CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Comoara din Pădurea Albastră
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Comoara din Pădurea Albastră  
 
Era o noapte liniștită cu lună plină. Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul său alb din satul vecin, unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la munca câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lăsase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii.  
Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâclă transparentă, albăstruie, plutea ca un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de orizontul de la apus, își trimise și ea parcă raze de chihlimbar. Tânărul se opri și privi de jur împrejur. Avea impresia că se rătăcise și nu mai știa în ce parte este satul său. Undeva în depărtare se dezlănțui concertul broaștelor într-un iaz. Din dosul stejarilor umbre hidoase se furișau dintr-o parte în alta. Niște glasuri ciudate veneau de undeva din adâncul codrului, urmate de hohote de râs. Ștefan simți că i se face părul măciucă și porni în goană cu calul său spre o direcție unde i se năzări un luminiș.  
- Ciudată pădure! Pe aici n-am trecut niciodată! O fi misterioasa Pădure Albastră despre care se spune că ascunde comori păzite de diavoli? Ptiu!- și-și continuă fuga.  
Deodată, în față, zări o flacără galben-albăstruie care se ridica printre trunchiurile stejarilor.  
- Ăsta-i legendarul joc al galbenilor! E ispita diavolului! Trebuie să ies cât mai repede din această pădure blestemată!  
Cu chiu cu vai reuși să ajungă pe coama dealului, de unde văzu luminițele lămpilor de petrol de la căsuțele țărănești ale satului său natal, uitat de aleșii națiunii. Liniștit, lăsă calul să coboare la pas către sat.  
Se puse în pat, dar somnul îi dispăruse. Gânduri ciudate îi treceau prin cap. În cele din urmă adormi.  
Ștefan se trezi a doua zi când deja soarele era sus. Luă la repezeală ceva în gură și se apucă de treburile gospodărești. Nu era prea înstărit, dar reușise să-și construiască o căsuță din agoniseala sa. Nu avea pe nimeni. Părinții îi muriseră după ce terminase facultatea de agronomie și singura sa rudă rămăsese bunicul din partea mamei sale. Era inginer agronom și după revoluție se îngrijea de asociația agricolă din sat. Locuitorii îl stimau fiindcă era om ”citit”, ”cizelat” și ”cu bun simț”. Se gândise și la căsătorie, dar mai întâi dorea să-și facă un rost în viață, apoi își va căuta și aleasa inimii.  
Toată ziulica alergă dintr-un loc în altul să rezolve problemele care apăruseră în asociație. Seara, după cină, căzu la pat frânt de oboseală.  
În curând întunericul îşi întinse aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca nişte licurici. Aerul era mai rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile şi inspiră poeţii, pictorii, muzicienii, dar şi cu capriciile sale, cu vremea tristă şi mohorâtă.  
Deodată, la miezul nopţii, de la poartă răzbătu un strigăt:  
- Ștefane!... Ștefane!...  
Tânărul plutea în lumea fascinantă a viselor.  
Din nou acel glas răguşit tuşi de două ori de se zguduiră pereţii şi geamurile de la ferestre:  
- Ștefane!... Trezeşte-te, bre, odată!... Ștefane!...  
Prin somn băiatul auzi chemarea şi deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia şi, răsucindu-se buimăcit, căzu pe podea.  
- Ștefaneee!... - răzbătu de afară aceeaşi voce bărbătească.  
- Cine o fi la ora asta, că doar nu este dimineaţă!?  
Ștefan aprinse lumânarea de pe măsuţa de la capul patului. O lumină firavă inundă cămăruţa, apoi tânărul aprinse lampa din cui.  
- Ștefane!... Trezeşte-te odată, Ștefane, că mă prind zorii zilei şi am o vorbă doar să-ţi spun!  
- Cine îmi strică odihna în miezul nopţii? - şi se duse la fereastră.  
Trase perdeaua de un colţ, dar prin negură nu zări nimic.  
- Ieşi niţel până la poartă să-ţi spun o vorbă!  
Ștefan deschise uşa şi din prag, la licărul stelelor, zări în drum un individ într-o mantie neagră, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi de aceeaşi culoare.  
- Ce doreşti cumetre? - întreabă din prag bărbatul.  
- Vino mai aproape!  
Ștefan se apropie cu oarecare reţinere.  
- Cine eşti de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta.  
Doi ochi ca două făclii îl ţintuiră de stâlpul porţii.  
- Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba aşa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacţie.  
Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă şi vânjoasă îl prinse de turul izmenelor.  
- Unde fugi?  
- Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan.  
În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porţii.  
- Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuşi apar zorile şi nesuferitul de cocoş îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare, că mâine noapte vin să te iau!  
Omul încremeni.  
- Ce rămăseşi cu gura căscată ca la dentist? În împărăţia iadului nu sunt facultăţi de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha!  
- Nu merg cu tine pe acelaşi drum!  
- Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, şi trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai şi amar de tine, că te pocesc de se sperie și ciorile de moaca ta!  
- Dacă tot ai ceva cu mine de ce nu mă iei acum? – se înfurie Ștefan.  
- Avem și noi programul nostru! ”Navigăm” mai ceva ca voi muritorii pe internet! Ha, ha, ha! Să nu-mi faci prea multe şicane cu ifosele tale sau să divulgi secretul cretinului de popă, că se ia cu cetele de îngeri după noi, şi-i vai de pielicica voastră!  
Deodată din coteţ cântă cocoşul. Instantaneu se auzi o pocnitură puternică și arătarea nopții dispăru. Bărbatul rămase câteva minute nemişcat lângă stâlp.  
- A fost adevărat sau am avut vreo vedenie?  
Înfricoșat se desprinse de stâlpul porții și o zbughi în casă.  
Dar după această întâmplare somnul îi dispăru și căzu pe gânduri. „Să-i destăinui cucernicului părinte despre vizita întunecimii sale?... Cu satan nu-i de glumit. Fie ce o fi! Trebuie să risc, cu Dumnezeu înainte!”  
În ziua următoare trecu pe la sediul asociației câteva minute, apoi plecă pe teren să vadă cum evoluează recolta. În realitate nu producția îl frământa în aceste clipe, ci întâlnirea cu necuratul. Își făcea tot felul de probleme la care nu reuși să afle niciun răspuns.  
Spre seară cerul se înnoură. Erau semne de schimbare a vremii.  
După cină, Ștefan aşteptă cu înfrigurare să apară ciudatul musafir, mesager al iadului. În cele din urmă îl cuprinse somnolența și ațipi.  
Către miezul nopţii cineva bătu uşor în uşă.  
- A sosit împieliţatul! Fi tare Ștefane! - şi ieşi în pragul uşii.  
- Credeam că deja eşti gata sau vrei să mergi în chiloţi?  
- Imediat mă îmbrac! - şi-i trânti uşa în nas.  
Însă necuratul nu avea nevoie de deschizătură şi pătrunse în cameră prin perete.  
- Era să-mi turtești nasul dacă nu eram atent! - râse Aghiuță.  
- Ce faci bre? Intri neinvitat în casa omului?  
- Scuze, dar răspund cu pielea de siguranța ta!  
- Ha, ha! Cine-mi este bodyguard! Dracul!  
- Pardon! Domnul dracu!  
Ștefan se îmbrăcă ca la armată! După câteva minute își încălecă armăsarul şi ieşi pe poartă cu acel bărbat exagerat de înalt de parcă avea picioroange.  
Ștefan alerga călare pe murgul său pe uliţele satului şi apoi luă muchia colinei.  
Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu cum sărea ca un cangur câte patru-cinci paşi, depăşindu-l. În câteva secunde acesta se făcu nevăzut. Tânărul avu tendinţa să se oprească, dar din negură reapăru acel pelerin dubios:  
- Te joci cu nervii mei? Abia te mişti cu mârţoaga ta!  
- Dar l-am alergat de curg spumele pe el!  
- De asta sunteţi aşa de înapoiaţi că folosiţi drept model un ”cal putere”! Dacă aţi introduce în ştiinţa voastră „un drac putere”, aţi fi mult mai avansaţi!  
Şi rostind acestea se băgă sub bietul armăsar şi cu el în spate o zbughi peste dâmburi şi tufişuri afundându-se în pădure. Săracul cal simţindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului şi lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Ștefan, surprins de reacţia diavolului, îşi încleştă degetele pe ham şi-şi lipi pieptul de coama animalului.  
Câţiva şerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un şir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal şi călăreţ se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, ameţiţi, rămaseră câteva clipe nemişcaţi, apoi calul se ridică speriat şi sărind în două picioare necheză gata să fugă la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriaşă se înfipse în coama sa şi-l trânti la pământ. Ștefan revenindu-şi din buimăceală se ridică uşor cu ochii ţintă la mişcările însoţitorului.  
