CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Patrimoniu >  





Mitul cosmogonic-valah, originala geneză şi descoperirea eminesciană a boabei spumii
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
 
Mitul cosmogonic-valah, originala geneză şi descoperirea eminesciană a boabei spumii  
 
Pentru o cunoaştere „mai bună şi mai rapidă“ a originalităţii mitului nostru cosmogonic-pelasg > valah, reamintim şi reluăm pentru Distinsul Receptor câteva alineate din studiul nostru „străvechi“ deja, Starea de zero a universului, geneză, expansiune şi extincţie, în Scrisoarea I“, de Mihai Eminescu, publicat (în „versiune definitivă“) şi într-un număr anterior al revistei Banchetul (Petroşani, ISSN / ISSN-L 2501-1332, anul I, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 2016, pp. 10 – 15).  
 
Tabloul stării precosmogonice, sau tabloulstării de zeroa universului se zămisleşte / lămureşte în versurile 39 – 50, cu înrăzăriri din profunzimile mitosofiei pelasge > valahe, fireşte, cu esenţiala noastră limită tragic-existenţială:  
 
«La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, / Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, / Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... / Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. / Fu prăpastie ? genune ? Fu noian întins de apă ? / N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, / Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, / Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. / Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, / Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace !...» (EP, I, 101).  
 
[...] Perspectiva precosmogonică eminesciană este profund-autohtonă [...], îşi are obârşii multimilenare în legendele [pre]cosmogonice de pe pământul naşterii Poetului Naţional, potrivit cărora:  
 
«La început nu existau decât Apele. Dumnezeu se gândea să facă Lumea, dar nu ştia cum s-o facă, nici pentru ce. Era iritat că nu avea nici frate, nici prieten. Furios îşi aruncă toiagul...» (VMR, 241).  
 
Aruncarea toiagului simbol al puterii absolute a lui Dumnezeueste declanşatoare de Geneză, de Cosmocreaţie; Dumnezeu începe – chiar din această primă „clipă-toiag“ de ieşire din „starea de zero“ – să modeleze / sculpteze, să dea statură materiei informe  
 
(ca să apelăm la un impresionant concept creat / lansat de Aethicus de Dacia, în enciclopedica-i lucrare, Cosmografie, din orizontul anului 466 d. H. – cf. In una materia informe / AdCos, 97 sqq.).  
 
Aşadar, înainte de Geneză, în „starea de zero a universului“, a fost materia informă, care-i desemnată / cunoscută în mitosofia pelasgă > valahă drept Genune, Noian / Orcan, Ape Primordiale etc., ori, după cum spune Eminescu, „marea [primordială] făr-o rază“.  
 
Varianta pelasgo- >valaho-bucovineană a Genezei, cunoscută lui Mihai Eminescu încă din copilărie, are şi „motivulbulgărelui / bobului de spumă din care s-a ivit Nefărtatul (Minus- / Non-Creaţia / Dracul), spre a colabora cu Fărtatul (DumnezeuPlus- / Pozitiv-Creaţia, Atotcreaţia-Binelui) la „facerea Lumii“ (cf. VMR, 238). Din acest context mitic-valah trebuie receptată comparaţia / metafora eminesciană «punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii».  
 
Legenda valah-bucovineană este analizată şi de Mircea Eliade, în celebra lucrare De la Zalmoxis la Genghis-Han:  
 
«În Bucovina s-a înregistrat legenda următoare: pe când nu existau decât Cerul şi Apele, Dumnezeu se plimba într-o barcă pe Ape. Întâlni un bulgăre de spumă în care se afla Diavolul. „– Cine eşti ?“ întrebă Dumnezeu. Diavolul nu consimţi să răspundă decât cu condiţia ca Dumnezeu să-l ia în barcă. Dumnezeu acceptă şi primi răspunsul: „Eu sunt Diavolul“. După ce au călătorit mult timp în tăcere, Diavolul zise: „Ce bine ar fi dacă am avea pământ sub picioare“. Dumnezeu atunci porunci să se scufunde şi să ia nisip în numele lui. Urmează detaliile obişnuite: cele trei scufundări, crearea Lumii din câteva fire de nisip, odihna lui Dumnezeu în timpul nopţii, tentativa Diavolului de a-l îneca în cunoscutele consecinţe, întinderea Pământului.» (EDZG, 91; s. n.).  
 
