CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





TURISMUL ROMÂNESC ÎN „ROMANIA, THE CATHEDRAL OF CARPATHIANS”- ALOCUȚIUNEA D-LUI ING. DR. MIHAI SPORIȘ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Evenimentul pe care-l organizează Ion Nălbitoru și Societatea Culturală Anton Pann, la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea, este dedicat Zilei Mondiale a Turismului (27.sept. 2018). 
  
I-am promis lui Ion Nălbitoru că voi fi aici și am foarte multe motive să fiu alături de el. Știam că va fi un eveniment cu lansarea unei cărți pentru promovarea turistică a României. În urmă cu foarte mulți ani, în 1985, înființam la Voineasa „Clubul de Turism ecologic montan - Lotru”, care a reușit să facă multe lucruri. Deci aveam un motiv să vin și la acest eveniment. Ion Nălbitoru vorbește în titlul de „România, Catedrala din Carpați”. Noi, într-un cerc informal, înființasem, în 2000-2001, la Râmnic cercul „România, Grădina Maicii Domnului”, pentru că vedeam România ca pe o grădină a Maicii Domnului. Și mi-am zis că, uite în grădina asta, Ion pune bazele unei mari catedrale. Și știam, ca să construiești o „catedrală” este o muncă titanică! Mă gândeam la domul din Köln, care e o construcție mică, nu cât o țară, și pentru ridicarea lui au trecut 800 de ani! Și mă mai gândeam și la Sagrada Familia din Barcelona începută de foarte mult și nici acum nu este gata. Și am zis că trebuie să fie o treabă deosebită fiind vorba de „România, Catedrala din Carpați” în „Grădina Maicii Domnului” și că trebuie să fiu neapărat acolo. 
  
M-am mai gândit și la profesiunile noastre. Ion este inginer hidrotehnician, a construit baraje, hidrocentrale și foarte multe utilități pentru hidroenergetica românească. Eu mă aflu de partea cealaltă ca inginer hidroenergetician și totdeauna eram obligat să fac recepții lucrărilor pe care le construiau hidrotehnicienii. Și atunci am zis, iată-mă de voie, de nevoie, trebuie să fac și recepția acestei „catedrale” făcută de inginerul hidrotehnician Ion Nălbitoru. De asemenea mai aveam și un motiv special. 
  
Una dintre aproape ultimele hidrocentrale de pe Olt care s-a născut, a fost hidrocentrala de la Cornet. Ion a lucrat și acolo și poate să știe că la un moment dat a fost într-un mare pericol, să se sisteze execuția ei. Eu mă aflam în prim planul zonei de decizie, să mă lupt cu cei de „sus” care se plângeau că nu au bani, deși exista un fond de dezvoltare al sectorului energetic și să-i convingem că redarea, la cum arăta înainte albia Oltului în zona aceea, costă mai mult decât continuarea lucrărilor! Probabil că acesta a fost argumentul decisiv. Și am reușit mai departe să finalizăm lucrarea și cu ajutorul, la vremea respectivă, a unor vâlceni care s-au aliniat ca planetele! 
  
Și atunci am reușit, între altele, să toaletăm, atât cât s-a putut, și schitul de la Cornet. Ion Nălbitoru vine cu o monografie excepțională de pe vremea când trăia starețul Mina Stan la acel schit, și atunci am avut o apropiere specială de acest om. Nu i-am declarat-o niciodată până în acest moment. Tot el a fost primul, hotărâtor, care a venit cu ideea că la Brezoi trebuie înființat un Forum Cultural. Iată încă un motiv ca să fiu astăzi aici. Ion Nălbitoru s-a stabilit la Brezoi și a devenit și el „lotrean”! 
  
Dar să ne întoarcem la „darul” lui de astăzi, „România, Catedrala din Carpați”, „catedrală” construită după ce autorul a bătut țara cu pasul, a înregistrat ceea ce a considerat semnificativ. A făcut treaba asta de mult timp, cu mulți ani în urmă. Vă dați seama cât timp i-a luat, numai ca să treacă prin toate șantierele pe care le pomenește și-n carte. Nu vorbim de cele de pe Lotru, aici era ca acasă, ci de cel de pe Argeș când trece Transfăgărășanul, ne duce apoi la Porțile de Fier când îl vede pe Decebal, cel făcut de Iosif Constantin Drăgan. Ne duce mai departe la barajul de contraforți de la Firiza din Maramureș, după ce ne trece mai întâi pe la Fântânele și Beliș în Apuseni. Apoi din nordul Moldovei coboară la lacul cel mare, marea cea mare a Bicazului. 
  