- Ce te holbezi la mine? Sau n-ai mai văzut drac noaptea în mijlocul pădurii? Dacă nu, ai acum posibilitatea să-l vezi în carne şi oase! De regulă apărem ca duhuri, dar când nevoia o cere, luăm forma diferitelor vietăţi.  
- Pentru ce m-ai târât până aici?  
- Am de îndeplinit o misiune importantă. Dar ridică-te odată şi struneşte-ţi armăsarul!... Au!... Cred că mi-a rupt o unghie! Merită să fac cârnaţi din el pentru neamul împărăţiei mele!... Leagă-l de stejarul ăla! Dacă nenorocitul pintenat dă „cucurigu” în sat, se duce vraja şi-i vai şi amar de neamul tău.  
Ștefan se ridică ascultător să nu înrăutăţească şi mai mult situaţia. La lumina fulgerelor îşi priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare şi necheza ca un sălbatic. Prin întuneric zări acei cărbuni aprinşi în globul ocular al încornoratului.  
- Peste câteva momente vei asista la un spectacol nemaiîntâlnit până acum în viaţa ta!  
- Sincer nu mă interesează miracolele tale! Vreau acasă!  
- S-o crezi tu că am făcut drumul degeaba până aici!  
Ștefan făcu o criză de nervi și inconștient prinse demonul de gât:  
- Te sugrum cu mâna mea dacă nu mă lași în pace!  
Dracul îi făcu vânt trântindu-l pe muşchiul moale şi se amuză în hohot:  
- Aşa ceva n-am mai întâlnit până acum! Fapta ta va intra în istoria iadului! Auzi la el, drac strâns de gât de un om! Ha, ha, ha!  
- Atunci care-i motivul de m-ai purtat în miez de noapte în sălbăticia asta?  
- Mă cam enervezi! N-ai răbdare câteva momente ca să admiri cu plăcere spectacolul pe care ţi l-a pregătit strămoşul tău!  
În câteva minute se dezlănţuiră fulgere şi trăsnete înfricoşătoare urmate de o ploaie torenţială, în rafale.  
- Sper că ai auzit de jocul galbenilor? Dar atenţie că banul e ochiul meu! Adevărata surpriză abia acum începe!  
- Şi rolul meu care este în povestea asta?  
- Să fi părtaş cu mine, ca un frate!  
- Sunt pierdut! - se cutremură Ștefan.  
- Ha, ha, ha! N-ai scăpare! Mă vei urma orbeşte! Viaţa ta este în mâinile mele! Ha, ha, ha! Urmează-mă!  
Ștefan rămase pironit locului.  
- Hai odată! - şi cu gheara îl prinse de guler şi-l trase după el mai mult târâş.  
Undeva, între doi stejari din care numai scheletul rămăsese, apăru o flacără care treptat se înălță deasupra coroanelor copacilor. Ajunși acolo diavolul îl eliberă şi pătrunse între flăcări unde scormoni pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o puse pe mal. Suflă asupra sa şi din flăcări rămase doar o rămăşiţă galben-albăstruie. Imediat introduse unghia ghearei în încuietoare şi capacul se ridică brusc. Ștefan fu orbit de strălucirea aurului. Împieliţatul se amuză de înmărmurirea omului:  
- N-a văzut asemenea bănet neam din neamul tău de la principe încoace! Iată că m-am ţinut de legământ! Te-ai speriat că te trag în furcă, dar te-am făcut bogat!  
- E al meu? Ce să fac cu atâta aur? Autorităţile îl vor confisca!  
- Nimeni nu se va atinge de bogăţia ta! Dacă eşti deştept, o poţi înmulţi de mii de ori!  
Ștefan se aplecă şi-şi afundă amândouă palmele în galbeni exclamând în culmea fericirii:  
- Aur! Aur!  
- Nu te bucura prea mult că jumătate este al meu!  
- Poftim? – tresări tânărul sărind ca un resort în picioare.  
- Precum ai auzit! Jumătate din comoară îmi aparţine! Aşa a decis strămoşul tău! Ăsta-i darul oferit ca s-o păstrez în taină, sute de ani, până te-ai născut domnia ta!  
- Dar tu ce faci cu banii?  