Mitemul bulgărele de spumă devine în registrul metaforic eminescian boaba spumii («Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii...»).  
 
Tabloul cosmogenezei valah-eminesciene (versurile 51 – 74) „fixează“ imaginea modernă / matematică a universului nostru „tradiţional“:  
 
«(51) Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l / Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl… / Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, / E stăpânul fără margini peste marginile lumii… / (55) De-atunci negura eternă se desface în făşii, / De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii… / De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute / Şi în rouri luminoase izvorând din infinit, / (60) Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit, / Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici / Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici; / Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi / Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi; / (65) Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, / În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul / Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, / Că-ndărătu-i şi naintea-i întuneric se arată. / Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, / (70) Mii de fire viorie ce cu raza încetează, / Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, / Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă… / Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, / Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...» (EP, I, 101 sq.).  
 
Şi cosmogonia eminesciană porneşte de la un punct, de la mişcarea acestuia din pacea eternă a pre-Genezei; în mişcarea lui, punctul separă întregul în cele două principii fundamentale ale „genezelor“: Tatăl-Cer şi Muma-Pământ, Fărtat (Dumnezeu) şi Nefărtat (Dracul) etc. Din acest moment viziunea eminesciană se desfăşoară gradat, în concordanţă cu teoriile despre universul nostru „în expansiune“ (cf. PTIR, I, 7 sqq. – «Privire în punctul dintâi, cel orbitor»).  
 
Geneza, adică „desfacerea“ din „pacea eternă“, din „încremenita Genune“, se supune unei ordini macrocosmice / microcosmice, unei dinamici spiralice, „în fâşii“, în trena galactică / solară, cu Lună, cu Soare, cu stihii, cu „sure văi de chaos“, cu „luminoase roiuri izvorând din infinit“, inclusiv cu „universul“ nostru terestru cu „muşunoaie de furnici“, cu «microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi», cu succesiunea generaţiilor-efemeride, «muşti de o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul»; filosoficul raport etern – efemer este „conjugat“ la un mod liric profund-original, încredinţându-ne „din noaptea amintirii“ că lumea noastră „e o clipă suspendată“, «că-ndărătu-i şi nainte-i întuneric se arată...».  
 
Potrivit mitului fundamental pelasg > valah (daco-thracic / dacoromânesc), lumile / cosmosul sunt rodul colaborării antinomiilor, de după ordonarea Materiei Informe (cf. Aethicus de Dacia / AdCos – „In una Materia Informe“) – prin voinţă divină în Sacrul Întreg Cosmic (de-i Dumnezeu, Întreg în care Pelasgo- > Valaho-Dacul este parte, „sacră“ / „rea“) – şi – tot prin voinţa dumnezeiască, dar de la aruncarea sceptrului / toiagului odată cu Întâi-Rostitul Cuvânt – prin autoscindare („în Apele Primordiale“), în energia plus-creatoare, sau Fărtat (în sinonimie Dumnezeului primei şi secundei „feţe“ / „înfăţişări“), şi în energia minus-creatoare, ori Nefărtat (Nebeleizis / Gebeleizis, „balaurul norilor de grindină“, corespunzând, în era Creştinismului, „în alternanţă de încărcături mitic-semantice, fie Satanei / Diavolului, fie Sfântului Ilie).  
 
Mitul s-a conservat / transmis până în zilele noastre, în tot ceea ce a mai rămas pelasg > valah din aria anticei Dacii a lui Burebista, Regalian ş. a., ori a Dacoromâniei, propagându-se – „monovalent“ / „bivalent“ din punct de vedere semantic-sincretic – şi la alte popoare euro-asiatice, chiar şi la nord-americani, într-o serie de legende despre scufundarea cosmogonică, abordate şi de Mircea Eliade, în celebrul studiu, din 1951 / 1961, Satana şi Bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei populare româneşti (v. EDZG, 87 sqq.).  
 
