CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Impresiile unei românce despre ținuturile din California
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Impresiile unei românce despre ținuturile din California  
  
 
  
Volumul „Amintiri din California” al doamnei Anca Jianu este structurat în 38 de capitole, reprezentând fiecare câte o poveste, frumos prezentată, despre incursiunile pe care conaționala noastră le făcea în concedii sau weekend-uri în diferite zone ale statului California, dar şi în alte state din vestul SUA. Pe alocuri narațiunea sa este presărată cu imagini. La sfârșitul cărții ne este prezentat și un album cu cele mai semnificative fotografii color.  
  
Doamna Anca Jianu își începe „depănarea” amintirilor cu primele momente ale „debarcării” domniei sale în S.U.A., mai precis în California.  
  
Este normal să ai o senzație stranie când ajungi într-o lume peste mări, țări și ocean, într-un continent în care se vorbește o „altfel de engleză”.  
  
Autoarea întâmpină numeroase greutăți la serviciu, deși este pregătită profesional și-și exercită cu fidelitate atribuțiunile la locul de muncă. Drama româncei plecată în străinătate se manifestă oriunde în lumea asta. Dar la fel se poate considera și drama româncei, în propria țară, care este nevoită să-și părăsească ținuturile dragi, natale, prietenii, colegii, rudele, copiii, și în lupta pentru existență să pășească într-o „lume” total străină, dar care până la urmă îți poate oferii o șansă la viață, o șansă la existență decentă, o lume în care, deși duci o muncă asiduă, ai posibilitatea s-o vezi, s-o vizitezi și să te delectezi cu frumusețile naturale ale planetei, dar mai ales cu realizările moderne ale omului, o lume a „tuturor posibilităților”!  
  
O primă concluzie pe care o trage asistenta medicală, Anca Jianu, este aceea că alte „nații” sunt mai unite decât românii și se ajută între ei.  
  
„Am remarcat că, în multe cazuri, afroamericanii au resentimente față de caucazieni şi că filipinezii sunt imigranții cei mai uniţi, permanent în alertă să te surprindă greşind, ca să te poată raporta şi îndepărta, pentru a-şi aduce aici prietenii sau rudele… Din acest punct de vedere am avut şi eu multe necazuri, mai ales că eram vulnerabilă: aveam o vârstă şi eram nou venită…”  
  
Autoarea face câteva remarci foarte interesante pe care, noi românii și chiar și europenii poate nu le cunoaștem despre spiritul „American” din școli.  
  
„Interesant şi bine este că la şcolile americane sunt foarte apreciate orele de sport. Şi la bacalaureat esti obligat să susţii o probă sportivă, indiferent de profilul colegiului (…) Foarte apreciate în America sunt sporturile de echipă (fotbalul american, baschetul, hocheiul). Acestea au un important rol formativ, învăţând tinerii să respecte regulile jocului, să se comporte fairplay şi să pună mai presus interesul echipei decât pe cel al evidenţierii personale. Este o utilă lecţie pentru viaţă!”  
  
Doamna Jianu stăpânește foarte bine tehnica descrierii, a creării de imagini reale pt ochiul cititorului.  
  
În Club sălile erau mici, semiobscure, cu pereţii acoperiți cu figuri de artişti, de magicieni, diferite desene care puteau fi văzute numai dintr-un anumit unghi, tablouri cu figuri tridimensionale, sau tablouri cu imagini care văzute din diferite unghiuri, păreau că se mişcă sau se transformau în altceva. Am văzut un tablou de bărbat, care privit dintr-un anumit unghi parcă arunca din ochii conuri de raze care să te hipnotizeze dacă te uitai fix, dar privindu-l din faţă, tabloul repectiv era complet negru!”  
  
Sau când petrece o zi în Huntington Park „Pădurea de cactuşi te impresiona prin înălţimea şi desimea lor, ca şi cactuşii mari, rotunzi, plini de flori albe, roşii sau galbene. Unii cactuşi erau alungiţi pe pământ şi contorsionati ca nişte şerpi. Alţii se aseamănau cu nişte limbi enorme (limba soacrei) şi aveau flori galbene”.  
  
Cu toate greutățile întâmpinate din pricina adaptării și a discriminării, autoarea amintirilor din California nu regretă perioada de 15 ani petrecută în America, deoarece a avut ce vedea și vizita, locuri, muzee, grădini poate unice în lume, fiecare cu specificul său. A acumulat o adevărată experiență de viață pe un tărâm străin cu un amalgam de etnii și civilizații de pe tot globul.  
  
Scriitoarea ne vorbește și despre călătoria cu avionul din aeroportul Ontario până la Huston și de acolo la New Orleans, cunoscut și ca „orașul jazzului”, „în statul Louisiana pe fluviul Mississippi în apropiere de golful Mexic”, dar și de cea cu vaporul pe Atlantic.  
  
