CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
  
 
  
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE  
  
 
  
AGERO. În spaţiul valahofon, Agero (Stuttgart / Germania, ISSN 2069-3397; redactor-şef: Lucian Hetco) ‒ şi ne referim aici nu numai la numărul de sub „lupa noastră“, din săptămâna a 9-a, dintre 17 şi 23 februarie, 2013 ‒ încă rămâne una dintre cele mai importante reviste online ale Pelasgimii > Valahimii, „cu cinci mii de citititori, zilnic“, desigur, nu numai din Eurasia, ci şi din America, Africa şi Australia.  
  
Într-o varietate „mereu-îndimineţită“ de rubrici  
  
(Actualitatea germană, valahă etc. –, Analize şi comentarii, Istorie, Jurnalism, Lingvistică, Poezie, Prezentare de carte etc.),  
  
în majoritatea lor, cu un cuprins bogat, diversificat, profesionist-jurnalistic şi, uneori, chiar academic, sau universitar, cultivând o aleasă cunoaştere a interacţiunii orizonturilor ştiinţific şi metaforic, putându-se, totodată, mândri şi cu o veridică, înaltă ţinută morală / deontologică  
  
(pentru care militează „pe toate fronturile“ / „fără frontiere“, îndeosebi, în ultimul deceniu, neobositul ei redactor-şef, Lucian Hetco),  
  
de la sfera politică, la cea culturală / civilizatorie, de „ultimă oră“, se relevă şi în ediţia săptămânii a noua din anul 2013: Atentat la Naţiunea Română, de Ion Măldărescu; Solemnitatea ignoranţei Eseurile de la Stuttgart II (Ed. Herald, 2012); Secuimea, altceva decât problema belgiană sau cea rusească, de Iulian Chivu  
  
(articol cu „focalizare“ într-o realitate pilduitoare: «Nu mă îndoiesc că ungurilor din secuime, la Moscova, li s-ar spune tranşant: Poporul rus nu admite niciun favor minorităţilor. Acestea trebuie să respecte Rusia, pe ruşi şi legile. Cine reclamă discriminări este invitat să părăsească imediat Rusia. Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci ele au nevoie de Rusia. Ori condiţia secuilor din România nu este totuna cu cea a minorităţilor din Rusia. Dar nu este identică nici cu aceea a flamanzilor sau a valonilor din Belgia. [...] Însă direcţia în care împing lucrurile ungurii din secuime capătă reflexe iredentiste care pot duce la pusee naţionaliste, mai ales că din ţinutul secuiesc românii au fost determinaţi sub diferite forme să plece, iar ceea ce se vrea a fi nevinovată autonomie culturală aduce prin excese intolerabile atingere statului naţional român de care acesta trebuie să aibă ştiinţă, să dispună măsuri energice de autoprotecţie, aşa încât românul să se simtă în Covasna şi Harghita ca în Dolj sau ca în Tulcea, iar soluţiile dispuse să fie în acord cu principiile europene comunitare spre a fi scutite de orice controverse.»);  
  
Românii şi bulgarii, ţapi ispăşitori într-o ceartă germană, de Dani Rockhoff; Traian Băsescu la Roma-2013, de dr. Viorel Roman; Umbre mărunte şi măreţe în Cetatea Clujului de altădată, de Ioana D. Hares; Man-debil Mitläufer, HoRoPa şi paralele românilor, de Ion Măldărescu  
  
