CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





Despre natura „ideal-nemincinoasă“ a epigramei
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
 
  
ION PACHIA-TATOMIRESCU  
  
 
  
Despre natura ideal-nemincinoasă a epigramei  
  
 
  
Privitor la „istoria de dată recentă“ a antologiei de epigrame şi de alte „stihuite“ specii „înrudite în spirit satiric“, apărută prin osârdia lui Petre Gigea-Gorun şi a lui Ştefan Manea, Natura nu minte niciodată (Craiova, Editura Sitech [ISBN 978-606-11-5592-7], 2016 (pagini A-5), Distinsul Receptor este „pus în gardă“ (nu „în [z]gardă“) chiar de George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, autorul unui interesant şi exact „cuvânt înainte“, ieşit pe dedesubtul titlului – nu „aisberguit“, spre a mai răcori ale Patriei veri de foc (încă „ne-Fukushimă-it“), ci „distihuit“ –, Cu produse Hofigal / n-ai nevoie de spital :  
  
«Iniţiativa de a publica într-un volum distinct catrenele, madrigalele şi chiar epigramele compuse în cadrul concursului prilejuit de Festivalul Internaţional de Epigramă Traian Demetrescu“ (Craiova, 2 – 3 septembrie 2016), pe o temă dată, este cum nu se poate mai binevenită. Stringenţa temei este determinată de marea ei actualitate. De la leacurile băbeşti de odinioară, statornicite prin empirismul lor, la biotratamentele, terapiile cu plante mizând pe efectele terapeutice ale multora dintre ele, interesul pentru practicile tradiţionale în căutarea sănătăţii s-a menţinut constant. [...] Subiectul nu este ocolit – nici nu ar fi fost posibil – nici de instituţiile medicale savante, de cercetarea ştiinţifică. Sumedenia de lucrări inventariind plantele medicinale, tratatele de medicină naturistă, de biochimie, de farmacie naturistă sunt tot atâtea surse de reflecţie pentru cei ce contemplă sau îndrăznesc să pătrundă în fabulosul laborator al naturii. [...] dipl[omatul] ing[iner] chim[ist] Ştefan Manea este directorul general al Societăţii Comerciale „Hofigal“ S. A. Domnia sa s-a apropiat mai întâi, ulterior alăturându-se în calitate de finanţator generos al fenomenului literar reprezentat de obştea epigramiştilor, instituind Premiul de Excelenţă Ştefan Manea – „Hofigal“. A formulat o singură condiţie, acceptată de bresla celor ce practică genul acesta de literatură: un segment al producţiilor acestora să reflecte preocupările promovate de uzina de sănătate ce utilizează drept materie primă produsele naturiste [...].Aşadar, la această ediţie, a IV-a [ a Festivalul de Epigramă „Traian Demetrescu“] s-a înregistrat, ca noutate, acordarea a trei distinscţii sub titulatura Premiul Ştefan Manea – „Hofigal, în valoare de câte o mie de lei fiecare, răsplătind cele mai valoroase epigrame inspirate de tema Natură şi sănătate. » (p. 5 sqq.).  
  
Textul prefaţator semnat de George Corbu este secundat de „secţiunea“ – care, la rându-i, se vrea tot – «1. În loc de cuvânt înainte...», spre a scoate în evidenţă:  
  
(a) „legătura sufletească“ dintre Compania Hofigal şi epigramiştii României şi ai Republicii Moldova:  
  
«Se cuvine a mărturisi distinşilor noştri cititori, cum s-a creat o legătură sufletească între epigramiştii olteni [...], apoi, cei din [toată] România, [...] / [cei din] Republica Moldova, şi Compania „Hofigal“, prin preşedintele său, dipl[omatul] inginer, Ştefan Manea.» (p. 11);  
  
(b) câteva date autobiografice ale antologatorilor Petre Gigea-Gorun şi Ştefan Manea:  
  
«...inginerul Ştefan Manea este legat de Oltenia cu mii de fire. [...] În primul rând, s-a născut în comuna Goicea, judeţul Dolj, unde şi-a petrecut copilăria şi [clasele] elementare [de şcoală], apoi a studiat la Liceul „Fraţii Buzeşti“ din Craiova. » (p. 11 sq.);  
  
