psalmistul, vă îndeamnă ca pofta să vă fie mereu fără saţiu; de aceea gustaţi, ca să fiţi fericiţi, flămânzind şi însetând pururea de dreptate.» (VMar, 270); «celor ce s-au unit cu Hristos, prin botezul înfierii, în mod profetic, psalmistul le adresează cuvintele: Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă!» (VMar, 10).  
  
După cum bine s-a observat de către cercetătorii / istoricii Creştinismului, psalmii davidieni rămân peste milenii drept:  
  
«...o sinteză a întregului Vechi Testament despre Dumnezeu şi opera lui; despre îngeri, slujitorii lui; despre întregul univers – lucrul mâinilor lui; despre om cu strălucirea şi slăbiciunile lui, precum şi despre viaţa omului după moarte, despre pronia divină şi despre Mesia, Mântuitorul omenirii întregi.» (CiS, 266).  
  
Catalizatori de chintesenţă pentru Creştinism, psalmii davidieni se constelează în întreaga existenţă a ens-ului religios, după se constată permanent în perimetrul Ortodoximului, pe registrele dienocale – diurn / nocturn –, ori calendaristic-ortodoxe săptămânale, lunare, anuale, dar, mai ales, în ceremonialurile creştine ale „jalonatei“ treceri / petreceri a omului prin viaţa teluric-celestă – naştere / botez, logodnă / nuntă, moarte / înmormântare etc.:  
  
(1) psalmi de îndimineţire, sau „inspiratori“ de tropare / utrenie (spre a apela şi la cuvinte de „înaltă“ ortodox-frecvenţă prin „slavizare metodian-chirilică de cancelarie“) – ca, de pildă, Psalmul 117 (versetul 27: «Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare în ramuri umbroase, până la coarnele altarului» – Bibl, 622) a inspirat «troparul care deschide slujba Utreniei din duminici şi de peste an rămâne: Dumnezeu este Domnul...»(BiPs, 179); cei „şase psalmi“ ai utreniei sunt: Psalmul 3 («Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc !...» – Bibl, 565 sq.); 37 («Doamne, nu cu mânia ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea ta să mă cerţi...» – Bibl, 582); 62 («Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe tine te caut did-de-dimineaţă.» – Bibl, 593); 87 («Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea ta.» – Bibl, 606); 102 («Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al lui.» – Bibl, 613) şi 142 («Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia ta; auzi-mă întru dreptatea ta.» – Bibl, 633); şi Psalmul 118 (versetul 12: «Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările tale...» – Bibl, 623) este nelipsit din serviciul religios matinal; dar se aude «şi la înmormântări şi parastase, făcând parte din troparele Învierii» (BiPs, 179);  
  
(2) psalmii situărilor“ vesperale de fiinţare creştin-ortodoxă întru catharsis ca „jerfă de seară“, sau „inspiratori“ de tropare / vecernie – ca, de exemplu: Psalmul 129 («4. Că la tine este milostivirea. / [...] / 7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la el» – Bibl, 629); Psalmul 140 («1. Doamne, strigat-am către tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către tine. / 2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.» – Bibl, 633);  
  
(3) psalmii Privegherii de noapte, ori de post-„Vecernie“, sau de rânduiala Litiei“ – în „rânduiala Privegherii“ se cântă din Psalmul 103, versetele 1 – 29 («1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul... / [...] / 29. Dându-le tu lor, vor aduna; deschizând tu mâna ta, toate se vor umple de bunătăţi.»; Bibl, 614 sq.); după cum se ştie, Privegherea este „slujba de toată noaptea“, „serviciu“ religios din seară de ajun de sărbătoare, sau „serviciu“ religios-nocturn, dintr-o mănăstire / biserică, armonizând (evident, cu „înmiresmări întru catharsis“ din psalmii davidieni – supra) „trei slujbe diferite“ – Vecernia Mare, Litia, Utrenia –, „săvârşite consecutiv“, ca şi când ar fi doar una; „rânduiala Litiei“ din cadrul Privegherii (cf. PrandLit); în cântarea Litiei răsună zguduitoarele versete din Psalmul 33 («Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-l caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele...» – supra);  
  
