CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Clio“
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE:  
  
Clio“  
  
 
  
CLIO. Iniţial, «revistă de publicistică istorică», din Timişoara, peste câţiva ani «revistă de cultură istorică pentru Românii de pretutindeni», Clio, a fost fondată de profesorul univ. dr. Radu Păiuşan şi de inginer-constructorul Flaviu Mihalca, în anul 1992, de când periodicul îşi face remarcabilele-i apariţii până în prezent sub egida Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni.  
  
Din colegiul de redacţie al „primei serii“ (sau „seria-Mihalca“), în afară de redactor-şeful Radu Păiuşan şi manager-ul Flaviu Mihalca, mai făceau parte: Viorel Screciu ‒ redactor-şef adjunct, Aurel Turcuş ‒ secretar general de redacţie, „secundaţi“ de opt membri: Adrian Bejan, Sorin Berghian, Vasile Dudaş, Alexandru Gyuriş, Ioan I. Mureşan, Alexandru Rădulescu, Nicolae Săcară şi Adriana Păiuşan.  
  
Redacţia revistei Clio avea şi următorii corespondenţi speciali: Trinţu Măran (din Viena / Austria), Vasile Barbu (din Uzdin-Voivodina / Serbia), Dimitrie Crăciunovici (din Zaiecear-Timoc / Serbia), Petru Iancovici-Timoceanu (din Bor-Timoc / Serbia), Vanghea Mihany-Sterghiu (din Skopie / Macedonia), Ivan Alexandrov (din Vidin / Bulgaria) şi Adriana Răducanu-Ianopoulou (din Atena / Grecia).  
  
 
  
Clio (Timişoara; ISSN 1223-0944; manager: Flaviu Mihalca; redactor-şef: Radu Păiuşan), anul al II-lea, nr. 34 / martie ‒ aprilie, 1993, (pagini A-3: 16). În acest număr al revistei Clio, doctorul în istorie, Adrian Bejan, abordează în „articolul de fond“, Arheologiaştiinţă istorică, „problema statutară“ a arheologiei, disputele specialiştilor voltaicizându-se între „plus-polul“, ştiinţa arheologiei, şi „minus-polul“, arheologia-catehnică-de-investigare-a-vestigiilor», ca „ştiinţă a cazmalei“. Imediat, „în măreaţa vale a paginilor A-3“, Ion Pachia-Tatomirescu se ocupă de Viaţa Daciei (Dacoromâniei) reflectată în tablele (tabulele) cerate din Ardeal / Transilvania (p. a 2-a), Victor Fizeşian cercetează cele privitoare la atestarea documentară ‒ din anul 1179 ‒ a localităţii bănăţene Igriş, din judeţul Timiş, de pe malul stâng al vestitului râu al Daciei / României, Maris[ia] > Mureş(ul de Jos), dând luminii tiparului un valoros material nu numai pentru rubrica File de monografie... (cf. Igriş, p. a 3-a), ci şi pentru istoria Valahimii din spaţiul Banatului, cea din şi de dincoace de 2 iunie 1494, când, chiar la mânăstirea / abaţia de la Igriş, viteazul războinic valah de Banat, Pavel Cneazul  
  
‒ nu Chinezul, căci nu are vreo legătură cu China, ci cu „cnezatul său natal, Banat, de care răspunde prin istorii în chipuri aproape herodotice“, termenul slavon, cneaz, fiind deformat „etimologistic-popular“ din „c[hi]ne[a]z“ în „chinez“ ‒,  
  
redactează o epistolă valoroasă prin informaţiile transmise peste secole, «nu atât prin victoria asupra otomanilor», cât prin reliefarea aportului băştinaşilor valahi la respectiva victorie  
  
(căci nu întâmplător s-a dus vestea despre conducătorul lor bănăţean, Pavel Cneazul / „Chinezul“ că „a dansat cu turcul biruit, ţinându-i leşu-n dinţi“);  
  
Alexandru Rădulescu publică partea a III-a a studiului său, Cetatea medeievală a Făgetului (p. a 3-a), Flaviu Mihalca, surprinzător de documentat asupra istoriei locurilor natale, tipăreşte prima parte a acribiosului său studiu, Cetatea Şoimoşului în Evul Mediu (I / p. a 4-a sq.), Simion Drăguţa (Iugoslavia / Serbia), pe două coloane (din pagina a 10-a), descrie Cetatea Vârşeţului  
  
