CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Patrimoniu >  





Pasaj din romanul „Brăila orașul sperantelor”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mucenicii 
  
„Fiecare om poartă în suflet o poveste. 
  
Nu te grăbi să o judeci până nu o citești.” 
  
Satatusuri 
  
- Costică mamă, du-te de adu un braț de buciniș că ne trebuie mâne să aprindem focul în bătătură. Vezi că în capu’ locului de peste Văianu e plin de tufe de alun. Multe au îmbătrânit și sunt uscate! 
  
Așa i-a zis Măria fiului său când l-a trimis după lemne de foc pentru sărbătorirea Mucenicilor. Copilul știa cum sunt acele uscături, că mai fusese și altădată. Anul acesta în pomelnic erau trecute și numele bunicii, tatălui și al fratelui Grigore și focul trebuia să fie mai mare. Acum erau mai mulți morți ai casei care veneau să se încălzească. Băiețașul își înmuia durerea sufletească, „că face și el ceva bun pentru pomenirea celor dragi, trecuți recent în lumea cealaltă!” 
  
- Mumă, iau toporâștea să cioplesc din buturugi că am văzut că sunt destule și putre-zesc degeaba. 
  
- Ia-o, dar vezi să nu te tai, că abia mi-a ascuțât-o Bălan astă toamnă când m-am dus cu ele la călit, că se știrbiseră. 
  
Toporâştea era o unealtă cu lamă mică și coadă scurtă și Costică era cel care o folosea când tăia lemnele în bătătură. Pentru vârsta și puterea lui, securea era mare și grea. Mumă-sa l-a atenționat, fiindcă la întoarcere aducea pe umăr și brațul de uscături. Statura lui era încă de copil trăit în suferință sufletească și lipsă de hrană. 
  
De-acum, pentru Măria și copiii ei, sărbătoarea Mucenicilor căpătase o prețuire sentimentală sporită. În rândul morților pomeniți se adăugaseră cei mai dragi lui Costică și era în stare să facă orice i se spunea, ca să le dovedească recunoștință. Nici nu dăduse jos de pe mâneca minteanului de dimie basarda neagră. Mumă-sa și soru-sa, cu calaican și coajă de anin fierte, își vopsiseră în negru broboadele din lână merinos, altădată albe, lucrate cu franjuri și cu broderie aleasă. 
  
  
În dimineața aceea, Ghiorghița, primul copil al Mării, s-a sculat cu noaptea ’n cap. Cocoșii cântaseră de ziuă, iar peste dealul Nemțeasca se iveau zorile. De mult nu mai fusese o vreme așa frumoasă și caldă taman când începeau Babele. Anul acesta deveniseră mai blânde și primăvara se arăta a fi timpurie. 
  
Din tindă a intrat în casă , a luat de pe poliță o fâșie dintr-o treanță, o feștilă de cârpă albă, curată pe care a aprins-o la un cap și s-a afumat înconjurul trupului și printre picioare. Apoi a mers și a afumat cotețele ce le avea prin obor, „că numai așa oamenii și animalele erau feriți tot anul de mușcătura șerpilor”. 
  
Cu lemnele aduse de fratele său, puse de seara sub tindă să nu fie umezite de rouă, le grămădi să facă focul în mijlocul bătăturii. Turnă puțin gaz peste ele și scăpără chibritul care le aprinse. Stătu și-l păzi până flăcările ieșiră din uscături. 
  
Merse în camera cu vatră și cuptor de unde scoase masa și scaunele. Le rândui cât mai aproape de foc. Se urcă în podul casei și luă, pe numărul morților ce trebuiau pomeniți, ulcelele de pământ. Erau nefolosite și în dreptul scaunelor le așeză pe masa cu trei picioare. Cu un ulcior și oala cu două mănuși, aduse de la bunar apă neîncepută și umplu cu ea vasele, să aibă morții de spălat și de băut!... De pe stâlpul casei unde erau agățate, luă, să fie de șters pe față, o maramă brodată pe margini și un buchet de busuioc ca să miroase frumos. Îl frecă în palme și-l așeză la mijloc, între cănile pline cu apă. 
  
Din ochii ei, culoarea cerului senin, începură să izvorască în șuvoi neistovit lacrimile, bobițe de cristal, care, năvalnic se rostogoleau pe obrazul ofilit de sărăcie și durere. Zguduită de suferință, parcă să nu le risipească, cu migală le adună în boșteaua neagră de pe cap. Se urcă în tindă și când se întoarse cu fața să vadă cum arde focul, se cutremură. Ochii înlăcrămați de plâns îi încețoșasă vederea și fantomatic observă înșirați pe scaune, stând la taifas cu fața spre foc și cănile cu apă în mâni, pe cei pomeniți. Dintre toți, numai taică-su se uita spre ea. Avea mustața răsucită și privirea blândă, parcă vrea să-i mulțumească pentru ce făcuse. 
  
