CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





MARIA IEVA-FOȘNETUL UMBREI-CARTE DE POEZIE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POEZIA MARIEI IEVA  
  
 
  
MARIA IEVA-,,FEMEIA DE NEA’’ Așa se caracterizează Maria Ieva într-o poezie pe care eu o consider ca un crez literar al scriitoarei. De ce ,,femeia de nea’’? Pentru că ea se topește la fiecare rază de soare, la fiecare adiere de vânt, ,,simțind lumina în mâini’’, neaua fiind materia care se metamorfozează în vise, odată cu primăvara.  
  
În poezie, Maria Ieva urcă o ,,Golgotă’’spre marele vis de a cuceri culmile orfice ale Zeului . Și noi credem că a ajuns la jumătatea drumului. Născută la data de 4 august 1975 în comuna Bozovici, judeţul Caraş-Severin, timisoareancă prin adopție, cu stuidii economice, s-a lansat în publicistică la revista Boem@ , membră a Ligii Scriitorilor Români, cu o groază de cărti publicate ( Alfabetul mirării - poezie- Editura Opera, Bucureşti, 2012;- Poeme cu îngeri-poezie- Editura Absolut, Bucureşti, 2013; Jurnalul proiectului 156 A - roman -Editura Absolut, Bucureşti, 2014;- Femeia de la capătul mâinii- poezie- Editura Absolut, Bucureşti, 2014;- Sub semnul crucii - poezie- Editura Absolut, Bucureşti, 2015;- Poarta de la marginea cerului - roman - Editura Absolut, Bucureşti, 2015;- Un pitic cu nas de ceară - poezii pentru copii- Editura Genius, Bucureşti, 2016; Anticamera inimii - poezie - Editura Absolut, Bucureşti, 2016.8- În sfârșit, fluture - poezie - Editura Absolut, Bucureşti, 2016.9- Spre omul din Vis - poezie - Editura Absolut, Bucureşti, 2017.10- Foșnetul umbrei - poezie - Editura Absolut, Bucureşti, 2017.11- Scrisori dintr-o altă viaţă - roman - Editura Absolut, Bucureşti, 2018.12- Pe urma unei stele - poezie - Editura Absolut, Bucureşti, 2018.13- Ecoul zborului - poezie - Editura Absolut, Bucureşti, 2019.), Maria Ieva a ajuns la maturitatea creației literare, privind în urmă cu bucurie și satisfacție că încet –încet, visul ei a început să devina realitate.  
  
A publicat în Antologii literare ca: "Amprente Literare" (volumul 07,08,09) Editura Pim - Iaşi, în Antologiile "Leagănul Lirei", "Reverenţa cuvintelor", "Lira de foc", "Revanşa cuvintelor", "Primăvara metaforelor" - Editura InfoRapArt - Galaţi, "Simbioze Lirice 09" Editura Amamarol- Bucureşti, "Magia sărbătorilor de iarnă" Editura Editgraph- Buzău,"Respiraţia aurie a zeilor" Biblioteca Revistei Argeş şi " Gustul Pâinii" Editura Sfantul Ierarh Nicolae, Gusturile Dunării"- Editura Eurobit -Timișoara, "Oglinda Ligii Scriitorilor Români la 10 ani" - Editura Napoca Nova - Cluj - Napoca, "Deschide-mi, Dorule, poarta" - Editura Pim - Iași, "Iubirea, Eterna Poveste"- Edituta Olimpias-Galați, " Abisale trăiri" - Editura Pim - Iași, "Glykoniada la mări păgâne" - Editura Ex Ponto.  
  
De asemenea are articole si publcatii în reviste culturale precum: Boema (Galaţi), Singur (Târgovişte), Confluenţe Literare, Oglinda Literară (Focşani), Absolut (Bucureşti), Visul (Orǎştie) Nomen Artis (Bucureşti), Antipozi (Australia), ProLitera (Germania), Onyx (Irlanda), Așii Români, Destine Literare (Canada), Dor de dor, Agora Literară (Cluj- Napoca), Revista Piticilor Mondeni, FeedBack (Iaşi), Anuarul LSFTB, În Bătaia peniței (Caransebeș), Armonii Culturale (Vrancea), Surâsul Bucovinei (Suceava), Gândacul de Colorado (America), Portal-Măiastra (Gorj), Caietele Silvanei (Zalău), Climate literare (Târgoviște), Helipolis (Timișoara), Regatul Cuvântului (Craiova), Vatra Veche (Târgu Mureș), Acolada (Satu - Mare), Cafeneaua literară ( Pitești), Hyperion (Botoşani), Coloana Infinitului (Timișoara), Luceafărul (Arad), Ecouri literare (Vaslui), Sfera Eonică (Craiova), Antares (Galați), Banchetul (Petroșani), Impact (Dâmbovița), Dunărea de jos (Galați), Discobolul (Alba Iulia).  
  
