CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Amprente >  




Autor: Ion Dogioiu         Ediţia nr. 2984 din 03 martie 2019        Toate Articolele Autorului

Gânduri

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
***  
mă simt singur  
ca Adam   
în prima zi după ce  
Dumnezeu l-a smuls din lut  
și mi se face un dor cumplit   
de tine  
și nu știu  
pe unde umbli  
învăluită în ceață  
ca o umbră   
am să te modelez   
cu palmele mele   
freamătând de nerăbdare  
astfel încât   
să-ți spun  
cu toate cele zece degete  
cât de mult te iubesc  
***  
coborâse o toamnă  
veșnică peste pământ  
amintirile fugeau   
odată cu frunzele ofilite  
abia îmi mai rămăseseră câteva  
amintiri  
despre tine  
pe care le căutam  
cu mâinile însângerate   
erau asemenea unor fluturi  
rătăciți printre ciulini  
în rest totul   
părea să fie la fel  
doar nopțile   
erau cumplite  
numai eu și vântul  
cântând din tulnic  
printre blocuri  
ca într-o piesă absurdă  
la sfârșitul căreia  
trebuia să o iau de la capăt  
asemenea unui Sisif  
cuprins de amnezie  
să-mi împing singurătatea   
de la un capăt  
la altul al lumii  
într-o toamnă  
care urma   
să nu se mai sfârșească  
niciodată  
***  
bărbații nu plâng  
niciodată  
nici când sunt părăsiți  
rămânând   
ca o cochilie de melc  
goală   
doar un înveliș  
unde nu mai pot  
să se ascundă lacrimi  
bărbații nu plâng  
nici măcar în somn  
ca și cum s-ar teme   
să nu le umble cineva   
prin vise   
furișat  
cu picioarele desculțe  
fără să scoată un sunet  
plâng doar cei   
asemenea mie  
fantoșe de bărbați  
care știu că lumea   
va muri fără dragoste  
au atâtea cuvinte  
și atâtea îmbrățișări   
de dat  
și nimeni   
nu are nevoie de ele  
degeaba strigă  
în acest bâlci  
al deșertăciunilor  
în care doar ei  
mai au curaj să plângă  
deși  
bărbații nu plâng  
niciodată!  
***  
nu există  
decât o singură moarte  
ar fi trebuit  
să fie mai multe  
să pot repeta  
pentru cel mai important rol  
din viața mea  
ce păcat să ies  
așa brusc din piesă  
ca un personaj   
secundar  
jucând pe o scenă  
întunecată  
unde spectatorii plictisiți  
nici nu observă  
că nu mai sunt   
Dogioiu Ion  
***  
întâmplător  
călătoream amândoi  
către sud  
ei îi plăceau   
țările calde  
și mările liniștite  
ca niște oglinzi   
albastre  
cu rame de nisip  
galben  
mie îmi plăcea   
să fiu cu ea  
uneori   
ne țineam de mână  
ca niște   
școlari fugiți de la ore  
alteori  
ne îmbrățișam  
ca două râuri  
împletindu-și apele  
în drumul lor   
către mare  
eram   
cel mai fericit călător  
deși ochii mei  
nu puteau   
să o vadă deslușit  
decât pe ea  
mai frumoasă   
decât orice munte  
decât orice mare  
ea iubea   
mările   
și nisipul fierbinte  
de pe țărmuri  
eu o iubeam  
doar pe ea  
și urmele pașilor ei  
răvășind frunzișul   
pădurii  
într-un cântec  
fără sfârșit  
***  
simțeam cum îmi crești   
ca un gând pe sub frunte  
sufletul tău spre veșnicie  
se întindea ca o punte  
plutea prin inima mea   
un dor nebun de tine  
pasăre albă cu-aripile de miere  
și trup curat de amintire  
din umbră pândeau regrete-  
lupi albi cu colți sclipitori  
ascunși prin parcul pustiu   
sub petale ofilite de flori  
și parcă nimic nu mai avea  
niciun rost fără tine prin casă  
pescarii târau în amurg   
soarele prins laolaltă cu peștii în plasă  
mă așteptam ca obosită marea  
să-și ceară valurile înapoi  
într-o logică strâmbă în care  
unu plus nu vrea să facă nicicând doi  
***  
învăț să tac  
scriu pe fiecare perete:  
trebuie să tac!  
se pare că nu prea îmi iese  
de vreme ce  
răsar mereu pe albul zidurilor  
versuri  
țopăind  
bezmetice ca niște canguri fugiți  
dintr-o grădină zoologică  
imaginară  
poate mâine...  
  
***  
toamna deșiră veșmântul de frunze  
de prin arini  
pe prund printre pietre  
cad florile roșii din ciulini  
și mi se face dor de tine  
să te găsesec nu știu pe unde  
soarele sângerând în apus  
după dealuri se ascunde  
prin grădini   
ultimele crizanteme trag să moară  
pe cer se ridică nori negri  
subțiri ca o sfoară  
răscolesc prin inimă  
nu mai găsesc niciun gând  
doar vântul urlă la fereastră  
ca un lup flămând  
în depărtare luna  
seamănă cu un chip de sfântă  
și peste toate zboară speriată  
umbra ta ca o pasăre cu aripa frântă  
***  
am să mă duc la margine de târg în crâșmă  
să beau cumplit până în zori  
când cornul lunii se va frânge  
înfipt în șirurile lungi de nori  
o să-mi aducă vinul pe tipsie   
o doamnă cu mișcările încete  
cu rochie-mpletită din firele de noapte   
și oasele ieșindu-i albe din manșete  
o să o rog să-mi toarne în pahar  
vin roșu gâlgâind ca sângele prin vine  
să nu mai văd cum stelele coboară lin din cer  
și se așează tăcute lângă mine  
deasupra mea se va deschide cerul. pustiu  
precum un lan prin care au trecut secerători  
zdrobind sub pasul apăsat petalele de maci  
și spicele ce ascundeau puzderie de flori  
am să pornesc apoi pe străzile pustii  
îmbrățișate-n ramuri de plopii plini de șoapte  
ținând de mână ca prin vis   
o umbră-n rochie-mpletită din firele de noapte  
*** 
Referinţă Bibliografică:
Gânduri / Ion Dogioiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2984, Anul IX, 03 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Ion Dogioiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Dogioiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!