«Soarta cerească a făcut ca tot aici, pe aceleaşi pământuri din Goicea, să se nască, să copilărească şi să[-şi] urmeze [clasele] elementare [ale şcolii] şi Petre Gigea-Gorun, coleg al său în activitatea profesională şi al volumului de faţă. Astfel, unul dintre ei [Ştefan Manea], inginer chimist, avea să devină director general al Combinatului Chimic Giurgiu, cu peste 20000 de muncitori, iar altul [Petre Gigea-Gorun] economist, ministru de finanţe al României [Socialiste ...], [apoi] ambasador extraordinar şi plenipotenţiar [al Ţării noastre] la Paris şi la UNESCO [= Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură]. Amândoi sunt Cetăţeni de Onoare ai comunei Goicea. S-au dezvoltat între ei legături de prietenie sincere şi curate. În anul 2015, la Concursul şi Festivalul Internaţional Traian Demetrescu“, organizat sub egida Primăriei Municipiului Craiova, a Uniunii Epigramiştilor din România, a Casei de Cultură „Traian Demetrescu“ din Municipiul Craiova, a Societăţii Comerciale „Hofigal“ S. A. din Bucureşti şi a Cenaclului Epigramiştilor Olteni din Craiova, au participat peste 60 de epigramişti din Ţară şi [din] Republica Moldova, la temele Dacă dragoste nu e, nimic nu e şi Natură şi sănătate. Cele mai bune epigrame au fost premiate. S-a instituit Premiul de Excelenţă Ştefan Manea – Hofigal, [premiu] care a fost acordat epigramiştilor Gherorghe Bâlici ([din] Chişinău), Vali Petronela Slavu ([din] Petroşani) şi Nichi Ursei [Râmnicu-Vâlcea).» (p. 12);  
  
(c) articolul lui Mihai Chirea, «Dacă dragoste nu e, nimic nu e» (reprodus din revista «Hofigal – natură şi sănătate», nr. 51 / martie–mai, 2016, p. 57), articol prilejuit:  
  
(1) de apariţia cărţii semnate de Petre Gigea-Gorun şi Ştefan Manea, «Produsele Hofigal în epigrama românească», la Editura Scrisul Românesc, din Craiova;  
  
(2) căci lucrarea aceasta „scanează“ în cea mai bună fidelitate „evenimentele de la ediţia a 4-a“ a concursului, a festivalului craiovean –  
  
«...este un amplu reportaj ce radiografiază într-o manieră originală şi atractivă un eveniment inedit în spaţiul cultural naţional [...]: Concursul de EpigramăTraian Demetrescu“, ediţia a IV-a [2015], organizat în cadrul acţiunilor „Municipiul Craiova, Capitală Culturală Europeană 2021“; la acest concurs au participat 163 de epigramişti din România şi de peste hotare, pe temele: Dacă dragoste nu e, nimic nu e“ şi „Natură şi sănătate“. În preambul au fost trimise pentru cei cinci membri ai juriului, condus de d-l George Corbu, preşedintele uniunii Epigramiştilor din România, peste 1330 de epigrame; [...] cei trei epigramişti desemnaţi de către juriu [drept] câştigători ai Premiului „Ştefan Manea – Hofigal“, fiecare în valoare de 1000 lei, sunt: Gheorghe Bâlici (Chişinău), Vali Petronela Slavu (Petroşani) [şi] Nichi Ursei (Râmnicu Vâlcea).» (p. 13 sqq.);  
  
(d) cinci sărbătoreşti catrene, Omagiu Companiei Hofigal, de Elis Râpeanu  
  
(«În viaţă e fundamental / Să nu te-nvingă boala grea; / De apelezi la Hofigal, / O vei învinge tu pe ea. // [...] // De vrei remedii naturale, / Când simţi că te îneci la mal, / În vremurile actuale, / Natură-nseamnă: „Hofigal“.» – p. 16 sq.),  
  
(e) şi, îndeosebi, ediţia a V-a a concursul şi festivalului Traian Demetrescu din anul 2016, care a avut atât tema „Natura nu minte niciodată“ –  
  