Cartea ,,Foșnetul umbrei’’,Editura Absolut, București ,2017, cu o prefață de Melania Cuc, de care mă voi ocupa în prezentarea de față, este o treaptă spre desăvârșirea autoarei ca poetă. ,,Foșnetul umbrei’’ pare un vers rupt dintr-o romanță, cântată șoptit într-o seară de vară la umbra unor tei eminescieni. Spuneam la început că ,,Femeia de nea’’ este însăși autoarea, care urcă desculță spre o ,,Golgotă’’ imaginară, unde ,,apa din pumni’’ îi este oglindă, iar persoanei iubite vrea să-i fie ,,femeia de nea’’. ,,De frunzele cresc din muguri de soare/Și florile cântă un cântec de nai, /Pe pleoape să-mi pui un srotp de culoare,/ Să știu că spre tine mi-e drumul spre rai’’ Deci poeta se adresează ,,omului din vis’’, adică iubitului, cu el urcând ,,drumul spre rai’’ Așa deci, toate, sau mai toate aceste poezii, sunt poezii de dragoste ale eului liric care se zbate în brațele lui Eros. ,,Ia-mă de mână și du-mă cu tine,/ du-mă în visul în care-am mai fost,/ încă mă ard buzele tale, încă mă ard, încă mă ard, încă mă ard...’’( Încă simt) ,,...du-mă departe de mine,/spre Acel acolo/ unde pot să fiu a ta’’ În ,,Reflexe’’ ,,Prin ochii tăi văd ochii mei,/ Pășesc mireasă peste zare/ Si parcă suntem dumnezei/ Pe cruci cioplite în altare’’  
  
Poezia Mariei Ieva își trage seva din romantism, avâd ca motive și teme, umbra, oglinda și visul. Motivul umbrei vine de la romantici, iar la noi l-a cultivat cu succes GrogoreAlexandrescu in ,,Umbra lui Mirce la Cozia’’ Maria Ieva incearcă și reușește sa-i dea altă semnificatie umbrei , la ea umbra, pe lângă faptul că se vede, se și aude ,,foșnind’’, foșnetul umbrei fiind un reflex sufletesc al luminii, acest foșnet diafan care se percepe cu auzul dulce al unui cântec de romanță. ,,Sub umbra lumii noi a înflorit măslinul’’-zice poeta. Motivul umbrei, care se ține mereu după noi, este permanent urmărit: ,,În umbra ta stă umbra mea’’, ,,spre stele e drumul pavat cu iubire’’Sau, ,,O umbră se smerește când treci pe lânga ea’’, adică pe lângă icoana care plutește în derivă. Sau ,,Ca un dans de umbre într-o zi cețoasă/ Fluturii luminii-ți vor intra în casă’’ Altădată ,,Pe margini de tiv, încet se desface/ O umbră ce umbla la pas pe mormânt...’’ În afară de motivul umbrei găsim adesea și tema oglinzii, adica reflexul chipului nostru perceput altfel. În ,,Eu și opusul meu’’ gândul se privește în oglindă, când alb, când negru, ca și Orfeau care o caută permanent pe Euridice și n-o mai găsește, gândul lepădându-se de formele lui, devenind incolor. Adesea ochii iubitei sunt oglindă, fără nicio umbră, invitându-și partenerul să-i privească când focul începe să ardă sub țesătura de in.... Și sub țesătura de in este inima. În ,,Am văzut un poem’’, oglinda era întoarsă invers, unde muza aștepta de-o viață ,,să scoată lumina afară din vers’’ Altădata în ,,Mângâieri de înger’clipa pribegește într-o oglindă verde, unde ,,Mâinile te vor, gura te dorește’’...,,Sufletul te cheama într-o limbă nouă...//Gândul tău prin mine umblă ca un fulger/ Și îți simt iubirea-mângâieri de înger’’ În ,,Oglinzi ovale’’ ,,Azi cerul karma a prescris,/ Spărgând oglinzile ovale’’ În ,,Safire sau rubire’’ ,,Eșți tu și toate sunt cu tine,/Oglinzile de le privești,/Găsești safire sau rubine/ În darurile îngerești’’.Adesea oglinda și umbra stau împreună.,,Privește-mi ochii, ți-s oglindă,/ Nu-i nicio umbră, e senin/Doar focu-ncepe să se-aprindă/ Sub țesăturile de in’’.Tema oglinzii nu se poate desfăsura decât în miezul luminii; lumina fiind cea care-i dă farmec în reflexele ei, ,,lumina care crește din pieptul îngeresc’’. În ,,Botezul cu lumină’’ ,,Eu-zice poeta- am primit iubirea-botezul cu lumină’’/…/,,Perdelele de ceață s-au risipit în vânt/ Si pretutindeni pot de-acum să te găsesc/ Ca miezul de lumina ce iese din pământ…’’(Alt rai) .,,Din crucea de rubine în pumn adun lumină’’sau ,,luminile se joacă pe câmpie’’, fața e luminată de iubire, pe filele țesute cu mâna de ceară, ,, Ca floarea luminii, ce urcă pe scară’’, îi scrie iubitului o scrisoare,punându-i ca pecete o rază de soare.  
  