- Pe ăştia îi voi folosi momeală pentru cei avari, hrăpăreţi şi lacomi! Le voi oferi celor ce-şi doresc bogăţie şi pentru care nu mai contează nici frate sau soră, mamă sau tată. În schimbul aurului, le voi lua sănătatea şi sufletul. În final vor muri pe avere ca nişte cârpe neputincioase. Ha, ha, ha!...  
Şi satana răsturnă lada cu galbeni pe mușchiul verde de la rădăcina unui stejar. Apoi din ochi țâșniră două raze luminoase. Ștefan îl privea curios. Satana lua câte doi galbeni şi unul îl punea cu grijă înapoi în ladă, iar pe celălalt îl arunca la întâmplare în desișul pădurii.  
- Unul ție, unul mie!... Unul mie, unul ție!...  
Când ajunse pe la jumătatea numărătorii Ștefan îndrăzni să-l întrerupă:  
- Nu-i păcat să arunci galbenii când în lume există atâţia oameni săraci?  
- Dracul nu face milostenie! Ăştia sunt destinaţi deopotrivă şi săracilor şi bogaţilor cărora le putem cumpăra sufletele! Aşa că vezi-ţi de treaba ta şi iroseşte-ţi partea cum crezi de cuviinţă, dar nu te amesteca în treburile mele!  
Ajunse la ultimul galben.  
- Sunt fără soț!  
- Ia-l tu că ai păstrat comoara.  
- Iată un om cinstit! Dar eu sunt și mai cinstit!  
Și diavolul introduse galbenul între dinți și-l tăie perfect în două.  
- Înţelegi de ce am împărţit acest galben în două? Aşa a fost scris: jumătate-jumătate!  
- Dacă așa a hotărât strămoșul meu... Poți să-mi spui cine a fost?  
- Asta, s-o afli singur! Cercetează-ți arborele genealogic! Doar ești un inginer agronom isteț!  
- Așa am să fac.  
- Află că strămoșul tău a avut sânge albastru!  
- Poftim? Că n-o fi fost extraterestru!?  
- Prost mai ești! A fost un mare prinț! A fost, în urmă cu două milenii, regele acestui popor ales de Luminăția Sa!  
- Rege? Dar România a avut rege din sângele neamului românesc doar pe timpul dacilor...  
- Așa-i! Ești urmașul unui prinț cu sânge albastru care a domnit pe aceste meleaguri și cărora Luminăția Sa le-a dat multe bogății și un popor brav. Din păcate neamul s-a corcit și a ajuns pe mâna trădătorilor care au iubit mai mult banul decât neamul lor. Prin venele aleșilor voștri actuali curge aur și valută! Ochiul banului, adică al meu, le-a luat mințile și pentru asta au jurat strâmb ca să ajungă în astfel de funcții înalte în statul vostru. Așa s-au îmbogățit. Eu le-am oferit averea, iar ei mi-au dat în schimb sufletul lor! Ei vor ajunge în Împărăția Întunecimii mele!  
- M-ai pus pe gânduri... Nu cumva este vreo ispită, vreo viclenie de a ta?  
- Cine se dă cu dracul, cam de el are parte! Ha, ha, ha! În cazul tău te-am căutat eu și nu tu pe mine! Așa că stai liniștit!  
Dracul închise capacul la ladă, o aruncă pe cal și făcu semn călăreţului să încalece:  
- Este ora dimineţii. Dă pinteni calului şi să te opreşti doar acasă!  
- Nu mă duci înapoi? – întrebă Ștefan.  
- Tinere, dracul te ia, dar nu te duce și înapoi! Hi, hi, hi! - rânji satisfăcut.  
- Arată-mi măcar calea pe care s-o apuc ca să ajung acasă!  
- Hi, hi, hi! Când dracul îți arată calea este de rău! Nu te mai întorci acasă! Eu vreau la schimb sufletul muritorului. Dar de tine nu mă pot atinge. Tu te-ai născut să ai o anumită menire în lumea asta. Tu ai sânge albastru! Lasă agricultura pe seama țăranilor și intră în politică! În curând vei ajunge prințul acestui popor ales de Luminăția Sa!  
Şi împieliţatul scoase de sub manta o furcă cu care abia atinse fundul animalului și acesta ţâşni ca o săgeată şi se pierdu împreună cu călărețul printre fulgere şi tunete în negura pădurii.  
 
PREMIUL III- ”Comoara din Pădurea Albastră”-autor Ion Nălbitoru la CONCURSUL SF ,,Misterul din pădurea albastră"  
 
Referinţă Bibliografică:
Comoara din Pădurea Albastră / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!