Dar Ion ne duce peste tot și cu o anume nostalgie. Se gândește cam cum mai arată lucrurile durate după o muncă titanică.Trăirea lui Ion răzbate din fiecare din cele 12 povestiri luate în sine. Este o atitudine, vorbește la un moment dat de balerinii politici care au distrus industria și economia. 
  
Cartea sa este un „copil” care va crește și care poate fi educat, pentru că „fotografia” de acum 15-20 de ani, sau mai mult, impune anumite retușuri. Aș da câteva exemple. Trecând prin Tg Jiu trebuia să remarce ansamblul monumental Calea Eroilor. El desparte monumentele, ca pe vremea când era elev la liceu acolo, le ia una câte una și le pune bineînțeles în seama lui Constantin Brâncuși. 
  
O catedrală când se construiește pe ea se pun ctitorii, se mai pun și niște dedicații. În ea e chiar viața ctitorului și că dedică această frumoasă lucrare în primul rând în memoria flului său Ioan-Franco. 
  
Apoi o mai dedică fiicei sale, pe care nu întâmplător o cheamă Lavinia-Georgeta, și aici aș semnala un lucru. 
  
Prima cetate pe care a durat-o Enea, cel care a plecat din războiul troian și zice-se că a dus sămânța întemeierii Romei, a fost cetatea Laviniei. Lavinia i-a dat mai departe cetății Romei, peste 300 de ani, limba latină! Și mai departe Georgeta este semnul, restul de pământ, Gheorghe. Acel semn al pământului în care poate să rodească o limbă. Nu întâmplător limba latină. Și mă gândesc aici că nu întâmplător a fost descinderea ta, Ioane, la un moment dat în Italia! Te-a chemat „illo tempore”!? 
  
Mai dedici cartea ta soției tale, Cristina. Iată spiritul Cristianic și ne plimbi după aceea prin foarte multe lăcașe mănăstirești. Însă biserica ctitorită își are pe ea scenele reprezentative pe care le vrea ctitorul. Faptele, patimile, sfinții militari, toți sunt la locul lor. 
  
Privind lucrarea în întregul ei cu cele 12 capitole, avem „Metropola”, unde Ion aduce un adevărat imn de slavă inimii țării dintotdeauna, Bucureștiul. Dar și Bucureștiul va trebui revăzut, într-o ediție viitoare a reeditării cărții tale, prin bunele câștigate, dar și prin relele adăugate. Tu vorbești despre generozitatea spațiilor verzi pe care le-ai cunoscut în studenție. Ioane, de mult suntem pe lista neagră în pericol cu spațiile verzi prin construcția haotică prin parcuri. Centrul arată superb. Acum se vorbea de punerea în valoare a fântânilor și a Casei Poporului, sunt lucruri bune. 
  
Vorbești după aceea de „Bulevardul din Carpați”. Sigur, trecând pe Valea Prahovei tu atragi atenția asupra nestematelor turismului, pentru că scopul principal este promovarea turismului, cu Sinaia, Crucea de pe Caraiman și alte obiective importante. 
  
Sunt foarte, foarte multe lucruri de interes național când vorbești despre Transfăgărășan și splendorile sale. Aici atragi atenția asupra unui fapt care este comparabil cu munca unui uriaș. Am avut norocul ca în Vâlcea să avem pe generalul, făcut ulterior, Nicolae Mazilu, cel care va fi primit titlul de „Erou al muncii socialiste” pentru această faptă. În cartea lui Bratu de la Pitești, care a participat pe partea sudică a șantierului, aflăm despre această lucrare gigantică. Cum este posibil, dau datele rotund, ca în trei ani de zile să realizezi un drum de 100 km lungime, când astăzi aceeași lucrare s-ar face în 500 de ani!? Este o faptă uriașă! 
  