Spuneam la început că poezia Mariei Ieva este o poezie a dragostei, majoritatea poemelor ei sunt imnuri orfice închinate iubitului, poeta este mai degrabă o ,,Safo’’ modernă, care ridică cânturi de slavă celui mai frumos sentiment, sentimentul iubirii, văzut în felurite ipostaze, de la începutul inocent al privirilor drăgăstoase până la îmbrățișările carnale pasionale. În ,, Lumina albastra’’, ,,Tu taci și privești la mâna ce scrie/ O lasi să te cheme, o chemi fără glas;/ Ea simte cum vine lumina cea vie/ Și-aleargă, și zboară spre tot ce-a rămas’’.în ,,Insemne’’,,Mi-e dor să-ți simt îmbrățișarea’’/…/,,Cu nopțile strivite-n gene,/Ne lepădăm de tu si eu,/Purtând pe frunte noi insemne/-Ne-asemănam cu Dumnezeu’’.Altădată poeta e liberă pentru zbor, unde va vedea omul pe care-l visează, ,,Ia-ma de mână și du-mă cu tine,/du-mă în visul în care-am mai fost,/ încă mă ard buzele tale,/ încă mă ard, încă mă ard, încă mă ard…’’Ochii caută iubitul cu dor, deși îi rămâne străină, ,,Mă vezi cum umblu prin odaie,/ Cum număr stelele la geam,/ Dar lacrimile-mi curg șiroaie/Ca frunzele ce cad din ram.’’ Sau o comparație reușita ca ,, Orfan rămâne visul închis intre spirale,/ Ca mugurii ce-așteaptă dulceața gurii tale’’ Altădată prin repetiții ingenioase, într-un ritm interior năucitor, iubiții fug unul de altul, dar se și doresc: ,,Si tu fugi, și eu fug, și tu taci, și eu tac,/Dar aprindem pe rug o petală de mac;/ Și eu tac, si tu taci, și eu vin, și tu vii/ Într-un fel cam stângaci-arc de timp în copii’’/…/ ,,Dincolo de ce spun, dincolo de ce spui, mă revolt, mă supun, ca o cruce sub cui’’  
  
Poezia ,,Intr-o zi’’ este o litanie închinată iubirii:,, Într-o zi vei păși doar pe floarea de mirt,/ Căci iubind ai sfințit ochii care te mint.// Într-o zi vei păși doar pe floarea de tei,/ Căci iubind ai primit un Olimp făr a zei.// Într-o zi va păși pasul din tine afară/ Și iubind vei sfinți rana din piatra de moară.// Într-o zi va umbla gândul singur prin sat/ Și iubind va privi pasul care-a plecat.’’Este aici și bucurie dar și durere pentru ,,pasul care-a plecat’’ O poezie cu ecouri din Nichita Stanescu este si poezia ,,Acolo în inima ta’’, iubita s-a trezit îmbătată de-un vis, era acolo în inima lui, scriind un cântec șoptit.,, Te-am privit și-am uitat să respir,/M-ai purtat printr-un șir de poeme,/ Era vis sau trăiam un delir,/Așteptând gura ta să mă cheme? În poezia ,,Mireasa ta’’ îi cere iubitului să-i adune toți fluturii din piept, păarându-i un înger din alte lumi, ,, Lumina sângerează pe buzele mușcate/ De mângâierea lunii ce trece prin perdea;/ Toți flutirii din piept să mi-i aduni la noapte,/ Să pot pe veșnicie să fiu mireasa ta.’’ În,, Văpaia iubirii’’ cere iubitului să-i facă o casă din stele cu perdele din raze de lună, iar porți să fie două inele prin care să treacă visând împreună, iar dacă i- e greu și dacă-l doare, să-i scrie pe-o floare( De dor) .Adesea când iubitul nu mai răspunde la chemări, poeta adună cuvintele arse, zidind un Atos de lacrimi cu cărări întoarse în care se-aude un ecou îngeresc. ,,In oglinda verde clipa pribegește,/ Mâinile te vor, gura te dorește/Și am pus condeiul să îl ard pe rug,/ Nu mai am cuvinte, nu mai vreau să fug.’’( Mângâieri de înger)  
  
Cuvintele cheie din care se compun poemele sunt fluturii, dorul, izvorul,curcubeul, oglinzile, ceața, icoanele, inima, pasărea, zborul, umbra, lumina, luna, soarele, pământul, altarele, noaptea, Dumnezeu, iedera, vântul, fulgerul, mugurii, pietrele, stelele, cerul, ceața, florile, macul, nuferii, crinii, nalba, feriga, bujorii etc. Toate acestea sunt cuivintele-elemente care alcătuiesc mediul în care poeta trăiește și visează în poezie.  
  
