CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





PEDEAPSA FIULUI CÂND ȘI-A VĂZUT TATĂL CU AMANTA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ȘI CIREȘELE DULCI AU DEVENIT AMARE  
  
Constantin, care-și sărbătorise ziua numelui făcând dragoste cu Florica, nu cu Maria, nevastă-sa și mama copilului din fața sa, primea cea mai dură pedeapsă, refuzul fiului de a-i primi darul. Și încă ce dar!… cele dintâi fructe de primăvară, mult dorite de oricine.  
  
În cameră, lumina se stinsese. Prin geamul de la fereastră luna răspândea cu dărnicie raze de palidă speranță.  
  
Mâna întinsă, care mai ținea punga plină cu cireșe, începu să-i tremure. Constantin pricepu totul. Copilul lui de 12 ani fusese martor la aventura lui de azi și, prin gestul de refuz, îl pedepsea astfel ca un judecător necruțător, având în fața sa un fel de asasin de puritate.  
  
Cumplită durere pentru un părinte! Dar nu mai ușoară pentru fecior…  
  
În timp ce pregătea din nou sursa de iluminat, prin capul lui Constantin treceau frământări și gânduri din cele mai triste. „Cum putuse să i se întâmple așa ceva, tocmai azi!?” El, care în semn de iubire și al dragostei părintești se sacrificase dând copilului cartela lui pentru masa de prânz, mâncând din pachet ce o apuca, să ajungă în situația de a fi urât, oarecum pe nedrept, de acesta? Credea că-i pedepsit de Dumnezeu. Să se apuce să se justifice? Imposibil! Ce să-i spună: „Că n-a fost el și-i o confuzie?” Sau „că a fost la o plimbare, așa, aiurea pe malul apei și din întâmplare s-a întâlnit cu Florica”. S-ar face de râs și ar dovedi că-i și un mare mincinos.  
  
Victor îl strigase și, cu toate că nu-i văzuse pe copii era convins că fuseseră amândoi. Ce ghinion!...  
  
- „Doamne, în ce situație am intrat!” se căina Constantin în sufletul lui. Ce să mai fac acum!?... se văicărea el mereu. Nu știu, dar este o treabă foarte urâtă din partea mea!... Trebuie să-l iau cu binișorul, altfel nu mă va ierta niciodată! Până se va face bărbat ca să înțeleagă un asemenea gest, mai e mult, va fi prea târziu și va suferi din cauza mea!...  
  
*  
  
-„Nu se mai satură și asta!” își zicea Costăin, cu reproşul adresat de-acum față de comportamentul amantei, care nu-l slăbea și-l dorea și ziua, și noaptea.  
  
Florica, femeie tânără, când era vorba de iubire, era o bolnavă, și-l găsise disponibil pe vecinul ei, nea Costică, bărbat frumos și copt, cu vreo zece ani mai în vârstă decât ea, dar încă arătos și viguros, ca s-o împlinească în poftele ei năvalnice. Departe de casă, reținut de serviciu, abia dacă ajungea s-o vadă de la o săptămână la alta pe Maria! De Florica îl despărțea doar zidul dintre camere, o auzea și când oftează. Carnea pe trupul ei era tare și pielea fără nicio cută. Părea făcută din marmură, dar avea sângele fierbinte și ardea ca focul. Numai când îl privea îi transmitea fiori de chemare și iubire. Îl atrăgea ca un magnet. Venise în chirie de aproape un an, mutându-se aici, după ce i-a plecat omul la armată. „Dar… dacă n-are acte cu el!? În fond, ce mai contează! Dacă o fi cazul, o duc la raclaj!” zicea de-atâtea ori, gândindu-se cu teamă că ar putea rămâne borțoasă!” Așa se încuraja Constantin, de fiecare dată când îi trecea pragul.  
  
- Ce s-a întâmplat pentru ea nu-i nimic, dar pentru mine, este rușinos, ca un om la vârsta mea să fiu văzut de copilul meu că mă sărutam și mă giugiuleam cu o muiere străină, care se dezbrăca de țoalele de pe ea. Dacă nu mă striga Victor pe nume, sau dacă nu-l auzeam, copiii ar fi asistat, ca la teatru, la spectacolul rușinos al împerecherii, de care nu mă puteam spăla niciodată!... își zise tatăl lui Ionel, dând a lehamite din mână. Bine că n-apucase să se dezbrace și de fustă, s-o vadă cum a făcut-o mumă-sa!...  
  
