CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  





ELENA AGIU-NEACSU (Ramnicu Valcea) - PREMIUL III la Concursul International
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ELENA AGIU-NEACSU (Ramnicu Valcea) - PREMIUL III la Concursul International "MEMORIA SLOVELOR", editia a II-a, 2016 - Sectiunea DRAMATURGIE 
  
Într-o pauză de... mouse 
  
(scenetă) 
  
(fragment) 
  
Personajele: 
  
Unchiul, 75 de ani 
  
Nepotul, 40 de ani 
  
Decor: 
  
Un birou pe care se află un laptop. În faţa biroului, un scaun rotativ. Un şemineu în fundal. În dreapta biroului, un fotoliu.. 
  
(Nepotul, în faţa laptopului, unchiul, pe fotoliu) 
  
Nepotul: I-auzi! Alimentele fermentate, murăturile şi varza murată, sunt sănătate pentru colon. 
  
Unchiul: Despre ce vorbim aici? Dar aceste lucruri se ştiu din moşi-strămoşi! Aşa cum mă vezi, fac pe ăla-n patru şi nu mă las fără murături. Nu, chiar!? Ce m-aş face o iarnă-ntreagă? 
  
Nepotul: Sursă de vitamina C! 
  
Unchiul: Păi vezi că ştii!? Acuma ştiţi multe, dar noi am moştenit asta... Păcat că aveţi explicaţii pentru toate, dar nu mai respectaţi tradiţia, moştenirea. 
  
Nepotul: Corect ! 
  
Unchiul: Ia vezi, nu cumva printre rânduri se ascunde şi vreo reclamă la nu ştiu ce produs!? Că n-or fi proşti să posteze gratis reclamă la murături!? Ia’ citeşte mai departe! 
  
Nepotul: Da, ai dreptate! Auzi, zice că nu ştiu ce probiotice obţinute în laborator, notate codificat, ar avea aceleaşi proprietăţi. 
  
Unchiul: Păi vezi că am dreptate!? Ce îţi spuneam!? Maeştrii în arta reclamelor se ascund în spatele acestor sfaturi aparent utile şi nevinovate şi nu sunt puţini cei care se lasă păcăliţi. Eu le-am fumat demult pe aceste aşa-zise reclame binefăcătoare omului. Mă îngrozesc chiar când văd cum la televizor te asigură cu nonşalanţă că numai cu 249 de lei poţi cumpăra nu ştiu ce alifie vindecătoare, în condiţiile în care majoritatea pensiilor depăşesc cu puţin 400 de lei. Asta e curată nesimţire, dacă nu chiar ofensă adusă omului obişnuit, pensionarului, care abia îşi duce viaţa de azi pe mâine. 
  
Nepotul: Bine zis că sunt mulţi cei care se lasă păcăliţi... Poftim, chiar aici la comentarii, întreabă o mămică ce probiotic ar fi potrivit bebeluşului ei! 
  
Unchiul: Să mai zici că nu mi ţi i-am mirosit eu!?... Nu am nevoie de nu ştiu câtă carte ca să pricep!... 
  
Nepotul: Bine, dar un om informat... 
  
Unchiul: Zi-i pe şleau, manipulat!... Pentru că din noianul de informaţii care ne bombardează zilnic, puţini sunt aceia care pot discerne adevărul de minciună, falsul de original, ipocritul de cinstit... Şi ştii de ce? Pentru că trăim într-o lume falsă, ipocrită, în care ambalajul vinde marfa, imaginea ţine locul valorii. Că dincolo de staniolul care îţi ia ochii, tronează mizeria şi, cu precădere, mizeria umană ce dezumanizează, chiar nu mai contează, de vreme ce omul alege, invariabil, artificiul, kitsch-ul, nonvaloarea. În lipsa unei educaţii sănătoase, a unor modele călăuzitoare, nici nu trebuie să ne mai mire că omul a ajuns o marionetă manevrată din culise cu atâta uşurinţă de gulerele albe. 
  
Nepotul: M-ai lăsat fără cuvinte!... 
  
Unchiul: Şi asta încă nu-i nimic!... Dar măcar ai priceput ceva din ce am încercat să-ţi spun? 
  
