CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





„DECONSPIRAREA” UNUI DEZERTOR
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LA POMANA UNUI BULIBAȘĂ  
  
(Fragment)  
  
…De la cimitirul din bariera Târgului, unde fusese îngropat Trifon, oamenii care l-au însoțit, și a fost puhoi nu altceva!... la rugămintea insistentă a familiei au fost poftiți toți la pomană. Bulibașii veniți de prin țară și lăieții localnici au mers unde se așezaseră mesele în corturi, în livada cu meri de lângă strada lor. Pentru comunitatea țigănească, juzii hotărâseră, în semn de cinstire, să le facă ei și pe cheltuiala lor pomana la care să participe toți lăieții și cine o mai vrea dintre români. Petrică, îndemnat de ai lui, organizase și el o masă la un restaurant, unde a invitat pe vecinii români mai simandicoși și pe străinii, unii chiar consilieri de la primărie, tovarăși de ședințe ai lui Trifu, care veniseră la înmormântarea partenerului lor. N-a lipsit nici Lori, nepoata Domnichii. Venise cu încă două colege de clasă, că-i era rușine să fie singură la pomana străbunicului ei, lăietele care i-a dat un șuierici când a trecut într-o vară prin sat și ea venise să stea la bunică-sa.  
  
Preoții care au slujit la procesiunea de înmormântare, că au fost trei, s-au împărțit: doi, să sloboadă masa în țigănie, unde era spuma țigănească și mai multă lume, iar unul, să meargă la masa de la restaurant să pomenească bucatele.  
  
La pomana din colonie, după ce preotul ăl bătrân terminase slujba și a zis, „Dumnezeu să primească!”, s-a ridicat în picioare un lăiete între două vârste, ce sta aproape de capul mesei și care ținea în mâna ridicată o căldărușe de aramă; să atragă atenția pentru a fi ascultat a început să bată cu un ciocan în ea. Era Vasile Ciungu, membru al Crisinatorilor, care organizase totul și conform datinii el urma să fie ales ca bulibașă în locul lui Trifu.  
  
- Atențiune, atențiune!... striga Vasile în gura mare să fie auzit, că se pornise în cort o gălăgie de nu se mai putea înțelege nimeni, și bătu de zor în căldărușe până se făcu liniște deplină.  
  
- Azi îl îngroparăm pe cel ce ne-a fost atâția ani bulibașă. Eu îl cunosc încă de la Buh din deportare, de unde el ne-a adus și ne-a așăzat aici. Cât am ieduit acolo, s-a îngrijit să avem demâncare, să nu ne mai mâncăm catârii, cânii și alte hoituri.  
  
- Mm! …se iscă un mormăit scos din guri, când mesenii etniei auziră cuvântul hoituri… Nu vă mirați, că așa a fost și eu știu, că am fost acolo. Aveam 15 ani și eram însurat și aveam copii. Acolo mi-a murit și muiara și șaorâii. Ce știți voi ăștia mai tineri ce am pățit! mai zise Vasile. Și acum vă spun o veste mare, fincă Trifu e în groapă, că altfel n-aș vorbi.  
  
În cort se făcuse o liniște de mormânt, doar unul dintre bulibașii străini strigă cu voce tare, ca să fie auzit.  
  
- Așa-i! …Și eu am fost acolo și mi-au murit ăi bătrâni.  
  
Vasile era ascultat de toată lumea și nimeni nu se mai atingea de mâncarea pusă pe mese, chiar și cei care începuseră să mănânce.  
  
- Trifu... și făcu o pauză, …n-a fost lăiete! …Trifu a fost rumân!  
  
- Ăăăă!... se creă un zumzet de mirare care-l făcu să fie curios și pe popa Briceag, cel cu barba albă ce îi avea ca enoriași pe toți lăieții.  
  
- Prin jurământ, Trifu s-a făcut lăiete și a avut grijă de noi cât ne-a fost bulibaşă. Când juzii l-au primit în șatră, s-a jurat cu sânge, eu eram acolo și l-am dus până la cortul lor. Aveam frică de el, că era îmbrăcat ca jăndarii și vream să știu ce caută la noi și să-mi dea un crăițar. Am stat în frig lângă cort să aud ce le spune el Crisinatorilor. Era iarnă și bătea un vânt de te tăia și-ți lua răsuflarea. Nimeni din șatră nu mă vedea că trag cu urechea, că toți erau aciuiți, strânși lângă focuri prin corturi și bordeie, că-n ele trăiam și iarna. Dar n-am avut noroc până la cap, că m-a prins ascultând Mihai ăl Bătrân, care el era bulibașă atunci. Ieșise prin urdar că, de stat mult pe șerand, îi venisă să iese pe-afarăCând m-a văzut pitit în dosu’ cortului, m-a prins de haină și mi-a zâs:  
  
- Fugi d-aici, andraliule!... și dacă o să grăești ce-ai auzât până nu trec 40 de ani, vei fi ars cu fierul roșu pe obraz și pe burtă și alungat din șatră, că noi am jurat cu mânile împreunate și am amestecat sângele ieșit prin crestături! Și mi-a arătat tăietura de pe mâna stângă de unde mai șuruia sânge și mergea să-l spele cu pișat ca să se oprească. Acum, că să dusă dintre noi, vă spusăi la toți, ca să știți cine a fost Trifu. Era soldat rumân fugit din armată de frică să nu moară, dar cu inimă bună ca aurul! că a avut grijă de noi să nu pierim toți. Dumnezău să-l primească! Că, cât trăi, fu omenos!  
  
Vasile tăcu și merse de sărută mâna preotului cu barba mai albă, care stătea în capul mesei înconjurat de bulibașii străini și avea gândul fixat la conținutul unui pahar de-al mare plin cu rachiu, adus de Margareta pentru pomenirea omului ei.  
  
Acum aflase și popa cine a fost bulibașa Trifu și de ce se mira de-atâtea ori când intra în casa lui la Bobotează, că mirosea așa de frumos și era curățenie ca la nimeni altul.  
  
 
  
NOTĂ:Trifu ajuns bulibașe, era dezertor din armata Română la trecerea spre Cotul Donului  
  
Referinţă Bibliografică:
„DECONSPIRAREA” UNUI DEZERTOR / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2449, Anul VII, 14 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!