CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





MINI CAPITOL DIN NUVELĂ „DIN PREA MULTĂ PASIUNE” ( -II - )
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
PPRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE  
  
În cursul lunii decembrie, ca-n fiecare an, în Comandamentul Diviziei se lucra și peste program, până seara târziu. Era închidere de an; se efectua inventarierea tuturor bunurilor materiale din dotare și rezultatele se centralizau pe situații informative, din care, câte un exemplar se trimitea eșalonului superior, nimeni altul decât Comandamentul Armatei.  
  
În această perioadă, dactilografele, câte una pe schimb, zilnic rămâneau să asigure vreo urgență: a doua zi venind la program mai târziu.  
  
Într-o seară, când la Biroul dactilografe era rândul Lenuței, locotenentul Vasilescu a fost trimis de șeful lui - că are mai multă trecere - să-i dactilografieze Raportul sinteză cu rezultatul inventarierii care trebuia să plece a doua zi.  
  
- Sărut mâna, doamna Lenuța! a zis Bebe când a intrat pe ușa încăperii unde după paravan, se auzea țăcănitul tastaturii mașinii de scris.  
  
- Bună seara! răspunse doamna dactilografă oprindu-se din lucru și ridicând privirea din caietul cu ciorna documentului pe care-l imprima.  
  
- Avem și noi ceva de scris; mâine, cu poșta militară trebuie să-i dăm drumul la Armată! zise ofițerul cu sfială și respect față de soția unui ofițer.  
  
- Dă-mi-l să-l văd! Se uită la volumul de scris și zise: vino peste zece minute să-ți spun dacă pot, că acum am mașina ocupată cu lucrarea asta scrisă indescifrabil de un analfabet și nu știu când o termin! Nu te superi? răspunse Lenuța folosind singularul, care-l miră pe ofițer.  
  
- Păi de ce să mă supăr? Dar dacă mă întreabă șeful ce-am făcut, nu știu ce să-i raportez!  
  
- Spune-i c-am zis eu că mă dor buricele degetelor și-mi fac masaj la ele, iar unghiile s-au decojit și trebuie, în seara asta, să le vopsesc cu ojă turcoaz!... Te rog vino când spusei, au fost ultimele vorbe îndulcite ale Lenuței care zâmbind l-a privit uitându-se direct în ochii lui.  
  
Când s-a reîntors la biroul său, că trecuse și pe la toaletă, șeful locotenentului Vasilescu nu mai era acolo. „Precis se duse iar la birt!” gândi ofițerul când văzu mantaua lipsă de pe cuier și geanta din piele lăsată anume pe birou să-i ateste prezența în unitate.  
  
 
  
La timpul stabilit, Bebe s-a reîntors la biroul dactilografelor, Lenuța l-a chemat după paravan, să stea lângă ea și să-i dicteze, justificând că-i mult de scris și „vreau să terminăm cât mai repede!”  
  
- Bebe! i-a zis Lenuța când rotea tamburul și aranja hârtia în mașina de scris pentru raportul lui. Sunt singură acasă și-i târziu. Sile îi plecat în misiune pentru o săptămână și copilul este la mama. Mi-e urât să merg singură pe stradă, că până terminăm cred că trece și de ora nouă. Te rog să mă duci și pe mine până acasă, că pe unde merg nici becuri nu mai sunt și mi-e urât. Vrei?  
  
- Desigur!  
  
- Ești un dulcic! Și Lenuța fericită strânse cu palma ei caldă, moale și catifelată, mâna care întorcea foile caietului de pe care se dicta.  
  
Un sentiment de atracție, la care nu se aștepta, puse stăpânire pe el. Prin toate viscerele simți un curent care-i agită bărbăția. Prinse curaj, căpătă interes masculin și privind-o mai atent din profil o văzu altfel de cum era până acum; frumoasă! Fața îi era destinsă cu tenul neted și nasul potrivit; părul șaten, natural ondulat, era făcut coc punând în evidență și urechile împodobite cu o pereche de cercei, nu prea mari, pe care erau montate câte o piatră de ametist. La gât purta un lănțișor din aur de care era agățat un mic medalion. Prin gând îi trecură scene erotice cu această femeie la care nu se gândise până acum. Ceva se schimbase la el.  
  
Prin comandament se instalase liniștea. Cadrele care terminaseră ce aveau de făcut, stăteau la taclale, alții la un pahar de tărie, scos de prin dosul hârțoagelor din fișete. Unele, fiindcă progamul era benevol, plecaseră acasă.  
  
Numai în biroul dactilografelor se mai auzea zgomotul sacadat al mașinii de scris. Lenuța dactilografia ceea ce îi dicta locotenentul Vasilescu.  
  
*  
  
Era ora șase când la casa cu nr. 4 de pe calea Eroilor se apriseseră luminile.  
  
După o noapte de pomină, Bebe sărise din patul cu lenjeria proaspăt schimbată și în care se desfătase cum n-a mai făcut-o vreodată. Ieșind ușurel de sub plapuma care-i asigurase culcușul cald lângă Lenuța, constată că în încăpere se făcuse răcoare. El adormise îmbrăcat numai în chiloți, că nu purta izmene și ea într-un furou albastru cu dantele albe. Merse la baie și aprinse focul la cazan să se încălzească apa. „Cum oi fi rămas eu aseară să dorm aici și n-am plecat acasă? Dacă se întorcea bărbatu-su în noaptea asta? Trebuie să plec cât mai repede din casa aceasta!” gândea imberbul ofițer. Lenuța, în somnu-i liniștit, pufăind ritmic, încă mai dormea întoarsă cu fața spre perete, fără nicio grijă. Nu simțise când partenerul de pat se ridicase de lângă ea. Programul ei de la serviciu era decalat cu cele trei ore lucrate suplimentar. Seara băuseră cam mult, dacă nu foarte mult și se matoliseră bine. Lichiorul Benedictin fiind dulce și tare ca iubirea care pusese stăpânire pe ei, îi ispitea mereu. Pe eticheta sticlei scria că lichidul are 42 de grade, tărie. Era prima dată când Bebe consumase asemenea băutură și avusese parte de o asemenea desfătare. De altfel tot prima dată, în seara trecută a început cu Lenuța viața bărbătească, fără etichetă și reținere. Acum, după cele întâmplate, pentru el totul se schimbase. Uitase de morală, de conduita ostășească și se înfruptase ca și Adam, din mărul ispitei. Pe când alungarea din Eden?  
  
„Ce-o fi o fi! Oi vedea cum se derulează treburile și dacă pot, mă retrag cu demnitate!” gândea tânărul ofițer când se spăla deasupa căzii și care până în seara aceea fusese virgin. Mintea îi zbură spre Iași, unde Florentina, fata care îl atrăsese și o iubea, era studentă în primul an la Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza. Astă-vară, după susținerea examenului de admitere se cunoscuseră; zilnic, în fiecare seară, se întâlneau în parc și se sărutau până îi usturau buzele. Atât și numai atât! ( Va urma)  
  
Ion C. Gociu  
  
Referinţă Bibliografică:
MINI CAPITOL DIN NUVELĂ „DIN PREA MULTĂ PASIUNE” ( -II - ) / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2578, Anul VIII, 21 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!