Nepotul: Să zicem că da... Am priceput ceva, dar cu ce mă încălzeşte acest lucru? Practic! Sincer! Sunt eu mai bogat peste noapte sau, poftim, mai fericit? Ba chiar cred, nu-ţi fie cu supărare, că mă faci să mă îndoiesc de tot ceea ce mă înconjoară, să nu mai am încredere în nimeni şi în nimic şi, să-ţi spun drept, nu este tocmai confortabil. 
  
Unchiul: Ai prefera să te mint frumos!? Asta văd că o poţi face şi singur. Chiar crezi că poţi avea încredere într-o lume mercantilă, într-o lume în care mai presus de toate este banul? 
  
Nepotul: Nu, dar aşa cum prezinţi mata lucrurile mi se pare de-a dreptul o crimă din partea omului împotriva omului însuşi. Nu este oare un nonsens? 
  
Unchiul: Uiţi că lupul este lup pentru om? 
  
Nepotul: Homo homini lupus... 
  
Unchiul: Mă bucur că ai înţeles! 
  
Nepotul: Şi dacă am înţeles, cu ce sunt eu mai câştigat? Care este avantajul meu? Că drept să îţi spun, nu mi se pare că ar exista vreunul. Ba dimpotrivă, acest vierme al îndoielii îmi pare un handicap. 
  
Unchiul: Şi? Te deranjează că încerc să îţi deschid ochii? În loc să-mi mulţumeşti pentru efortul meu de a te lumina... 
  
Nepotul: Departe de mine gândul, dar nu ştiu, parcă judecata asta e mult prea aspră... 
  
Unchiul: Adică ţi se pare puţin lucru că o bancă te execută silit şi te aruncă în stradă pentru că nu îţi mai poţi plăti ipotec, deşi ai rămas fără serviciu!? 
  
Nepotul: Banca e totuşi bancă, unchiule... 
  
Unchiul: Despre ce vorbim aici? Că doar nu despre lemnul cioplit din parc!? Banca nu e condusă tot de oameni? Sau ţi se pare că de nu ştiu ce dinozauri!? Să fim serioşi! Omul este cea mai diabolică fiinţă posibilă şi aceste invenţii – bănci, tribunale, curţi etc. – nu sunt decât nişte măşti din spatele cărora trage sfori, dă verdicte ce afectează, în primul rând, însuşi omul. 
  
Nepotul: Înţeleg şi îmi dau seama de acest lucru, dar ce aş putea face eu, un simplu om de rând care abia îşi târăşte viaţa de azi pe mâine? 
  
Unchiul: Să fim înţeleşi din capul locului. Omul poate fi ceea ce doreşte. Dacă te uiţi în oglindă şi ai încredere în cel pe care îl vezi, dacă ai fost pus în faţa unor situaţii limită pe care le-ai depăşit, altfel priveşti viaţa. Omul habar nu are cât poate duce. Până când nu este pus în faţa unei crize, nu îşi cunoaşte potenţialul. 
  
Nepotul: Vorbe... 
  
Unchiul: Normal să le consideri vorbe, de vreme ce nu te-a încercat soarta. Încă. Dă, Doamne, să te încerce cât mai târziu, dar există un timp pentru toate. Va veni o vreme când tu vei fi acela care ţine predici. Când nu mai acţionezi, vorbeşti. Fiecare vârstă cu năcăfalele ei... 
  
Nepotul: Aşa o fi, că prea spui!? 
  
Unchiul: A fost o vreme când nu mă dădeam înapoi din faţa niciunei aventuri. Acum nu mi-a mai rămas decât vorba. Într-un fel îţi dau dreptate că nu mă înţelegi, dar atunci când vei ajunge la anii mei, cu siguranţă îţi vei da seama că tot ceea ce ne rămâne este sfatul. A sfătui pe cei mai tineri mi se pare chiar o datorie . Şi nu cred că este întâmplătoare zicala: « Cine n-are bătrân să-şi cumpere ». 
  
Nepotul: Înţelepte vorbe ai grăit! 
  