Majoritatea poeziilor sunt scrise în formă clasică cu versurile adunate în strofe de câte patru rânduri cu ritmul format din iambi și dactili muzicali și cu o rimă încrucișată ab, ab, căutată cu dibăcie. Rar găsim și rima împerecheată sub forma aa,bb care dau poeziei o nuanță populară sau eminesciană.  
  
În poeziile doamnei Maria Ieva, găsim ca mijloace artistice, epitetul, comparația, metafora, personificarea, enumerarea și repetiția, folosite cu o deosebită măiestrie. Epitete ca lacrima îngropată, labirint verde, lumină întrupată, Nimicul pierdut, lumină albastră, vâltoarea viselor, cuvinte răstignite, sărman suflet, păcatl omenesc, visul înfășat, , bucurie neștiută, mâini bolnave, ochii verzi, loc nevisat, parfum de astru, cercul de lumina, umbre-ncercănate, ape celeste, fluture orb, aripi albe,lumină nouă, floare de mirt, de tei, ceruri întinse, pânză fină, o casă din stele, o casa din ape, cuvântul răstignit, vârf de minutare, mirul de pe nard, ploaie de nuferi, de stele, file țesute, mâna de ceară, palma de foc, miezul luminii, cuib de rouă, Stele de gheață, pui de vânt, umbra palida( de lună), perdele de ceață, cerneala albă, mâna mută, boabe de roua, muzici celeste, lacrima albastră, dans de umbre etc., dau poeziilor culoare și o însuflețire autentică, pornită din sinceritate.  
  
Comparatiile și metaforele formează miezul de aur al poeziilor Mariei Ieva. …ca aburul plecat din pâine/Din miezul tău mă recompun, himerele stau de veghe ca pescărușii-n vama..,orfan ramâne visul închis între spirale/ ca mugurii, ce-așteaptă dulceața gurii tale, mă revolt, mă supun ca o cruce sub cui, ca roua pe-un fir de iarbă, au coborât în mine norii, cununa și giulgiu-două mirese, clepsidrele îmi par de foc, lacrima sapă ca o omidă,mâinile…gemeau în vise uneori, cum geme umbra când o doare, fântânile celeste din gura ta le gust/ cum gustă curcubeul culorile din vine, cuib de sori ( exceptională !), stele de gheață, perdele de ceață, fluturii intră în casa ca un dans de umbre,inima îmi e ca o vioară, lacrimile îmi cur…ca frunzele ce cad din ram etc.  
  
Personificările însuflețesc fiecare obiect din poezie, nisipul se-nfioară, crinul îngenunchiază, sufletul vibrează în pustiu, te cheama,dorința se zbate,petalele iți mângâe chipul,ecoul și clipa adorm într-un ceas,cerul lăcrimează,într-un cuib de rouă a adormit o floare, stelele…,visând, fluturul tace, lumina sângerează,gândul se privește în oglindă, floarea luminii urcă pe scară, stelele se topesc,umbra umblă la pas pe mormânt, ochiul țipă, clopotele cântă, tăcerea umblă, Soarele adoarme,munții se dezbracă, ochiul intră în delir,mâinile plâng,umbra se smerește,marea geme.  
  
Interogațiile și exclamațiile retorice, repetițiile, simbolurile, miturile antice (Orfeu si Euridice) religioase(Cristos, Dumnezeu, Îngerul, Adam) dau viață sentimentelor care se exprimă în cavalcade de cuvinte ce ne impresionează.  
  
Poezia Marei Ieva din ,,Foșnetul umbrei’’ este o poezie de dragoste care ni se relevă prin muzicalitatea versului, prin noutatea sentimentelor transmise, prin originalitatea imaginilor, într-o lume tot mai globalizată care nu mai rezonează demult la sensibilitatea sufletului. Cititorul care se întoarce la romantism găsește în aceste versuri delicate un izvor nesecat de frumoase și delicat sentimente de dragoste exprimate cu sinceritate de un suflet candid, plin de elixirul dragostei.  
  
Ion Ionescu-Bucovu  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
0  
  
Referinţă Bibliografică:
MARIA IEVA-FOȘNETUL UMBREI-CARTE DE POEZIE / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3363, Anul X, 16 martie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!