(4) psalmi cu versete armonizator-celeste la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, a Învierii etc. – „închiderea“ din Psalmul 27 («Mântuieşte poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta, paşte-i pe ei şi-i ridică până-n veac.»; Bibl. 576) devine „deschidere“ / „incipit“ la troparul de praznic al Înălţării Sfintei Cruci (este vorba despre este vorba despre Sfânta Cruce a Răstignirii Mântuitorului, cruce care s-a arătat – „pe cer, ziua-n amiaza mare“ –, tânărului împărat-războinic pelasgo- > valaho-dac, „ocrotitor al Creştinismului“, evident, din îndemnul mamei sale, Elena, din Dacia Dunăreano-Pontică / Dobrogea-de-România, Constantin cel Mare, lângă divin-caligrafiata deviză: Întru aceasta vei învinge; minunea a avut loc în octombrie 312 – anul următor fiind al Edictului de la Mediolanum / Milano –, în ajunul bătăliei de la Pons Milvius / Roma); troparul Înălţării este viersuit şi la sfinţirea Apei, Casei etc.; în sublimul serviciu religios-ortodox al Învierii se înrăzăresc, îndeosebi, Psalmul 67 (versetele: «1. Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii lui, şi să fugă de la faţa lui cei ce-l urăsc pe el. 2. Precum se stinge fumul să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu. 3. Şi drepţii să se bucure...» – Bibl, 595), Psalmul 117 (versetul 24: «Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm...» – Bibl, 622);  
  
(5) psalmii înrăzăritori ai naşterii / botezului – între „rânduielile Tainei Botezului“, odată cu „ungerea cu untdelemn la încheieturile mâinilor“, preotul viersuieşte din Psalmul 118 (versetul 73: «Mâinile tale m-au făcut / zidit, înţelepţeşte-mă şi învăţa-voi poruncile tale.» – Bibl, 524), din Psalmul 20 (versetul 3: «Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.» – Bibl, 573) etc.;  
  
(6) psalmii înrăzăraţi ai cununiei / logodnei / nunţii – ca o „Cântare a Cântărilor“, ca o „cântare a treptelor“ vieţii la apogeu, răsare şi „Taina Cununiei“ de sub pecetea de lumină a Psalmului 127 (versetele 1 – 4):  
  
1. Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile lui. / 2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi ! / 3. Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale. / 4. Iată, aşa se va binecuvânta omul cel ce se teme de Domnul. (Bibl, 628);  
  
(7) psalmii ierurgiei de la moarte / înmormântare – când trupul mortului se stropeşte / unge cu amestecul de vin şi untdelemn, preotul glăsuieşte din Psalmul 50 (versetul 8: «Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada şi mă voi albi.» – Bibl, 588); etc.  
  
Note sub asterisc şi bibliografie siglată“ (II):  
  
*Distinsul Receptor este invitat să îngăduie sintagma noastră, psalmii davidieni, din prezenta lucrare (secţiunile a II-a şi a III-a), sintagmă prin care desemnăm toţi psalmii din Psaltire / Biblie (creaţi de divin-inspiraţii poeţi, a căror semnătură se ştie, ori nu), aşadar, incluzându-se aici şi cei „de nucleu“, adică psalmii regelui David.  
  
 
  
  1. Bibl = Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă..., 1968 (cifra de după siglă indică pagina).
  2. BiPs = Olivian Bindiu, Psalmii şi legătura lor cu Cultul Divin Ortodox, în Biserica Ortodoxă Română, buletin oficial al Patriarhiei Române, anul CV, nr. 9 – 10 / septembrie – octombrie, 1987, p. 178.
  3. BPro = Teodor Baba, Profeţi vechi, oratori sau nescriitori în «Vechiul Testament», în Altarul Banatului, anul V (XLIV), nr. 7 – 9, iulie – septembrie, 1994, p. 35.
  4. CiS = Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, p. 266.
  5. IMol = Ilie Moldovan, Îndreptare şi îndumnezeire în «Cartea Psalmilor», în Studii de Teologie, seria a II-a, anul XLI, nr. 3 / mai – iunie, 1989, p. 3.
  6. PrandLit = Petru Pruteanu, Rânduiala Litiei din cadrul Privegherii, în http://www.teologie.net/data/pdf/PP-text-litie.pdf
  7. PTZa = Ion Pachia-Tatomirescu, Zalmoxianismul şi matematica, în Renaşterea bănăţeană (Timişoara), nr. 1000 / 12 iunie, 1993, p. 9.
  8. VMar = Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri (partea întâi – omilii la Hexameron, omilii la Psalmi, omilii la cuvântări), traducere, introducere, note şi indici de pr. D. Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1986.
 
  
Referinţă Bibliografică:
Psalmii davidieni ca „nucleu“ al «Psaltirii», (II) / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2529, Anul VII, 03 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!