Unchiul: Vei avea destulă vreme să le rumegi şi, mai ales, să le transmiţi mai departe. Pe vremuri oamenii se adunau la clacă şi îşi povesteau unii altora păţaniile, grijile, necazurile. Comunicau unul cu altul, fiindcă omul este înainte de toate o fiinţă socială, nu !? Ceea ce se întâmplă însă azi, această îndepărtare, această înstrăinare a omului faţă de om mi se pare total nesănătoasă. Fiecare are televizorul lui sau, mai nou, tableta, camera sa şi abia dacă se mai intersectează pentru a se saluta, deşi trăiesc, paradoxal, într-un apartament la bloc cu dimensiunile pe care le ştii. Nu mai vorbesc de faptul că în oraş trec muţi unul pe lângă altul. Tot mai grăbiţi, tot mai stresaţi, li se pare că nu le ajunge timpul. Ba chiar s-au aruncat pe piaţă teorii, false desigur, cum că timpul s-a comprimat, că pământul sau soarele s-ar fi deplasat cu nu ştiu câte grade. Teorii fără niciun fundament ştiinţific, desigur, care nu au alt rost decât acela de a inocula teama. 
  
Nepotul (cu ochii pe monitorul laptopului): Exact! 
  
Unchiul: Tu mă asculţi sau citeşti altă gogomănie!? Doamne, ce minte bolnavă să fi fost aceea care a anunţat sfârşitul lumii în 2012 cu exactitate matematică!? Îţi dai seama că trăim într-o lume lipsită total de mustrări de conştiinţă? Într-o lume în care pentru bani omul se face frate cu Mamona? Şi nu mai citii ceea ce binevoiesc amicii să îţi trimită pentru că dincolo de like-ul unui prieten, la capătul lanţului, se află de cele mai multe ori un avocat al diavolului. Omul este aşa de uşor de impresoionat, de manipulat. Deşi se zice că este singura fiinţă raţională, tot atât de bine este şi singura fiinţă sensibilă, fragilă emoţional. Şi într-o lume care are tot interesul să ţină omul rob, este foarte uşor să întreţii frica, fie şi de întâmplări, de evenimente închipuite. Nu are importanţă izvorul acesteia, atâta vreme cât ea poate transforma omul într-un zombi. Politicienii nu au nevoie de oameni inteligenţi şi puternici, ci de oameni incapabili şi slabi pe care să-i manipuleze cu uşurinţă. Să nu te mire aşadar că în regimul democratic cu care ne împăunăm atâta, nu se face mai nimic pentru accesul la învăţătură al tuturor copiilor în mod egal. Ba chiar dimpotrivă, se urmăreşte privatizarea unităţilor de învăţământ, plecându-se de la o premisă falsă, şi anume aceea că vechile şcoli ar fi o relicvă a odiosului regim. O minciună gogonată dincolo de care se ascunde, în fapt, tot banul. Pentru că un învăţământ privat ce presupune o dotare adecvată, avansată, conform aşa-ziselor norme UE, nu se poate face decât cu bani, cu foarte mulţi bani. De ce crezi că se duce o luptă crâncenă pentru desfiinţarea vechilor şcoli şi se face reclamă mascată, desigur, şcolilor privatizate cu dotări avansate, cu profesori-model, ce predau în conformitate cu cele mai noi norme europene? Ceea ce nu se spune şi este, de fapt, esenţial este costul unor astfel de unităţi şcolare, numărul de elevi ai căror părinţi îşi permit să-şi înscrie copiii aici. Mă mai urmăreşti sau îmi răcesc gura de pomană? 
  
Nepotul: Vai de mine!... Te ascult, dar chiar am amuţit. Dintrodată m-ai făcut să înţeleg multe lucruri asupra cărora aveam unele dubii. Nu e puţin lucru să se afle cineva în preajma unui înţelept de talia dumitale. Ba chiar a unui veritabil filozof şi analist care îi întrece pe mulţi dintre cei ce îşi dau cu părerea pe toate canalele media, dacă tot e moda... (...) 
  
Referinţă Bibliografică:
ELENA AGIU-NEACSU (Ramnicu Valcea) - PREMIUL III la Concursul International MEMORIA SLOVELOR , editia a II-a, 2016 - Sectiunea DRAMATURGIE / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!