…Doamne! …ce mi-i dat să văd, chiar veniră!? 
  
Ușa odăii se deschise scârțâind aspru, zgomot ce o zăpăci. Pe prispă apăru și mumă-sa. 
  
- Aranjași tot Ghiorghiță, fata mumii? …o întrebă cu voce domoală, blânda și nefericita ei mamă. Noi nu-i vedem, dar cred că veniră să se spele, să bea apă și să se încălzească! …Da’, tu plângi? 
  
- Eu, îi văzui chiar acu’, înainte de a deschide mata ușa. Când mă suii în tindă și mă uitai spre foc, tata cu luleaua într-o mână, le grăia ceva, că toți îl ascultau smeriți. El, cu privirea-i blândă se uita spre mine. Da’ acu’ cred că plecară, că, dintr-o dată nu-i mai văd! 
  
Și, în colțul boștelei își suflă nasul iritat de lacrimile copleșitoare. 
  
Măria își luă copila în braţe și fiecare cu fruntea sprijinită pe umărul celeilalte începură să bocească. 
  
Costică, obosit de seara, încă mai dormea încolăcit în pătură, cu fața la perete. 
  
  
Ieri, pe când copilul umbla după lemne, mumă-sa cu sora lui, din făină de secară, că de grâu n-aveau, pregăteau aluatul pentru colăcei, azimă și cocăleții pentru masa de mucenici. Ghiorghița cernuse făina, iar mumă-sa cu apa călâie, în postava mălaiului începu să frământe aluatul. Din străchinuța pusă anume lângă ea, alese câteva boabe de grâu, de porumb, semințe de dovleac și un ban de argint, luat din punga în care Măria ținea creițarii primiți cândva de la Ion al ei. 
  
În teșcherea mai avea și ea câțiva arginți. 
  
Într-o iarnă când omul îi venise acasă, le lăsase și zece monede de argint. Două cu tortițe să și le agațe nevastă-sa și fiică-sa la gherdan și opt pentru nevoi. 
  
Frământă coca și o împărți în trei. Una mai mare pentru cei 40 colaci de mucenici, una mai mică pentru azimă și restul care mai rămăsese, un cocoloș pentru colăreții de fiert în oală. 
  
Împletiră din aluat mucenicii în formă de opturi și îi băgă pe vatra încinsă a cuptorului. 
  
Până se coapseră colacii, în porția de aluat pentru azimă, Măria frământă în cocă banul de argint și boabe luate din strachină, iar Ghiorghța migălea la împletitul colărezilor. Erau mărunței și tot în formă de cifra opt . 
  
Colacii și azima au fost copți, iar colăreții fierți. Pentru a le da gust bun, peste ei, în oală s-a adăugat: două linguri de miere,, un firicel de busuioc și un pumn de sâmburi de nucă zdrobiți. 
  
La prânz, când s-a tăiat azima, argintul purtător de izbândă, a căzut în porția Ghiorghiței, care, a râs de bucurie „că va avea noroc tot anul”. Costică îmbufnat le-a zis că soarta lui o va găsi la Brăila. Mumă-sa îi spusese că așa i-a zis ei tatăl său când l-a văzut ultima oară. 
  
- „Mărie, când Costică termină școala, îl iau cu mine la Brăila. Dacă nu i-o plăcea să fie blănar ca tata, o să-l învăț negustoria. Până una alta tu o să rămâi cu Ghiorghița dar eu aș vrea, dacă i-o plăcea, să fie soră de spital! ” 
  
  
Costică, la vârsta de zece ani, rămăsese orfan. Ghiorghița era mai mare cu trei ani ca el. 
  
După Primul Război Mondial, la întoarcerea din prizonierat, plin de păduchi, tatăl său a venit în țară infectat de boală, - tifos exantematic - periculoasă și fără leac pe vremea aceea și decedase. 
  
De la el, luaseră molima și se prăpădiseră, mama tatălui său (soacra/bunica) și fratele Grigore, copilul cel mai mic al familiei. 
  
Măria, rămasă văduvă cu doi copii, n-a avut drept de pensie după decesul bărbatului, „fiindcă nu căzuse la datorie, ci murise când s-a întors în acasă! ” 
  
Ion C. Gociu 
  
Referinţă Bibliografică:
Pasaj din romanul „Brăila orașul sperantelor” / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2989, Anul IX, 08 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!