„Am decis să fac o baie în oceanul Atlantic. Apa era plăcută şi curată, nu avea alge, era limpede şi se unduia pe lângă mine de parcă voia să mă îmbrăţişeze. Valurile oceanului te loveau împingându-te spre mal, dar totodată te atrăgeau după ele. Aceleaşi valuri te biciuiau când erai mai departe de ţărm, iar când erai aproape de mal îţi furau nisipul de sub tălpi, dezechilibrându-te”.  
  
Sunt prezentate numeroase date despre cultura și civilizația care predomină în orașe: franceză, spaniolă, mexicană, africană, amerindiană.  
  
Crăciunul l-a făcut cu colegele sale filipineze care, ea fiind tot imigrantă, nu o detestau ca pe americani și japonezi.  
  
Autoarea face o remarcă foarte interesantă despre filipinezi:  
  
„La filipinezi există o vorbă că mâncarea trebuie gustată cu toate cele cinci simţuri, inclusiv cu pipăitul. De aceea ei preferă să mănânce cu mâna, deşi ştiu să folosească şi beţişoarele!”  
  
Doamna Jianu are simțul dezvoltat al detaliului:  
  
„Într-un colţ se afla o pianină, care avea să prindă glas mai târziu. Sufrageria era destul de mică dar părea şi mai mică datorită mulţimii decoraţiunilor, vaselor de cristal, îngeraşilor suspendaţi, unii chiar pe pereţi. Abia te puteai mişca printre lucruri. Până şi la baie aveau prosoape cu Crăciunul, iar săpuniera şi alte ustensile erau în ton.”  
  
Totuși autoarea nu face abuz de amănunte, de detalii care ar putea plictisi cititorul, ci dânsa dă informațiile necesare care să-i stârnească acestuia plăcerea și curiozitatea pentru a continua lectura până la sfârșit a fiecărui capitol și a începe pe următorul imediat, urmând calea firească a desfășurării evenimentelor și a pelerinajului său în timpul liber, în week-end sau în vacanțe.  
  
Deși la început a întâmpinat multe greutăți  
  
cu serviciul, mai ales din pricina discriminării, totuși, cu timpul a legat prietenii sau amiciții cu colegele filipineze, mexicane etc, și de multe ori era invitată la ele acasă.  
  
Autoarea ajunge printr-o excursie și în orașul Oxnard de pe coasta Pacificului!!!  
  
Nu lipsește nici vizita în Arizona cu vestitele sale canioane!  
  
În mai 2007 am plecat împreună cu Gabriela, într-o excursie de patru zile în Arizona…”  
  
„Autobuzul alerga bucuros printre stâncile golaşe, pe şoseaua care străbătea prin deşertul Nevada. Puteam vedea deşertul în toată sălbăticiunea şi asprimea lui. Ici-colo câte un cactus înflorit…”  
  
„S-au cazat la unul din numeroasele hoteluri de pe malul fluviului Colorado.  
  
„A doua zi dimineaţă am pornit spre Grand Canyon…”  
  
„Stâncile de culoare roşie, te făcea să crezi că eşti pe alt tărâm. Parcă s-au format din jăratic, s-au răcit, dar au rămas tot roşii. La venirea serii, apusul schimba culoarea stâncilor şi umbrele înfricoșătoare te făceau să te simţi într-o lume ireala, de basm cu zmei si balauri.”  
  
Din călătoriile domniei sale nu lipsește nici Las Vegas, la o familie de prieteni români.  
  
Autoarea prezintă și câteva din obiceiurile sud americanilor.  
  
„Echipele de dansatoare sunt îmbrăcate în culori vii. Dansatoarele au la încheietura mâinilor brăţări cu clopoţei, iar pe gambe, şiruri de clopoţei. Pe cap au berete cu pene de struţ (nandu), fazan şi condor. Barbaţii dansatori au şi ei şiruri de clopoţei pe gambe şi bentiţe cu pene foarte lungi pe cap. Cu toţii dansează în jurul unei făclii, printre rotocoalele de fum alb, în sunetul tobelor şi clopoţeilor. Cântecele lor sunt executate cu instrumente tradiţionale de percuţie sau de suflat şi răsună în tot cartierul…”  
  
„Uneori aici vin şi mariachi, cântareti de muzică tradiţională mexicană, îmbrăcaţi în costume specifice: cu sombrero, jachete şi pantaloni negri şi brâu lat roşu. Orchestra de mariachi cuprinde: corzi, trompete şi canto.”  
  
La „Norton Simon Art Museum” din Pasadena, scriitoarea are ocazia, împreună cu copiii și nepoatele care veniseră la ea în vizită, să întâlnească „Pasărea Măiastră” a sculptorului roman Constantin Brâncuși. De fapt și-a plimbat copiii și nepoții prin mai multe părți din acea zonă californiană.  
  
După fiecare excursie autoarea se simțea satisfăcută și mulțumită sufletește, „îmbogățită spiritual” de tot ceea ce vedea în orașe, muzee, grădini, parcuri, gheizere, lacuri, canioane, rezervații, peisajele înconjurătoare zărite din mașină, din tren sau avion și întinderea de apă ce înconjura vaporul cu care se plimba.  
  