(evident, din reţeaua de dave / turnuri dacice dispuse în cercuri concentrice, presărate „echidistant“ în mai toată Dacia Burebistană / Regaliană; sacrele turnuri „se roiseră strategic“, jur-împrejurul capitalei administrativ-militare, Sarmisegetusa Mare, comuna Sarmizegetusa de azi, din jud. Hunedoara, şi, totodată a capitalei religioase a Zalmoxianismului, Sarmisegetusa Mică, sau „Cogaionul de Grădiştea Muncelului“, din România ‒ Sarmisegetuse-capitale atât ale Daciei Nord-Dunăreano-Pontice, cât şi ale Daciei Sud-Dunăreano-Balcano-Anatoliene / Capadochiene);  
  
Eleonora Stoi-Calincof investighează „istoriile“ despre Bolia ‒ un sat bănăţean dispărut în secolul al XVIII-lea (p. a 5-a), doctorul interbelic în ştiinţe juridice al Universităţii din Paris, Ion Ţenchea, scrie riguros-ştiinţific, bazat pe o bogată bibliografie, despre Mitul constituţional al coroanei Sf. Ştefan (p. a 6-a), profesorul de istorie, Alexandru Gyuriş semnalează Distinsului Receptor mai puţin-cunoscutele Documente cartografice referitoare la Banat (p. a 6-a), prof. dr., Radu Păiuşan, caligrafiază în spirit riguros-universitar / academic, la rubrica 75 de ani de la Marea Unire, „actualitatea“ articolului Lupta pentru unitate naţională a românilor bănăţeni în anii primului război mondial şi unirea Banatului cu România (p. a 7-a), rubrică susţinută „în pagină“, din planuri complementare, de Teodor Coşeriu ‒ cu articolul 27 Martie 1918: Basarabia a fost cea dintâi care s-a [re-]unit cu Ţara ‒ şi Vasile Dudaş ‒ cu articolul Voluntari bănăţeni în armata română, în anii primului război mondial (II);  
  
O rubrică de interes ‒ „deosebit-intern“, fiind vorba de „egida ediţiilor-Clio“ (p. a 8-a) ‒ rămâne Viaţa Asociaţiei [Istoricilor Bănăţeni], unde, „titularii“, Viorel Screciu şi Ştefan Lifa, încorolează 26 de ştiri ‒ în continuarea celor din anteriorul număr ‒ despre temele «susţinute în cadrul şedinţelor săptămânale ale Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni» în anul 1992: «17 ianuarie [1992]. Mircea MareSăpăturile arheologice de la Lugoj. Capaniile 1988 1990; 24 ianuarie [1992]. Ioan Sfera (Iugoslavia) ‒ Românii din Iugoslavia între 1918 ‒ 1929 [...]; 6 martie [1992]. Theodor CoşeriuProbleme privind Banatul de Severin; 13 martie [1992]. Doina BeneaPledoarie pentru o istorie veche a Banatului [...]; 15 mai [1992]. Ion ŢencheaMitul constituţional al coroanei Sfântului Ştefan [...]; 17 iulie [1992]. Trinţu Măran (Austria) ‒ Din istoricul Regimentului de Graniţă bănăţeano-german» ş. a. / etc.  
  
Mai semnează articole de indiscutabilă marcă publicistic-istorică: Fl Lobonţ, Istoria ‒ între comprehensiune şi explicaţie (p. 1); Petru Rogozea, Consideraţii preliminare asupra grupului cultural Balta Sărată din Banat (p. a 2-a); Ioan I. Mureşan, Aspecte privind învăţământul şi viaţa cultural-artistică a Lugojului în secolul al XIX-lea (p. a 6-a); Aurel Turcuş şi Alexandru Gyuriş: La fraţii noştri români din Uzdin şi din Valea Timocului (p. a 8-a); Corneliu Stan (Viena), Aportul latinităţii Dunării de Jos la afirmarea şi răspândirea civilizaţiei romane II (p. a 9-a): Lucius Domitius Aurelianus (270 ‒ 275 d. H.), Diocletian Gaius Aurelius Valerius (284 ‒ 305), Constantin cel Mare (306 ‒ 337), Iustinian (527 ‒ 565); Pătru Iancovici-Timoceanu (Bor-Serbia), La Geanova ‒ Duşanovăţ (p. a 11-a); Dimitrie Crăciun[ovici], Raportul Mişcarea Valahilor din Iugoslavia de la înfiinţare până astăzi (p. a11-a); dr. Gligor Popi (Vârşeţ-Serbia), Gramatica aromână sau macedoneană, prima scrisă cu litere latine (p. a 12-a); ş. a. / etc.  
  