(din care, Distinsul Receptor, trebuie să reţină cauza „divorţului“ dintre Cititorul-din-Ultimul-Sfert-de-Veac şi Bibliotecă / Literatură: cancerul ecriturii determinat decăderea autoruluiîn prostituţie, în excrementisml programat al multor reviste / edituri din România de după Revoluţia Anticomunistă din 1989: «Man-debilul Orbitor, un „Mitläufer“ tocător de bani publici . El şi HoRoPa au infestat Europa cu literatura pornografică. „Elita 'telectualilor“, gruparea Liiceanu-Pleşu-Patapievici & Co. nu a făcut economie de osanale când a fost vorba de preamărirea romanului „Orbitor“ al lui Mircea Cărtărescu. Graţie bunei sale colege, Catrinel P. şi a porno-scato-fizicianului I.C.R., „dr.“ în încrucişarea jeturilor. „HoRoPa“, în pofida faptului că a ajuns la al treilea volum şi a fost tradus de către I.C.R., pe bani publici, în 18 limbi străine şi 60 de ediţii ‒ venit personal în 2010: peste jumătate de milion de dolari ‒, „Orbitor“ se pare că nu a fost citit de aproape nimeni. [...] Pentru a avea o companie adecvată ‒ că de, cine se-asemănă, se-adună, şi-a introdus şi soţia, în nenumărate programe ale aceluiaşi I.C.R., care i-au asigurat deplasări prelungite în străinătate, pentru a-şi scrie „opera“, şi a-şi asigura traduceri în Franţa, Anglia, Canada, Austria, Suedia, S. U. A.. Bulgaria... Ce zboară prin colivia soţiei Orbitorului Men-debil, poetesa-porno Ioana Nicolaie ‒ mult tradusă şi ea, în câteva limbi, de către I.C.R., tot din banii pensiilor şi alocaţiilor tăiate ‒ puteţi constata şi singuri: „coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere / sub ţâţele ei nehrănite / iar ea mânca, din el mânca / îi sorbea ochii, îi sugea creierul / îi lingea scrotul sărat / îi înghiţea miliardele de seminţe“. Iubitul ei soţ şi partener de destrăbălare îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură“ ‒ din vol. „40238 Teşcani“ ‒ [...] Recomandat, în anul 2006, la Premiul Nobel de aceeaşi cloacă libidinoasă, Man-debilul Orbitor a fost decorat de către şeful statului [Traian Băsescu] cu Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de Mare Ofiţer, categoria A „Literatura“. Cam ce gen de „literatură“ a primit premiul menţionat, puteţi constata din cele ce urmează: „Orbitor. Aripa dreaptă“, apărut, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu: „Uite cum e cu ţara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un c** plin de că**t, ca să-i arate cum e afară […]. Limbricu-ăla mic se gândeşte ce se gândeşte şi dup-aia zice: „Păi, tăticule, dac-aici e atât de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă?, în duhoarea aia de că**t, în bezna aia groaznică?“ Da’ taica-su-i zise răstit: „Fiule, să nu mai vorbeşti aşa! Aia-i Patria!“ ‒ pag. 58. [...] „Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou… aaaaah! aaaaah!“ ‒ pag. 185. „Îmi bag pu** în regina Angliei“ ‒ pag. 241. „Mă fu* în ea de Casa Albă?“ ‒ pag. 241 [...] „Fesele bărbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouăle, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul şi fesele femeii, care-ncepu să scoata strigăte aspre şi îndemnuri obscene, spuse brutal“ ‒ pag. 341. [...] Astfel de expresii reprobabile pot fi întâlnite la tot pasul în „opera“ ex-nobeliabilului şi cer iertare pentru prezentarea acestor obscenităţi, deşi, din respect pentru cititori am pus steluţe acolo unde textul din carte este „original“. Mai mult decât inadmisibil, condamnabil chiar, este faptul că titlurile Cărtărescului există în programa de lectură obligatorie a elevilor de liceu ‒ un prilej-pretext pentru a face vânzare inepţiilor acestui parazit literar.»);  
  
Secvenţe lămuritoare. Matia / Matei, de Tiberiu Ciobanu; Aici, în Fractalia, de Eugen Evu; Rădăcinile limbii române (III), de Vasile Duma; Vin soldaţii, de Maria Diana Popescu  
  
(articol din care spicuim: «Comisia Europeană nu renunţă la poziţia „pe loc repaus“ faţă de disputele „made în Ungaria“, semn că rolul comisiei este al unui taraf de urechişti, care ar avea mai mult succes pe marginea şanţului, aplaudat de nişte nuntaşi tămâiaţi. Unde le scapă linia melodică, improvizează, fiecare după cum îl taie vocea, pentru că dirijorii, la rândul lor, alţi urechişti preocupaţi să intoneze propriul imn, ignoră faptul că un stat suveran, naţional şi unitar, nu poate avea două limbi oficiale şi două drapele. Rămâne ca şi rromii să ceară acelaşi lucru şi uite-aşa reuşim să scriem cele mai ruşinoase pagini ale istoriei postdecembriste! Ar fi bine ca ambele tabere să calmeze reacţiile disproporţionate. Deşi agentul loviturii de stat din 1989 îl pune la zid pe tânărul premier, tonul său diplomatic rămâne echilibrat şi în interesul României.»);  
  
