CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





O FAMILIE ONORABILĂ PARTEA a II `a.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
..................................................................... 
  
Urmare din Ediția nr. 2842 din 10.10.2018 
  
SPRE CASĂ… 
  
Când ieșea pe ușa salonului, în poșeta asortată la culoare cu părul său proaspăt vopsit, telefonul începu să vibreze și apoi să sune strident. Până să-l scoată din amestecătura de obiectele necesare pentru orice neprevăzut, deranjată că lumea de pe stradă se uita la ea cum scotocea fără spor, cu glas scăzut să nu fie auzită, îl drăcui. Of!... și când îl găsi, ușurată îl duse la urechea dreaptă că auzea mai bine. 
  
- Da Ionele! ce s-a întâmplat, că ști doar bine unde sunt plecată. Buiră turcii peste tine, s-au te apucă iar foamea, că pari agitat? 
  
- (…) 
  
- Lasă-mă omule în pace. Mai are fata asta un pic și mă termină. Ești acasă sau pe stradă? 
  
- (…) 
  
- Dacă te plictisiși și n-ai ce face, uită-te câți cartofi mai sunt pe balcon în punga neagră, vezi că-i pe jos! și dacă-s puțini și crezi că n-ajung, du-te la piață și mai cumpără. 
  
- (…) 
  
- Te dor picioarele? Hm! Da pe mine nu m-or durea că n-am dormit toată noaptea și tu sforăiai de zdrăngăneau geamurile la bibliotecă. Adă cartofi, pune-i la fiert, că la felul doi asta îți dau azi să mănânci! 
  
- (…) 
  
- Cum n-ai bani? 
  
- (…) 
  
- Nu mai lua carne, dragă! Ai auzit că nu ne face bine și mâncăm câte trei kile pe săptămână de parcă am avea treizeci de ani când mergeam și la serviciu. Azi ținem post, că-i miercurea! Avem și ciorba de legume de alaltăieri și tu ai zis că ți-a plăcut; „că-i bună s-o mănânci cu ochii!” Și ce… acum vrei s-o aruncăm și pe asta, cum am făcut de-atâtea ori? 
  
- (...) 
  
- Lasă, lasă, nu te mai văicări, c-ai făcut o burtă ca de popă, în care, cum zicea tata, „că s-ar fi găsit și-un fier de plug!” Până mă termină fata asta, - minți ea cum a mai făcut de-atâtea ori în viață - să găsesc cartofii fierți ca să-i zdrobesc cum știu eu mai bine, cu telul nu cu mixerul cum faci tu din comoditate. Tu atâta ai de făcut. E bine să iei și un borcan cu smântână, da’ din cea mai slabă, că-mi trebuie să pun la piure. 
  
„Iară îmi închise, ăsta telefonul! …că-mi veni tonul și vorbesc singură”, zise ea cu ciudă. „Am destul timp să trec și pe la soră-mea să văd ce mai face.” 
  
Doamna Cornelia, țanțoșă cum a fost toată viața, umblă iar la celular, formă numărul de telefon fix al soră-si să-i spună că trece pe la ea, să se vadă, dar aceasta nu-i răspunse, dovadă că era plecată. 
  
„Hopa! Uite cum ți se strică planul. Unde să mă duc acum? A, da! Merg la magazin să mă vadă toate vânzătoarele cum arăt. O să se bucure că doar ele mi-a dat vopselele care mi se potrivesc la vârsta mea. 
  
Trecuse de ora unu a după amiezii când doamna Cornelia introduse cheia în ușa apartamentului conjugal. Cum intră, de pe hol o izbi în nas mirosul deranjant de cartofi fierți puși la foc. Ionel se conformase. 
  
- Da bine dragă, iar nu închiseși ușa de la bucătărie, că miroase toată casa a cartofi! îl certă ea pe Ionel. Soțul, însă o întâmpină fălos că-și îndeplinise cu brio misiunea și nu numai… 
  
- Măi Cornelia!... În loc să fii bucuroasă că îți executai ordinul tu mă cerți!? Eu te aștept cu surprize și în loc de mulțumiri primesc numai reproșuri. Ce-i cu tine? Când erai tânără te mai credeam, mă retrăgeam și nu-ți mai vorbeam - că orice aș fi zis, tot aia era - dar acum, pe ultima sută de metri a maratonului vieții, nu te mai înțeleg! 
  