 
  
Clio, anul al II-lea, nr. 45 / mai ‒ iunie, 1993, (pagini A-3: 16). Acest exemplar ‒ de mai-iunie 1993 ‒ al admirabilei reviste de istorie, Clio, se deschide cu fulminantul articol de fond al profesorului univ. dr. Eugen Todoran, Dreptul de Naţiune şi drepturile omului în studiul politic al lui Eminescu (I), din care spicuim:  
  
«Eminescu, om al timpului său, gândea în spiritul acelui timp istoria neamului românesc, ca „idee naţională“ pentru că secolul trecut era dominat de idealurile eliberării naţionale şi unităţii statale în toată Europa. Mersul istoriei naţionale îl măsura el pe ceasornicul timpului, pe cele două arătătoare, de scurtă şi lungă durată, în spaţiul formării şi continuităţii poporului român, începând din Nordul Maramureşului, al Muşatinilor descălecători de ţară, care în Moldova lui Ştefan vor fi începători de mare istorie în apărarea hotarelor de Răsărit, pe malurile Nistrului, de la Soroca la Chilia şi Cetatea Albă. Acestea se întâlneau aici cu hotarele din sud ale Ţării Româneşti, pe care Mircea cel Bătrân le întinsese de la Pragurile de Fier ale Dunării până la Marea cea Mare, pe o paralelă geografică a descălecătorilor din Transilvania, din inima din care toate vremurile au purces pentru neamul românesc, cu începuturile într-un mit geto-dac, dimensiune de lungă durată preluată în etapele succesive ale voievodatelor apărate de secole în stâncile Munţilor Apuseni, până la Horia şi Avram Iancu, susţinători, în Epoca Luminilor şi revoluţiilor moderne, a drepului de naţiune şi a ideii de naţionalitate, sub dominarea exterioară a imperiilor străine. [...] În gazetăria lui, la studiile despre Basarabia şi Transilvania, care rămân fundamentale pentru întreaga politică naţională a timpului său, se adaugă studiile despre românii din Macedonia şi din Sud-Estul Europei, la confiniile Greciei, Bulgariei, Serbiei şi Albaniei, ţări la rândul lor supuse de Imperiul Turcesc. Eminescu îşi susţinea opiniile sale politice pe studii de istorie şi lingvistică, de autori de autoritate, din care reproducea fragmente ca, de exemplu, din Analele Academiei din Viena, studiul lui Höfler despre români ca întemeietori ai imperiului al II-lea bulgar, al asanilzilor: „Cumcă însă mişcarea care, de la 1186 începând, a dus la ridicarea unui mare imperiu valahic, a pornit de la valahi, iar nu de la bulgari, se-nţelege, şi cumcă acest Imperiu se numeşte impropriu bulgar, n-a spune numai Ansbertus, căruia, cu tot spiritul său foarte exact de observaţie, i s-ar putea atribui, străin fiind, o concepţie eronată a raporturilor naţionale. Într-un mod tot atât de hotărât concordă cu el unul din cei mai buni martori ai zilelor acelora, Choniatul Niketas, precum şi autorul german al cruciatelor împăratului Frederic. El arată că fraţii valahi au fost aciia care-au răsculat întregul popor al valahilor, de cari se ţineau şi ei, şi-i înseamnă pe Asanizi ca valahi, nu ca bulgari“ Şi concluzia autorului citat: „Întemeietorii reînnoitului Imperiu bulgar erau valahi, şi nu bulgari, de origine români, iar noul Imperiu din anul 1186 era valaho-bulgar. Ridicarea din anul 1186 a pornit de la valahi [...]“. Şi, cum imperiile se înlocuiesc unele pe altele, odată cu căderea Bizanţului, cel otoman, care îi preia puterea, întrerupe pe durata lungă a timpului relaţiile dintre Sudul şi Nordul Dunării, încheindu-se astfel orice viitor al unei posibile unităţi pe bază de origine etnică, rămânând posibilă doar o relaţie de ordin lingvistic şi spiritual, ca fond al unei istorii străvechi.» (p. 1).  
  