După cum doamna Anca Jianu dă de înțeles, să nu credeți că în „Țara tuturor posibilităților” este numai „lapte și miere”, fiindcă „tuturor posibilităților” înseamnă de toate, și bune și rele.  
  
În capitolul „Viața din California” povestitoarea trage o concluzie generală, punctând asupra unor aspecte din această țară unde există un amalgam de nații și civilizații.  
  
„Condusul maşinii pe freeway e destul de periculos atât noaptea cât şi ziua... Trebuie să fii prudent ca să conduci printre tot felul de şoferi: drogaţi, beţivi, şoferi cu vârste înaintate sau tineri iubitori de viteze mari şi de manevre bruşte. Trebuie să fii cu ochii nu „în patru", ci „în zece!”  
  
„Oraşul Los Angeles are taxe mari la toate utilităţile: apă, curent, gaze, asigurări pentru casă şi maşină. E adevărat că banul are valoare şi sunt magazine de tot felul, la diferite preţuri, dar nu e Europa, care deţine etalonul eleganţei şi culturii!  
  
Sunt puţini „cei stilaţi" şi cu educaţie. Majoritatea sunt un amalgam de imigranţi de pe tot globul, cu diferite culturi, diferite obiceiuri. Sunt mulţi asiatici care mănânca cu mâna, nefamiliarizaţi cu furculiţa şi cuţitul sau care beau supa cu bolul. Alţii folosesc betişoare, cum este tradiţia în Asia de est.  
  
Japonezii sunt cei mai politicoşi şi răbdători, atenţi să nu deranjeze pe cei din jur şi în acest spirit îşi educă şi copiii. Dar nu locuiesc numai japonezi în LA”  
  
Din pelerinajul domniei sale nu a lipsit nici San Francisco!  
  
Emoționante sunt capitolele de la finalul cărții când doamna Anca Jianu urma să se întoarcă definitiv în țară. Prietenii au invitat-o la diverse evenimente. La fel de emoționant este momentul pensionării sărbătorit în Sala de conferinţe a Spitalului unde a lucrat, împreună cu doctorii, rezidenţii, colegele şi colegii.  
  
Cand te pensionezi, aici, în California, este un frumos obicei: să te sărbătorească colegele, când fiecare aduce mâncare, să mâncăm împreună şi să petrecem. ”  
  
„Cum aveam colege de multe naționalității, tot atâtea feluri de mâncare au adus... Aveam colege din Filipine, Corea, Mexic, America de Nord, America de Sud, India, afroamericance etc.”  
  
Deși autoarea a fost plecată 15 ani în SUA nu și-a uitat ținuturile dragi, nu și-a uitat poporul și a continuat să dea dovadă de patriotism și să prolifereze spațiul și valorile românești.  
  
„A apărut atunci şi Managerul serviciului Oral Surgery, de la Spitalul Martin Luther King, cu doctorul Lether care mai venea pe la Serviciul nostru şi cu care vorbeam deseori despre Romania, despre Hotelul de gheața de la Bâlea Lac, despre Transfăgărășan, Casa Poporului sau Peștera Urșilor. El știa să asculte și să afle lucruri noi, iar mie îmi plăcea să-mi amintesc lucruri de acasă, din țara mea. I-am povestit despre inventatorul stiloului Petrache Poenaru şi despre doctorul Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei şi aceste lucruri i s-au părut aşa de interesante doctorului Lether, încât a început să se documenteze referitor la realizările şi descoperirile științifice românești.”  
  
Amintirile o cuprind și acum cu nostalgie, în anii 2020, pe doamna Anca Jianu, despre anii petrecuți în America în lupta pentru existență și un trai mai bun. Țara tuturor posibilităților are și bune și rele iar oamenii, cu apucăturile lor pozitive și negative, demonstrează că sunt „pământeni” și nu „extratereștrii” și sunt supuși greșelii, discordiei, discriminării, dar undeva, în ungherul sufletului, păstrează efectele umane ale divinității!  
  
În această carte de multe ori narațiunea se  
  
transformă în reportaj turistic, totul împletindu-se miraculos în fraze fluente, creând nu numai imagini mirifice dar emanând parcă și o anume muzicalitate, o armonie a peisajului natural cu modernismul și trăirile sufletești ale ființei umane.  
  
„Amintiri din California” constituie o carte de excepție despre cultura și civilizația americană, dar și a etniilor conlocuitoare, o carte care te impresionează prin lecturarea sa, dar și prin talentul scriitoricesc al doamnei Anca Jianu, chiar dacă această pasiune și-a descoperit-o mult mai târziu când anii i-au oferit posibilitatea să acumuleze multă experiență de viață, inclusiv în străinătate și amintirile și impresiile de excepție să le aștearnă pe hârtie, frumos încondeiate!  
  
 
  
Ion Nălbitoru – membru al L.S.R. și U.Z.P.R.  
  
 
  
 
  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Impresiile unei românce despre ținuturile din California / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3691, Anul XI, 07 februarie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!