În traseu tu ai trecut și pe la lacul și barajul Vidraru, de asemenea o performanță tehnică excepțională. Ajuns la Curtea de Argeș ai pus inclusiv imaginea catedralei meșterului Manole care anul trecut a împlinit 500 de ani de la sfințirea ei. 
  
Mergând mai departe vorbești de „Vâlcea, altarul monahismului românesc”. Dar m-aș opri la capitolul „Un plai de vis din nordul Olteniei”, unde ți-aș recomanda ca la viitoarea ediție să incluzi și Horezul. Pentru că în Horezu a venit Pârvu Mutu dinspre Aninoasa Argeșului și Horezu este un efigiu, este amprenta stilului cultural românesc sau muntenesc cum spun unii. Este un lucru foarte de atracție pentru turiștii care urmăresc astfel de obiective. 
  
Domnul academician Răzvan Teodorescu, vorbește despre spiritul Vâlcii că aici, în zona de munte, cu extensii și dincolo de Olt, este patria redeșteptării românismului care a dus mai departe recâștigarea nației române. Zona de nord, de moșneni, din zona subcarpatică spre Buzău, este zona care a păstrat continuitatea și spiritul autonomiei. 
  
Apoi autorul vorbește despre „Țara Moților, ținutul înălțimilor” și aici mă întorc la ideea de catedrală, este țara lui Horea, Cloșca și Crișan. Mai este și țara cu celebra „Nedee” de la muntele Găina, care ar trebui cândva recuperată și ea în conexiune cu alte nedei care aduc în spațiul românesc niște obiceiuri precreștine, excepționale, păstrate în tradiția românească, nu știu cum, miraculos! Lucrul ăsta merită menționat într-o viitoare ediție. Sigur că doare și ceea ce se întâmplă la Roșia Montană, dar e bine să se știe că acolo de 2000 de ani se făcea exploatarea aurului, că la Brad există un muzeu dedicat mineritului acestui material prețios. 
  
„Maramureșul, altarul spiritualității românești”, acesta este celălalt altar pe care-l pomenești alături de altarul monahismului de la Vâlcea. Și aici vorbim de înălțimi. Nici nu ai cum să nu observi înălțimile bisericilor de lemn din Maramureș. Și poate că un turist care vine acolo ar trebui să afle și semnificația. Ce-i cu atâtea biserici înalte care „înțeapă” cerul precum la ei în vest, unde vezi catedralele acelea gotice? Păi am avut oprire de la imperiu după 1700. Ni s-a spus să construim în locul celor 300 de biserici dărâmate de generalul Bucov, unele din lemn, crezând că localnicii vor face niște chestii scunde, micuțe. Dar s-au păcălit! Spre norocul nostru că niște oameni, veniți de departe, din timpuri îndepărtate, pe care și tu îi numești dacii liberi, și-au arătat meșteșugul. Și mai este un aspect în cuvântul Maramureș. Este Mara, un afluent al Tisei și râul Mureș. Și gândiți-vă ce nume frumoase au râurile României! 
  
Apoi Ion Nălbitoru trece în „Moldova, pământul sfânt al țării” și când a dat acest titlu acestui capitol sunt sigur că s-a gândit în mod direct la Ștefan cel Mare, la Putna, și ne sugerează că existența pe teritoriul românesc a mănăstirii Putna se datorează unei nesupuneri. Așa este. După ultimatumul Ribbentrop – Molotov, un subordonat care a fost după aceea trimis la curtea marțială, dar l-au ascuns românii, nu a vrut să se retragă la sud de Putna, deși ordinul era expres. „Nu pot lăsa mormântul lui Ștefan cel Mare dincolo de graniță!” Din nesupunerea asta s-a salvat un hotar. Cine știe pe unde ar fi fost acum hotarul nostru cu Bucovina noastră aflată în Ucraina. Tu, Ioane, doar sugerezi această nesupunere, în schimb vorbești despre frumusețile bisericilor pictate. La vremea când ai făcut tu vizita în acele locuri erau pe lista UNESCO doar vreo cinci biserici, acum sunt vreo douăsprezece. 
  