La rubrica de Toponimie dacoromânească arhaică, Ion Pachia-Tatomirescu publică studiul Maramaris / Maramarisia (Maramureş) ‒ Ţara Dacilor Magni / Mari de pe Mureşul Mare / Tisa (p. a 2-a), la rubrica File de monografie (p. a 3-a), Vasile V. Rada semnează articolul Din istoricul aşezării Bogeşti (Bodeşti) şi Eleonora Stoi-Calincof încredinţează luminii tiparului câteva Date privind comuna bănăţeană Becicherecu Mic în secolul al XVIII-lea (însă fără a preciza cumva că, în perechea toponimic-zalmoxiană, Becicherecul MicBecicherecul Mare, „Terra Potkerequ“, „Marele Becicherec“ din Banatul Daciei Nord-Dunăreano-Pontice poartă astăzi numele sârbesc, Zrenianin, ţinând de Voivodina-Serbia), la rubrica Ordinea socială creştină (p. a 8-a), dr. Ion Ţenchea aduce lămuriri privitoare la : I. Conceptul ordinei sociale; II. Conţinutul conceptului de ordine socială creştină şi III. Structura pozitivă a ordinei sociale creştine.  
  
Şi din în ferestrele celorlalte rubrici din acest număr al revistei Clio sunt publicate articole de mare interes pentru Distinsul Receptor: la rubrica Pantheon, Ioan I. Mureşan dedică un articol lui Constantin Diaconovici Loga (17801850); în rubrica Secvenţe din Revoluţia de la 1848 din Banat (p. a 9-a), Ion B. Mureşianu relevă Afirmarea dorinţei românilor de colaborare sinceră cu maghiarii; în rubrica 75 de ani de la Marea [re]Unire (p. a 9-a), prof. univ. dr. Radu Păiuşan încredinţează atent „eternităţii tiparului“ partea a III-a a studiului Lupta românilor bănăţeni pentru [re]unirea cu România; în vitrina rubricii Viaţa Asociaţiei..., se înrăzăreşte ‒ în 30 de consemnări ale „titularilor de rubrică“ Viorel Screciu şi Ştefan Lifa ‒ seria evenimentelor de seamă privind Asociaţia Istoricilor Bănăţeni (inclusiv din activitatea săptămânală a Cenaclului de Vineri Seara al Istoricilor din Timişoara), de pe segmentul temporal 30 octombrie 1992 ‒ 30 iunie 1993: «30 octombrie [1992]. Alexandru Rădulescu, Timişoara medievală...; 6 noiembrie [1992]: Ion Ţenchea, Descentralizarea administrativă (autonomia locală) în structura constituţională a statului de drept; 13 noiembrie [1992]. Alexandru Gyuriş, Modificări ale hidrografiei în mileniul al II-lea; 20 noiembrie [1992]. Ion Pachia-Tatomirescu, Textele sacre ale Vechii Europe [...]; 27 martie [1993]. Asociaţia Istoricilor Bănăţeni, Întâlnire prilejuită de aniversarea a 75 de ani de la [re]Unirea Basarabiei cu România [...]; 28 mai [1993]. Asociaţia Istoricilor Bănăţeni, Întâlnirea membrilor Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni cu reprezentanţii românilor din Serbia şi Bulgaria [...]; 11 iunie [1993]. Ştefan Lifa, Românii în iszvoarele medievale timpurii; 18 iunie [1993]. Ion Ţenchea, Ordinea socială creştină; 25 iunie [1993]. Flaviu Mihalca, Un releveu al cetăţii Şoimoş»; ş. a. / etc.  
  
 
  