- Uite iar mă dor degetele! schimbă ea vorba uitându-se spre bucătărie. Ce surpriză ziceai că-mi faci? 
  
- Uită-te în crăticioara aia de pe masă care-i acoperită cu farfuria și vezi ce-i în ea. 
  
- Acum nu pot să intru în bucătărie, că n-avuseși grijă și se făcură aburi care-mi strică coafura! Deschide bine fereastra, dă drumul și la hotă dacă n-o făcuși și spune-mi că te cred pe cuvânt ce ai acolo. Să nu fi luat cumva ceva din carne. Doar îți spusei că azi ținem post! 
  
- Găsii pane de somn, de acela pescuit în Dunăre, nu de crescătorie, și-mi spuse vânzătoarea, o tinerică blondă și cu decolteul adânc „că-i foarte bun și are preț promoțional!”, se lăudă Ionel cu preparatul adus pentru masa de prânz. 
  
- Iar îmi vorbești de vânzătoarele tinere cu decolteurile alungite. Bărbate, …Crai ai fost, crai ai rămas! Când o să te potolești, măi omule? Îți umblă ochii și mintea numai după femei d-ale tinere cu fusta cât mai scurtă și cu fundul seducător! Te-o fi păcălit și aia… Vezi de ce nu te las eu să mergi la cumpărături? În loc să te uiți la marfă, s-o alegi cu grijă pe cea mai acătării, brânza s-o miroși și s-o guști cum fac eu totdeauna, te uiți în ochi și-n sân la toate mândrele. Nu te mai saturi și nu realizezi că ești om în vârstă, ca să nu zic bătrân, că știu că nu-ți place. Bărbate, ascultă-mă pe mine! Nu-ți mai stă bine să te uiți după femei de vârsta fetii tale!… Altceva ce mai cumpărași? 
  
- O sticlă cu vin de-al roșu, demisec, natural și cu miros de ananas. Îl cumpărai de la o bătrână care atunci venise în piață. 
  
- Era mai bătrână ca tine de vorbești așa despre o femeie? …Măcar pe ăsta îl gustași? 
  
- O să-l guști și tu, că, la piure cu somn pane, nu cred că ar fi ceva mai potrivit. Mergea mai bine un vin alb, dar nu găsii să-mi placă. 
  
- Lămâie luași? 
  
- Mă uitai în frigider și mai văzui că avem zeamă de citrice în sticluța aia galbenă cu dopul verde, găurit. 
  
- Pentru ce făcuși, te iert că-mi închiseși telefonul când vorbeam! 
  
- Eu crezui că tu îl închiseși! Da, de ce când vorbeam se auzea claxonând o mașină? Venise și ea la coafat? …întrebă Ionel cu subînțeles convins că și de data aceasta soțioara lui iubită nu spunea adevărul. 
  
- Doar ști că frizeria unde lucrează Ileana este la parter, cu fața la stradă și ușa o țin mereu deschisă, minți pentru a doua oară Cornelia, convinsă fiind că bărbatul său o crede. 
  
- Mă întâlnii în piață cu Gelu și-mi spuse că te văzu pe trotuar la rondul cu flori din sensul giratoriu. Nu te salută că erai întoarsă cu spatele și foarte agitată vorbeai la telefon. Te mai tăifăsuiși cu cineva? O întrebă Ionel cu ironie vădită. 
  
- Până vin eu, vezi dacă fierseră cartofii și trage cratița de pe foc. Deschide larg fereastra ca să se aerisească bine bucătăria! …porunci Cornelia cu gândul să întrerupă conversația care-i devenise incomodă. 
  
  
Când doamna Cornelia ajunse acasă, crațița de doi litri așezată corect de Ionel pe ochiul aragazului nu era trasă de pe flacără, semn că ce fusese pus în ea trebuia să mai fiarbă. 
  