Și apoi ne mai plimbi pe lângă Ceahlău, pe lângă marele lac de la Bicaz, dar între timp ne-ai dus și pe la Iași. Ai trecut de fapt prin orașele reprezentative. Am să mă întorc puțin fiindcă am trecut peste Transilvania. Ai fost și la Sibiu despre care ne-ai pomenit că în 2007 a fost capitală culturală a Europei împreună cu Luxemburg. Ne-ai plimbat și pe la Sighișoara care este consemnată pe lista UNESCO și consemnezi faptul că e singura cetate medievală locuită. Ne-ai dus și pe la Alba Iulia. Această cetate este foarte vizitată și mai poartă și numele de Alba-Carolina. Tu spui că Alba Iulia este un oraș frumos cu nume de femeie! Aș face o completare. Vorbeam mai înainte de cetatea Lavinia. Ei bine, în jurul acestei cetăți s-au adunat alte treizeci de cetăți în lărgimea lui Alba Longa, cel care zice-se a stăpânit această mare colonie a fost Iulius. Și de la acest Iulius a apărut ginta latină pe care a revendicat-o Iulius Cezar și apoi Iulius Octavian Augustus. Era foarte important pentru un alt oraș centru din marele imperiu roman să poarte amprenta întemeietorului. Denumirea de „Alba” o regăsim desigur și în slavă, exemplu Bălgrad, adică orașul „alb”. Avem și noi undeva prin răsărit o cetate „Albă”. Am făcut această completare pentru că într-un ghid turistic trebuie să vii și cu lucruri șocante. Viitoarea ta lucrare are nevoie și de astfel de ingrediente și în felul acesta strălucirea sa va crește exponențial. 
  
Ajungi apoi în Delta Dunării care este punctul de atracție din punct de vedere al valorii naturale. Turismul în Delta Dunării este foarte dezvoltat. 
  
Turistul străin ce vine, și citind cartea în varianta de limbă engleză, își pune întrebarea văzând atâta diversitate. Cum? Ăștia au munți prin care trec Transfăgărășanul și Transalpina? Cum, după cele scrise în carte, pe la ăștia trece Dunărea, unde au sculptat în piatră cea mai mare statuie? Cum, ăștia au atâtea hidrocentrale și lacuri? Cum, ăștia chiar sunt atât de dezvoltați? Deși am avut destui „binevoitori” să ne trimită în lumea a treia ca o țară mai puțin dezvoltată, ca o țară aculturală pentru că tăcerea într-o „piață agresivă”, cu astfel de market, nu e bine niciodată. 
  
Ioane, ai tras spuza, cum se înțelege, pe Brezoi și Zătreni, pentru că acolo bate inima ta cel mai puternic și acolo vine sângele, se oxigenează și de acolo pleacă tot avântul tău spre creație. 
  
M-am bucurat citind despre Ion Nălbitoru, copilul din Zătreni, faptul că te-ai întors acolo și ai vizitat de multe ori expoziția făcută de primărie. O expoziție excepțională de care mărturisesc că am văzut-o împreună cu Seniorii vâlceni în primăvara aceasta. Acolo este un primar excepțional de primitor și care știe să-și pună în valoare cele ale locului, de „Zătreni-file de amintiri”. 
  
Cartea trebuie citită, fiecare cu ochii lui. Autorul a încercat să ia imaginile cele mai reprezentative și sunt bine alese. Așteptăm și ediția următoare, cu îmbunătățiri, și reactualizări pe unde autorul a trecut în ultimul timp și pe unde va mai colinda până la următoarea editare.Va observa că s-au schimbat multe, în cele două sensuri, pe de o parte unele lucruri au căzut în uitare, pe altă parte unele lucruri au înflorit. Dar ca să atragi lumea trebuie să vorbești în special despre cele frumoase. 
  
Felicitări pentru DARUL tău și așteptăm cu interes ediția următoare a lucrării „România, Catedrala din Carpați”! 
  
Referinţă Bibliografică:
TURISMUL ROMÂNESC ÎN „ROMANIA, THE CATHEDRAL OF CARPATHIANS”- ALOCUȚIUNEA D-LUI ING. DR. MIHAI SPORIȘ / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2886, Anul VIII, 25 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!