«dicton aparţinând poetului naţional, Mihai Eminescu, cât şi o temă liberă despre produsele naturiste, [ediţie / concurs la care] s-au trimis peste 300 de epigrame de către 72 epigramişti [...]; Juriul Naţional, având în componenţa sa cinci membri – George Corbu [...], prof. univ. dr. Ştefan Cazimir, Tudor Nedelcea [...], dr. Luiza Elena Mitu şi Petre Gigea-Gorun – [...], a stabilit trei premii de excelenţă „Ştefan Manea – Hofigal“ [...]: Dan Căpruciu (Galaţi), Gheorghe Bâlici (Chişinău) şi Ion Toderaşcu (Costeşti-Vaslui); totodată au fost acordate şi cinci Menţiuni de Excelenţă epigramiştilor: Ion Moraru (Galaţi), Mihai Sălcuţan (Buzău), Petru Ioan Gârda (Cluj-Napoca), Elis Râpeanu (Bucureşti) şi Constanţa Apostol ([din Tomis, azi] Constanţa); trebuie menţionat că, în afară de temele legate de produsele naturiste „Hofigal“, la [acest] Concurs, 92 [de] epigramişti au trimis aproape 400 de epigrame pe tema „E toamnă iar“.» (p. 17 sq.).  
  
Este de remarcat şi faptul că antologia aceasta de epigrame, de umor-valah-oltenesc-preponderent –  
  
graţie, în primul (şi-n ultimul) rând, celor „în curs de clasicizare“ printre „acei mai mari arcaşi pandur-vladimireşteano-goiceni“ ai epigramei din Alutuania > Oltenia: Elena Buţu (p. 87 sq.), Elena Buznă (p. 82 sqq.), George Ceauşu (p. 86 sq.), Marius Coge (p. 69), Any Drăgoianu (p. 66), Cornelia Georgescu (p. 95), Petre Gigea-Gorun (p. 123 sqq.), Laurian Ionică (p. 69 / 156 sqq.), Emilia Ispas (p. 108 sq.), Florin Liviu Jianu (p. 78), Adriana Mâlcomete (p. 106), Sandu Marin (p. 104), Ion Micuţ (p. 65 sq.), Gavril Moisa (p. 90 sqq.), I. / J. Nică (p. 67 sqq.), Mihaela Rădulescu (p. 80), Vasile Sgorcea (p. 106 sq.), D-tru Sîrghie (p. 63 sq.), Petre Ion Florin Vasilescu (p. 71 sq. / 152 sq.), Vasile Vulpaşu (p. 70 sq.) ş. a. –,  
  
are şi un binevenit material „color-iconografic“  
  
(ocupând paginile: 26 – 30; 42 – 46; 132 – 145; 183 –194 şi 229 – 232),  
  
evident, în „devălmăşie augustă“, cum ar spune „severul cronicar“  
  
(pentru că datele „esenţiale“ nu sunt precizate sub toate fotografiile, pentru că nu-i nerespectată o „ordine cronologică“ în „foto-fixarea“ ediţiilor festivalului, în ilustrarea pe ani a activităţii cenaclului epigramiştilor craioveni etc., îngreunându-se efortul cercetătorilor / istoricilor „într-o mai dreaptă eternizare a lor“).  
  
Şi în ultima instanţă a cronicii noastre de hiper-torid gustar / măsălar-2017, îngăduie-ni-se a sublinia că epigrama  
  
– graţie şi decadei / secţiunii de aur a laureaţilor (infra) de la ediţiile a IV-a (cu desfăşurarea între 3 şi 5 iulie, 2015) şi a V-a (derulată în 2 şi 3 septembrie, 2016) ale Concursului / Festivalului „Traian Demetrescu“, antologaţi, fireşte, în volumul de sub lupa noastră critică –  
  
înregistrează un resurecţional salt întru catharsis  
  
(catrenul satiric / umoristic înnobilându-se, în mai mare măsură decât în anterioarele epoci, prin puterea plasticizant-revelatorie, ori sinestezică a metaforei / simbolului),  
  
cantitatea angajându-se de mai multe ori în a face sublimul salt în calitate, în privelişte de veridică fiinţare, de dumnezeiască înrăzărire şi primenire de constelaţie, de neasemuită nuntire întru o şi mai albă Lyră:  
  
(1) Constanţa Apostol mizează – „înalt-poeticeşte“ – pe legile naturii, legi ale căror lucrări îngăduie a se ivi şi geriatria – ramură a medicinei care are în obiectul de studiu tratarea „bolilor bătrâneţii“ –, şi „modificările genetice“  
  
(«De la legi, când nu s-abate, / Omu-i cu natura frate; / Da-l plasează – când o fură – / În a doua lui natură»; «Cum anii trec pe neştiute, / Apar nevoi terapeute: / O „talpa-gâştei“, la femei, / Şi-un „ochiu-boului“, la ei !» – p. 54);  
  
(2) Gherorghe Bâlici găseşte / cultivă epigramatice „unghiuri de fugă“ în lirosofic-sacrul raport bătrâneţetinereţe, sugergând „focul erotic“ din feciorie, ori vizând grotescul, nicidecum „noua modă a excrementismului, a hipersexualismului“ etc.  
  