După cum a remarcat Distinsul Receptor şi mai sus (ori, poate, şi în alte cărţi / studii ale noastre publicate în ultimul sfert de veac), îndeosebi, din „radiografierea“ amplului poem, Scrisoarea I, Mihai Eminescu închipuie un interesant tablou al unei pre-Geneze, al unei „stări de zeroa Universului, al unui început, de «pe când fiinţă nu era nici nefiinţă», tablou urmat, fireşte, de cel al naşterii cosmosului nostru cel de toate zilele, într-o viziune modernă, geometrică, prin mişcarea punctului „născător de linie“ – «dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur...» –, prin translarea liniei „născătoare de suprafaţă“, prin „rotirea“ suprafeţei „născătoare de volum“, de „univers tridimensional / polidimensional“ – «De-atunci negura eternă se desface în făşii, / De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...» etc.  
 
Memento mori, de Mihai Eminescu, este o „epopee“ / „panoramă“ dialectică a naşterii, morţii şi re-naşterii civilizaţiilor / universurilor din „cosmosul profund şi concentrat“, în „cosmosul dilatat, extern“ (cf. PTEm, 7 sqq.); poema este structurată în planuri antitetice, ori complementare: (1) planul macrocosmic, ori al „cosmosului extern şi dilatat“; (2) planul „cosmosului profund şi concentrat“, sau al microcosmosului, care conţine „sâmburele lumii“; (3) planul „secant“ al proiectării / auto-projetării protagonistului-poet-de-geniu, la roata vremii (la axul lumilor / universurilor); (4) planul lumii ideale / spirituale («una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite»; «una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur»), intersectându-se cu (5) planul lumii material-telurice, conţinând spectaculosul naşterii, apogeului şi prăbuşirii / morţii civilizaţiilor umane, cu „florile“ / entropia răului şi cu mileniile terestre, cu „evii“, în conexiuile „clipei“, pulsaţiei cosmice (macrocosmice); totul pare a se afla sub pecetea cancerigenă a răului prin toată mitosofia istoriilor:  
 
«Vedea-vei cum sub ochii-ţi în plin se desfăşoară / Tot patime de laudă; că vremea se măsoară / După a răutăţii păşire... Rău şi ură / Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură / Invidioasă, crudă, de sânge însetată / E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată...» (EP, I, 402).  
 
Nenumărate „aspecte“ epico-lirice ale mitului cosmogenezei se întâlnesc şi în poemele: «Andrei Mureşanu – tablou dramatic într-un act», «Gemenii», «Luceafărul», «Rugăciunea unui dac» etc.  
 
Bibliografiasiglată“:  
 
AdCos = Aethius de Dacia, Cosmografie (ediţie, studiu introductiv, tabel cronologic, note, traducere, de Ion Pachia-Tatomirescu), Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-85261-9-1], 2004.  
 
EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han – studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale (traducere: Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.  
 
EP, I, II = Mihai Eminescu, Poezii – proză literară, ediţie de Petru Creţia, vol. I – II, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978.  
 
PTEm = Ion Pachia Tatomirescu, Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei dacoromâneşti, Timişoara, Editura Aethicus, 1996.  
 
PTIR, I = Ion Pachia-Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creştinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor), Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 943-97530-3-5 / vol. I : ISBN 973-97530-5-1], 2001.  
 
PTStzu = Ion Pachia-Tatomirescu, „Starea de zero“ a universului, geneză, expansiune şi extincţie, în „Scrisoarea I“, de Mihai Eminescu, în revista Banchetul (Petroşani, ISSN / ISSN-L 2501-1332, redactor-şef: Dumitru Velea), anul I, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 2016, pp. 10 – 15.  
 
VMR = Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1985.  
 
Referinţă Bibliografică:
Mitul cosmogonic-valah, originala geneză şi descoperirea eminesciană a boabei spumii / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2457, Anul VII, 22 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!