Sfântul Papă şi păcătosul Băsescu, de Corneliu Leu; Politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene P. E. S. C., de dr. Valeriu Tudor; Dramatica epopee valahă, de prof. dr. Adrian Botez; Dumitru Toma – «Sitarul străveziu»..., de Dumitru Velea; Profil de preot basarabean: părintele Vlad Mihăilă, de Ştefan Plugaru; Cotidianul Adevărul a deschis o dezbatere: „Ce facem cu România?“, de Corneliu Florea; Poemul se naşte în ieslea durerii, de Constantin Stancu; Olga Greceanu şi Părintele Arsenie Boca, de Isabela Vasiliu-Scraba; Viziuni ortodoxe, de dr. Viorel Roman; Neagoe Basarab Anteu al panromânităţii şi ortodoxiei la 1512, de Simona Ștefania Lupescu şi Dan Lupescu; În locul cinematografului Patria“, gosoşeria Haşotti“, de Grid Modorcea.  
  
(Prima variantă a acestui articol ‒ din 18 reviste de cultură / literatură în cronica de iarnă 2012 2013, de Ion Pachia-Tatomirescu ‒ a fost publicată în revista «Singur» ‒ Târgovişte, ISSN 1584-0557; fondator / redactor-şef: Ştefan Doru Dăncuş ‒, numărul din 6 martie 2013; cf. http://revistasingur.ro/altele/9284-ion-pachia-tatomirescu-18-reviste-de-cultur-literartur-in-cronica-de-iarn-2012-2013).  
  
 
  
ARCA. Sub egida Uniunii Scriitorilor din România apare de nouă ani şi revista Arca (Arad, ISSN 1221-5104, fondator din februarie 1990 şi redactor-şef până în prezent: Vasile Dan), în „radiografierea“ noastră aflându-se nr. 4 ‒ 5 ‒ 6 (97 ‒ 98 ‒ 99), din anul 1998 (pagini A-5: 196).  
  
Se reţine în primul rând bogăţia de rubrici, „susţinută“ nicidecum „provincial“, ci „la nivel naţional“, graţie „strategiilor“ redactor-şefului, distinsul poet, Vasile Dan:  
  
Cronica literară încorolează texte „admirativ-exacte“ despre cărţile „recenzate“ de Lucia Cuciureanu, Gheorghe Mocuţa, Viorel Gheorghiţă şi Romulus Bucur;  
  
rubrica Eseu este frecventată înalt-valoric-estetic ‒ v. «Omul ca fiinţă antietice», de Fl. Lucaci;  
  
în Glose, Distinsul Receptor este întâmpinat de Gh. Lazea Postelnicu prin cele de sub titlul îndemnului sacru: «Uneşte, Doamne, Poporul Român...!»;  
  
fireşte, după „glose“ stă ‒ binecuvântată ‒ Clipa de reflecţie;  
  
sectorul de Poezie este susţinut prin remarcabilele poeme de sub inconfundabile semnături: Virgil Mihaiu, Ion Chichere, Gligor Sava, Constantin Dumitrache, Dragoş Olariu, Nicolae Nicoară Horia, Rodica Potoceanu, Valentin Victor Sârbu ş. a.  
  
Şi celelalte rubrici din acest număr merită toată atenţia Distinsului Receptor : Arte vizuale, Album Arca, Tangaj, Logos, Restituiri, Semn şi rostire, Lecturi paralele, Bibliotheca universalis şi Vitrina.  
  
(Articolul a fost publicat în Caietele Dacoromâniei ‒ Timişoara, ISSN 1224-2969, fondator / redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu ‒, anul al V-lea, nr. 16 / 22 iunie ‒ 21 septembrie, 2000, p. 19).  
  