…De când venise Florica Stanciu în curtea lui Nicolae, Constantin Bobocel, tatăl copilului, a pus ochii pe ea. O știa din atelier, dar nu-i venise bine să o agațe. Era cea mai zbanghie dintre muierile tinere de seama ei. Auzise că-i măritată, dar nu i-a văzut niciodată bărbatul. La cârciumă, venea fără el și chefuia în grupul de femei. Unii mai ziceau c-ar fi rea de muscă, dar pe el atunci nu-l interesa. Dar de când venise cu chirie și deveniseră vecini, treburile s-au schimbat și repede s-au împrietenit. Nu putea uita cum s-a petrecut prima oară.  
  
…Luaseră salariul și prima de Paște. De la fabrică, după obicei, n-au mers direct acasă și având creițari destui în pungă, s-au abătut pe la cârciuma cu Pelinul al bun. Au băut, au mâncat și tot într-o veselie au stat până în puterea nopții.  
  
În seara aceea, în cârciumă, Costică și Florica nu erau la aceeași masă, dar parcă s-ar fi vorbit dinainte, că au ieșit amândoi deodată. Ea înainte și el după. În întunericul de afară, fiindcă i-a fost urât, Florica l-a așteptat pe nea Costică, stând rezemată de un stâlp de telegraf, că dacă nu vorbea, trecea pe lângă ea fără s-o vadă. Negura de-afară era așa de densă, de-o tăiai cu cuțitul! Ajunși în fața casei gazdei lor, au mai stat un pic de vorbă și, atras de aluziile ei, nea Costică a luat-o pe Florica în brațe. Ea s-a răsucit să fie așezată cât mai bine cu fața spre el și atât i-a trebuit bărbatului. N-au zăbovit mult așa, că nu mai aveau răbdare. Au intrat pe rând în curte, să nu-i vadă cineva împreună și să-i bănuiască de… ce era de fapt, fiecare mergând în camera lui. Acolo s-au spălat, apoi s-au parfumat. Ea cu apă de colonie, el cu ce dădea pe obraz după ce se bărbierea. Când nea Costică a intrat pe ușa camerei ei, Florica îl aștepta fără nicio țoală pe ea, întinsă pe patul cu saltea de paie, acoperită cu o cergă moale.  
  
Până au cântat cocoșii a doua oară, s-au tot drăgăluit.  
  
A doua zi, când l-au văzut colegii de atelier, au rămas înmărmuriți de cum arăta nea Costică Bobocel. Pe gât avea câteva semne de mușcături, ochii îi erau înroșiți și părea tare obosit. Arăta ca un gâscan ghermănit[1] de-o vulpe!  
  
De-atunci, seară de seară, cu mici pauze, în camera Floricăi mirosea a odicolon vândut în sticluțe cu aspect de mașinuțe. Chiar și în toamnă, după începerea școlilor, după ce Ionel adormea și când nimeni nu mai umbla prin curtea casei, nea Costică, desculț și numai în cămașă și-n izmene, ieșea ușurel pe ușa camerei lui și făcând doar câțiva pași întra pe ușa camerei unde, ca de obicei, înfrigurată de pofta carnală, era așteptat de Florica, femeia tânără, frumoasă și cu bărbatul plecat la armată.  
  
*  
  
...Cireșele aduse în pungă, în dar pentru copilul său, într-o zi de mare sărbătoare, din soiul de cireșe pietroase și dulci, se făcuseră amare. De pe masă, împinsă de colo până colo, punga plină cu cireșe a ajuns pe plita sobei în care nu se mai făcea focul, poposind alături de crătițile emailate și tigaia neagră de tablă, așezate cu gura în jos.  
  
După câteva zile, prin casă bâzâiau rostocuțele, semn că fructele începuseră să se strice. Copilul nu s-a atins de ele, iar tatăl său, îndurerat, le-a aruncat în jgheabul din coteț, să le mănânce porcii lui Nicolae, care le-au înfulecat ronțăindu-le și grohăind de plăcerea darului primit de la chiriașul pripășit pe la oraș, care trăia cu pruncul său ce nutrise gândul de puritate, cum e și cleștarul izvoarelor din împărăția strâmbenilor.  
  
Ion C. Gociu  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  

[1] Jargon : atacat, prins în ghiare și scăpat cu penele smulse.  
  
 
 
Referinţă Bibliografică:
PEDEAPSA FIULUI CÂND ȘI-A VĂZUT TATĂL CU AMANTA / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2536, Anul VII, 10 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!