(«Flăcăul, fata pun arsura / În jurul lor, pe iarba toată; / Acesta-i semnul că natura / Nu va minţi nici de-astă dată !...» – p. 55 sq.; «Luăm extracte, fierbem oul, / Ca să ne crească libidoul, / Dar, când mă uit, e chiar degeaba, / Că tot mai mare-l are baba !...» – p. 56);  
  
(3) Dan Căpruciu abordează tema dinspre politicianismul contemporan, dinspre demagogia clasei politice, dinspre cancerele sociale ale corupţiei prin epoci „democratic-jungliere“, ori dinspre „meteorologia minciunii“ convocate, mai mult ca sigur, la o examinare cu „detectorul de neadevăruri“ al vreunei Înalte Procuraturi  
  
(«[...] / Natura, sigur, nu ne minte – / Că ea politică nu face.» – Sinceritatea naturii, p. 55 / 162; «Prognoza lui de n-a fost bună, / Cuprins de ciudă, pasiuni, / Natura a dorit s-o pună / La detectorul de minciuni.» – p. 55);  
  
(4) Petru Ioan Gârda simte catrenul sarcastic dinspre estetica paradoxismului „bine temperat“, ori „rafinat-ho-fi-galic“  
  
(«Natura,-n sine, e o floare / Curată, nobilă şi pură, / Spurcată doar de-aceia care / Sunt mincinoşi... de la natură.» – Paradox, p. 53; «Atent mereu la cele spuse / De domnul Manea – mare bos ! – / Comand, la Hofigal, produse: / Că vreau să mor mai sănătos !» – Ţintă la vârsta a treia, p. 53 / 156 / 163);  
  
(5) Ion Moraru, din vecinătatea lui Petru Ioan Gârda, constată cancerul generalizat-statal, „prin toate legislaturile“, ori ajunge la concluzia că dacă „mama noastră-i Natura, atunci „binecuvântatul Mecena“ al tuturor epigramiştilor din Pelasgimea > Valahimea Nord-Dunărano-Pontică de azi (România, Republica Moldova etc.), inginerul Nicolae Manea, nu poate fi decât soţul Naturii  
  
(«La cei ce azi ne reprezintă, / Din orişice legislatură, / Obişnuinţa să ne mintă / E cea de-a doua lor natură !» – Dar a doua natură ?, p. 52; «Dacă pe planeta-albastră, / E natura mama noastră, / Pot susţine cu temei, / Cum că Manea-i... soţul ei !» – Mama lor natură, p. 53 / 163);  
  
(6) Elis Râpeanu, maestră incontestabilă a catrenului satiric, «doctor în epigramă, din Bucureşti» (p. 53), dar şi „hofigalolog de-aleasă stirpe“, pledează pentru „salvarea“ ens-ului din spaţiul pelasgofon > valahofon, nu graţie ştiinţei strămoşeşti din Dacia cogaionică / sarmisegetusană de a produce nemuritori, nu graţie medicinei Zalmoxianismului (cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Zalmoxianismul şi plantele medicinale, vol. I, II, Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-97529-5-0 / ISBN 973-97529-7-7], 1997), ci graţie produselor naturiste marca Manea-Hofigal  
  
(«De vrei remedii naturale, / Când simţi că te îneci la mal, / În vremurile actuale, / Natură-nseamnă Hofigal.» – Salvare, p. 54; «Când sănătatea şi natura / Se-mbină-n tine cordial, / Îţi recomand să ţii şi cura / Lui Manea de la Hofigal.» – Recomandare, p. 54 / 163);  
  
(7) Mihai Sălcuţan, apelând la „o graţioasă antiteză“ ca dinspre părinţii romantismului „galactic“, vectorizează „paralel-invers“ catrenul epigramatic, ferindu-se „milimetric“ de vreo etichetare soresciană derivată din sintagma „ieşit din comună“  
  
(«Că natura nu ne minte, / Observăm acum şi noi: / Timpul merge înainte, / Sănătatea – înapoi.» – La vârsta a treia, p. 52 sq.; «Să lupte cu duşmani vicleni, / Se-adună oşti fără egal: / La Ştefan Vodă – Moldoveni, / La Ştefan Manea – Hofigal !» – Concentrare de forţe, p. 54 / 163);  
  