 
  
Arca, anului al XXVIII-lea de fiinţare euro-valoric-naţională, nr. 4-5-6 (325-326-327), din anul 2017, impresionează Distinsul Receptor cu primenitor-primăvăraticele-i combustii artistice, cu efervescenţele creatoare ca de perenă vară, ca de perenă toamnă înminunoşit-rodoasă, atât la rubrica Eveniment, dedicată Festivalului Internaţional de LiteraturăTudor Arghezi“ ‒ ediţia a XXXVII-a ‒, desfăşurat în dienocurile dintre 24 şi 28 mai a. c., în Dacia Nord-Dunăreano-Pontică, provincia Alutuania > Oltenia, în municipiul Târgu-Jiu şi în urbea Târgu-Cărbuneşti, rubrică de unde aflăm cu bucurie că fură doi laureaţi ai celui de-al 37-lea „an esenţial-arghezian“ de-acolo şi că au pornit cu coroanele din flori neotrăvitoare de Datura stramonium, primul, Vasile Dan, „al Arcăi“, spre Arad (ne vine-n condei acest toponim dinspre ordinea alfabetică, nu dinspre vre-un „impuls“ de-a săgeta distinsul cuvânt desemnator de Capitală), şi, apoi, Răzvan Voncu, „al României literare“, spre Bucurestes > Bucureşti, cât şi la rubricile (supra-1998), cu care ne-am familiarizat din ultimul deceniu al mileniului al doilea: Cronica literară  
  
(cu Andrei Mocuţa, ocupându-se de «Subconştientul imaginar al Itacăi» ‒ că-n Mircea Mihăieş pe-acolo / p. 29 sqq. ‒, cu Gh. Schwartz, „radiografiind ploile“, căci ne cam sperie meteorologia actuală, cu „ploi“, dar nebacoviene, nici „tornadiene“ ca pe la mine, pe la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara, pentru că-s ale lui Gabriel Chifu ‒ cf. Şi plouă, şi plouă, şi plouă în continuare / p. 34 sqq. ‒, cu acel Romulus Bucur, operând Cuvintele ca interfaţă / p. 39 sqq., despre / dinspre Vlad Moldovan, sau cu Gh. Mocuţa, semnalând dinspre / despre Elena Ştefoi Un program al perseverenţei / p. 42 sqq.; etc.),  
  
Dialog  
  
(însumând două fulminante interviuri: primul, Cioran şi fascinaţia şarpelui ‒ Ciprian Vălcan interviezează pe Mattia Luigi Pozzi ‒ şi secundul, „...scriind în franceză, redescopăr limba română“ ‒ unde Titus Crişciu îl interoghează pe Matei Vişniec, fără a căta vreunul în vreo „privelişte“ aidoma celei din Phaidros-ul „celui lat în umeri, Platon, desigur spre „cauză“ / adevăr ‒ fie el şi „absolut“: pentru că franceza umflă pagina „ministerială“ până la „o pagină şi jumătate“, căci nu-i „veche“, că nu „fixează brâncuşian-esenţa“, ca pelasga > valaho-daca noastră, dacoromâna noastră, ceea ce l-a pus pe gânduri şi pe Constantin Noica, „filosoful super-heidegger-ian din ultimu-i deceniu păltinişan“, făcând să sară înrăzăritul îndemn: „cel ce doreşte să cunoască profunzimea filosofiei mele trebuie să înveţe sfânta mea limbă valahă...“; etc.),  
  
Arte vizuale, Pro musica, Poezie, Proză, Teatru, Restituiri, Lecturi paralele şi Pre-texte.  
  
Şi „închiderea“ articolului nostru despre recentul număr al revistei de cultură de la Aradua > Arad ‒ Marisia > Mureş, revenim la Eveniment, reamintind că Arca rămâne indiscutabil mensualul anului 2016 ‒ ceea ce se certifică şi prin Premiul Asociaţiei Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare pentru Revista Anului 2016 acordat fondatorului / redactor-şefului Vasile Dan în 29 mai 2017, în sala „Media“ a Teatrului Naţional din Bucureşti (infra), odată cu premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru cărţile tipărite în anul 2016; din alocuţiunea lui Vasile Dan de la această sărbătoare naţională spicuim pentru Distinsul Receptor:  
  
«Revista de cultură, Arca, apare neîntrerupt de peste 27 de ani. Am fondat-o în ultimele zile ale lunii decembrie 1989 [...]. Revista Arca este o supravieţuitoare. Atunci şi acum. Cred că numai numele ei a salvat-o. Arca a încercat să-şi câştige în timp o personalitate publicistică distinctă. Acest premiu îmi dă speranţa că a reuşit.» (p. 15).  
  
Referinţă Bibliografică:
PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2467, Anul VII, 02 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!