La umbra unor amintiri
La umbra unor amintiri
Te mai aștept o dată
Pe așternut de trandafiri,
S-o facem iarăși lată.
Ești nestemata mea de ani;
Te port în suflet cu mult drag,
Să crape inima-n dușmani,
Cum crapă nuca pe prag.
Învăluie căldura Lunii
Două suflete pribege,
Bucrie pentu unii
Care vor să ne dezlege.
Înnodăm cu multă grijă
Rătăcite două căi
Din nisipul de pe plajă
Ascunse de oameni răi.
Ne întoarcem la normal
În alt răsărit de Soare
Amândoi p-un Ducipal
Pe altă nouă cărare.
Mă topesc Lumină-n tine
Dușmănită de surate
Ce se simt atât bine,
Când mereu te văd la spate.
Dintr-o iubire nebună
Te ridic în Lumea mea.
Vei cunoaște-o Lume bună,
În care tu vei fi o Stea.
Timpul iute a trcut;
Acum văd cum te mai miri,
Că alta ai apărut
Din umbra unor amintiri.
Iubire cu... sânge
Dacă ai timp și socoți,
Cei ce fură- s marii hoți;
Alții au mare păcat
Și cad des la sărutat.
Ascunși, la ceasul amuțit,
Sub cearșaf în miez de noapte,
E ceva neprevăzut;
Picură fiori pe spate.
Eu aștept prima-ncercare,
Ea mă pupă suspinând
Și îmi lasă un semn mare
Pe coapsă – piciorul stâng.
Aștept, mai atent, din nou;
Mă-mbăta parfumul său
Radiind sub brăcinar;
Mâine seară vine iar.
Lumina târziu se stinge,
Bluza-mi rămâne pe umeri,
Simt mirosul cald de sânge
Ca mireama dintre meri.
Nebunia ne cuprinde,
E mult timp până în zori;
Carnea pe noi se aprinde
Ca bujorul între flori.
Ne trezește Soarele,
Ce pătrunde pe fereastră,
Iar noi strângem țoalele
Închizând ușa la casă.
06. 01. 2020 Romanești