(8) Vali Petronela Slavu / Vali Slavu, nu „neapărat-prolifică“, pentru că i se acordă „cel mai mare-privilegiat spaţiu, poate, din antologie“, ci pentru că posedă într-adevăr o deosebită măiestrie şi un îndelungat antrenament în aria speciei, ia cu farmec pulsul Distinsului Receptor, fie prin „geminarea catrenic-tematică“  
  
(după cum se certifică din alăturarea epigramei slaviene – «Că-n plante, este leac, dintotdeauna, / Tu, omule, să nu te îndoieşti; / Natura nu te minte, căci minciuna / E tipică naturii omeneşti !», Natura nu minte niciodată, p. 117 – în stânga / dreapta celei morariene – «[...] Obişnuinţa să ne mintă / E cea de-a doua lor natură !» », supra, Ion Moraru, Dar a doua natură ?, p. 52),  
  
fie prin valorificarea bogatei paremiologii (din întregul circuit valahofon de azi), sau a „elementelor lexicale cu priză la public“, a „vorbelor / zicerilor de duh“ din marele circuit specific spaţiului / reliefului de spirit („timpul zboară iute“ – v. pp. 51 / 161 –, „a spune verde-n faţă“ „fusei la Craiova“ – v. p. 169 sqq.; în graiul / subdialectul oltean, „mai corect e“ fusăi – etc.) al Pelasgimii > Valahimii, dar şi a „realităţilor social-stringente“ de pe „ordinea de zi“ a guvernanţilor  
  
(«Cu mentă, busuioc şi flori de tei, / Natura-nseamnă sănătate, viaţă – / Şi e destul s-admiri tabloul ei / Ca să pricepi ce-ţi spune... verde-n faţă !» – Farmacia lui Dumnezeu, p. 117; «Septembrie e-n calendar, / Vedem că timpul iute zboară...» – După o vară capricioasă, p. 51 / s. n.; «Zvonurile nu-s deloc reale, / Doar răutăcioase ipoteze. / Cum să vezi insecte în spitale ? / ...Au fugit, să nu se infecteze !» – Se vorbeşte că ar fi gândaci în spitale, pp. 51 / 174; etc.);  
  
(9) Ioan Toderaşcu atrage atenţia – ca şi majoritatea celorlalţi epigramişti – asupra naturii „care nu minte niciodată“, dar nu uită să ia seama la miridadele de taine pe care aceasta le ascunde, cum, de altfel, şi la natura geniului / talentului tenismenei „nr 1 din România contemporană“  
  
Natura – cât e de bogată –, / Aici, în Ţară, sau oriunde, / Nu minte, sigur, niciodată, / Dar ce secrete ne ascunde !...» – p. 56 / 162; «M-am convins că, la Simona, frica / Are, într-un fel, justificare: / Gelul „A“ te apără de Zika, / Dar în niciun caz... de adversare !» – Simona Halep a renunţat să meargă la Olimpiadă de teama ţânţarilor care transmit vorusul Zika, p. 56);  
  
(10) Nichi Ursei, lăsând impresia că ar descinde din trena epigramatică a genialului şi regretatului chişinăuan, Efim Tarlapan (1944 – 2015) – îndeosebi, a celebrei sale epigrame, pe care, cu îngăduinţa Domniilor Voastre, o transcriu prompt, din memoria Distinsului Receptor: «Ţara mea Romano-Daca / ară ţarina cu vaca; / are boi, dar permanent, / sunt aleşi în Parlament» –, se îndurerează şi – în acelaşi timp – ne îndurerează de jaful subtil-programat de imperiile mascat-contemporane, jaf exercitat barbar, de mai mult de-un sfert de veac, asupra bogăţiilor României, jaf declanşat imediat după Revoluţia Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989, jaf care face Sufletul Valahimii să lăcrimeze, să cunoască o adevărată „ploaie de lacrimi“  
  
(«În ţărişoara mea, străbuna, / Cea jefuită de păgâni, / Se pare că e toamnă-ntruna: / Prea plouă-n suflet de români !» – p 64).  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Despre natura „ideal-nemincinoasă“ a epigramei / Ion Pachia Tatomirescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2416, Anul VII, 12 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Pachia Tatomirescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!