Clio, anul al III-lea, nr. 24 / 1994, (pagini A-3: 40). „Cel mai mare“, „cel mai dens“ număr de până acum al revistei Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, Clio (2 ‒ 4 / 1994), se deschide prin rubrica O aniversare de importanţă europeană, unde găsim superdocumentatul articol de fond, 110 ani de iluminat electric-stradal în oraşul Timişoara, de Valeriu Lazu. Nenumărate-s articolele / studiile „înrăzărite“ / „înrăzăritoare“ pentru „cugetul şi sufletul / simţirea“ Pelasgimii > Valahimii „în întregul ei“ de astăzi cât rămas-a „diamantifer“ între roţile dinţate ale imperiilor „trecute-fix“, ori „prezente încă sub super-măşti economico-politice“: Vicze Carol, Sensul textului thrac de pe inelul de la Ezerovo (II / p. a 2-a); Victor Fizeşian, Zalmoxis şi Muntele care se acunde privirilor“ (paginile a 3-a şi a 4-a în întregul lor); Ion Pachia-Tatomirescu, De la numele dacicei plante medicinale Asa“ / „Asaon“ (Vaccinium myrtillus) la onomasticul dacoromânesc / valah Asan şi la Dinastia Asăneştilor (p. a 5-a); Ştefan Lifa, Câteva menţiuni în izvoarele literare româno-bizantine despre populaţia autohtonă din spaţiul nord-dunărean: problema Ausonilor (p. a 5-a); Ion Cionchin, Banatul Vidinului şi Ţările Române (p. a 6-a sq.); George Vaida, Contribuţie la determinarea originii numelui de persoană românesc Basarab (p. a 7-a); Flaviu Mihalca, Simboluri geto-dacice în pecetea mare a Lipovei în sec[olul] al XVIII-lea (paginile a 8-a şi a 9-a); dr. Valeriu Iutchin, Comemorare: Pavel Chinezul (p. a 10-a); Radu Păiuşan, Instaurarea administraţiei româneşti în Banat şi adeziunea minorităţilor naţionale la [re]unirea Banatului cu România (pp. 13 ‒ 15); Titus T. Stoika, Luptele de la Tisa 1919, II (pp. 16 ‒ 18); Maria Ionescu, Aspecte privind situaţia culturală a aromânilor din Iugoslavia în perioada interbelică (paginile a 21-a şi a 22-a); dr. Ion Ţenchea, Aspecte istorice ale raporturilor juridice dintre Biserică şi Stat, III (p. a 23-a); Aurel Berinde, Macedoromânii, IV (pp. 24 ‒ 26); Cristea Sandu-Timoc, Frumoasa valahă... (p. a 27-a); Mihai Grati, Patrimoniul spiritual al românilor din Basarabia (p. a 28-a); Trinţu Măran (în calitate de «reprezentant al Mişcării Valachilor şi Românilor din Jugoslavia, pe plan internaţional, cu sediul la Viena), Cuvântare rostită la Congresul „Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene’la Gdansk, în Polonia, în zilele de 11 ‒ 15 mai 1994 (p. a 29-a); dr. Iovan Romelic, Petru I. Glanda (din Vladimirovăţ-Voivodina), Moumentele cultural-istorice şi importanţa lor pentru dezvoltarea turismului iugoslavo-român (paginile a 31-a şi a 32-a); dr. Gligo Popi (Vârşeţ-Voivodina), Avântul mişcării culturale la românii din Voivodina în primul deceniu postbelic (p. a 34-a sq) / Unele aspecte din viaţa românilor din Ungaria (p. a 35-a) ş. a. / etc.  
  
 
  
Clio (Timişoara, ISSN 1223-0944, redactor-şef: Radu Păiuşan), anul al X-lea, nr. 14 / 2010 (pagini A-4: 80). «Revista de cultură istorică pentru Românii de pretutindeni», Clio, nr. 1 – 4 / 2010, după cum se ştie, impresionează prin sobrietatea, prin exactitatea universitară a articolelor / informaţiei:  
  
225 de ani de la martiriul lui Horea, Restitutor Daciae, de prof. univ. dr. Radu Păiuşan; Desprepierderea limbii Dacilor, de prof. univ. dr. Vasile Cărăbiş; Monedă şi stat în Dacia preromană, de Laurenţiu Nistorescu; Terminologia pastorală geto-dacă reflectată în limba română, de George Vaida; Podunavia, străveche ţară a Valahiei, de Cristea Sandu-Timoc, Un Român pe tronul Ungariei: Ştefan cel Sfânt (997 1038), de dr. Mircea Dogaru; În ultimii ani s-au stins mai multe şcoli cu limba de predare română, de dr. Gligor Popi; Aspecte privind situaţia minorităţii germane din judeţele Caraş şi Severin în anii 1944 1948, de lector univ. dr. Eusebiu Narai; etc. / ş. a.  
  
(Prima variantă a articolului a fost publicată în Anuarul de martie ‒ Timişoara; ISSN 1842-0974; redactor-şef: prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu ‒, nr. 6 / 2011, p. 67).  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Clio“ / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2498, Anul VII, 02 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!