Mulțumită de ce realizase până acum pe ziua de azi, intră în dormitorul ei să se schimbe de rochia de stradă parfumată cu Givenchy Very Irresistibile, cadou oferit de Ionel la 8 Martie, Ziua femeii. Vădit, obosită fizic de mult stat la coafor și umblat pe stradă, înainte de a intra în bucătărie, vru să-și mai tragă sufletul, dar nu stând degeaba că o împingea grija pentru a termina ceea ce-și propusese să scrie; un roman despre viața ei zbuciumată din adolescență până s-a măritat cu acest bărbat care, din multă iubire a înțeles-o tot timpul. 
  
„Până cartofii sunt gata fierți și mă strigă Ionel să mă duc să-i zdrobesc, ia să mai recitesc ce-am scris până acum!” 
  
Așezată pe un scaun cu spătar, cu o lavetă mică din piele de căprioară, șterse lentilele Zeiss de 3,5 dioptrii ale ochelarilor de citit și-i puse pe nas. Se mai sculă o dată, merse la bibliotecă și, dintr-un sertar cu lucruri care aparțineau numai ei, luă primul din cele trei caiete studențești cu 200 de file dictando copertat cu carton negru, îl deschise și se apucă să citească da capo manuscrisul ce fusese terminat cu puțin timp în urmă, cu intenția, de a-l mai corecta încă o dată înainte de a fi dat la tipărit. În viața ei, de când s-a născut și până acum, Cornelia trecuse prin multe momente, și bune și rele, ce au marcat-o profund și ținea neapărat să le afle de la ea și nepoții crescuți în liniște care nu știu ce înseamnă o copilărie zbuciumată, așa cum ea le-a reținut din experiența proprie și de la tatăl ei. Ionel, care era un bonom, nu avea cunoștință de cuprinsul celor inserate de soțioara mult iubită, cu osebire în ultimul an, în nopțile când ea nu mai avea somn, iar el în odaia lui, că de mai multă vreme se culcau separat și el, nepăsător, dormea buștean. Distinsa doamnă nu-i spusese ce are de gând să facă. Bineînțeles că avea intenția, firească de altfel, ca atunci când termină manuscrisul, să i-l dea și lui să citească tot ce a scris. Acum, mai mult ca oricând, din capriciu simțea plăcerea de a-i produce o surpriză, cum deopotrivă unul altuia, își făcuseră, în atâția ani de căsnicie 
  
În concepția lui de-o viață, lucru demn de reținut, Ionel n-avea obiceiul să caute, mai ales pe furiș, prin lucrurile nevestei, aplicând percepția: „Dacă vrei să n-ai surprize neplăcute, niciodată să nu umbli, chiar dacă ți-o cere, în poșeta nevestei și să nu-i pretinzi acesteia să spună mai multe lucruri decât consideră ea că trebuie să știi”, vorbe de înțelepciune reținute din pățaniile altora și considerate de el fundamentale pentru liniștea casei, bună înțelegere și trăinicia unui mariaj. 
  
Cu micile șicanări zilnice apărute între Cornelia și Ionel, mai ales de când s-au pensionat, doamna este recunoscătoare sorții. Măritându-se, în ciuda începutului dureros în anii adolescenței, cu cel de care s-a îndrăgostit că era frumos și inteligent cum a dorit ea să-i fie soțul, acum la bătrânețe este fericită și are casa plină numai cu lucruri bune. Unele, deși sunt vechi au devenit amintiri plăcute. 
  
O duc bine că nu mai au greutăți financiare și au pensii, atât cât de modeste sunt, dar cu chibzuință, le ajung gologanii să-și satisfacă fără rețineri toate nevoile și uneori pentru a face și mici cadouri la nepoți, că de bine de rău, în ciuda anilor pe care i-au adunat pe mosorul vieții, amândoi încă mai sunt sănătoși. Ca de fiecare dată, prevăzători cum au fost întotdeauna, au o locuință pe care o vor lăsa moștenire urmașilor, sperând că se vor înțelege așa cum au fost educați, și mai dețin două garsoniere, locul hărăzit de Cel de Sus pentru odihna lor veșnică. 
  
Ion C. GOCIU 
  
Referinţă Bibliografică:
O FAMILIE ONORABILĂ PARTEA a II `a. / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2850, Anul VIII, 20 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!