CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
*  
  
In Poarta casei  
  
 
  
Mărgăreta, ieşită la poartă să-şi ia şi să lege câinele, văzu că domnul care vine pe drum nu-i altul decât Petrică al ei! Nu putea să se bucure de plânsul care o podidi, udându-i obrazul cu pielea întinsă şi arsă de soare. Unul în braţele altuia, zăboviră mult la poartă, parcă uitând unde sunt.  
  
Petrică rămase surprins când pe lângă ei trecu ieşind din curte o tânără şi frumoasă ţigancă de căldărari, care îi spuse mamă-sii: „Săru-mâna, cocoană!”  
  
- Brânduşo! Să treci zilele aste pe la mine, să-ţi mai spun câte ceva.  
  
 
  
*  
  
 
  
Când Petrică intră în bătătura casei părinteşti din Valea Mare, unde nu mai trecuse mai nimeni de multă vreme, avu marea surpriză s-o găsească pe mumă-sa cu masă întinsă sub dud, în partea cu umbră din bătătura casei. Pe masa rotundă cu trei picioare erau două străchini smălţuite, în care mai rămăsese câte ceva din ciorba de găină, pusă în ele. Prezenţa lui, venit pe neaşteptate după atâta vreme, strică rostul tainei duse la masa plină cu bucate.  
  
- Vă stricai masa şi taina, mumă! Cine-i ţigăncuşa asta aşa de frumoasă de ţi-a intrat pe sub piele şi mâncarăţi amândouă?  
  
- E de la corturile pe lângă care trecuşi. Mumă! Ăştia-s lăieţi ca lumea, cinstiţi şi curaţi şi mai spălaţi ca Ioana lui Floricel, după care, de nespălată ce-i, pute şi pământul pe care calcă. O trimisă tat-su să-mi aducă clopotul ăsta pentru Joiana. Că-i dată dracu de n-are păreche vaca asta! Tot timpul se răzneşte la păscut, de n-o mai găseşti prin tufe şi hogaşe. Auzi ce frumos sună!  
  
Îl luă de zgardă şi-l bălăngăni.  
  
- Sună frumos, ca ăl de la Biserica Mare şi străluceşte ca soarele, preciză convingător Mărgăreta fiului său. Îmi mai zisă să-l leg cu lanţ şi să-l prind cu lacăt când îl pun la gâtul vacii, că-i scump şi să nu-l fure cineva.  
  
Petrică luă clopotul în mână, îl cântări în palmă, văzu că-i turnat din bronz şi fusese bine lustruit. Probabil cu amor, o pastă de lustruit metalele, pe care o ştia el de când fusese elev la liceul militar şi-şi lustruia nasturii de alamă ai ţinutei. Ţinându-l de zgardă, îl scutură şi constată că mumă-sa avea dreptate. Suna frumos!  
  
- Cred că se aude din capul satului când vii cu vacile acasă! remarcă Petrică cu sinceritate. Cât dăduşi pe el?  
  
- Niciun ban. Lăietele ăl bătrân a trecut într-o zi prin sat, m-a văzut la poartă şi m-a rugat să-i dau o ulcea cu apă, să bea, că-i era sete. Era o căldură de te ardea năsipul la tălpi. Părea ruşinos, că nu s-a uitat în ochii mei când mi-a zis: „Săru-mâna, cucoană!” După ce a beut toată apa, se uita pe drum la Vale când s-a şters la gură cu dosul palmei. Se aşezase într-o dungă, îngândurat, şi apoi îmi zise:  
  
- Cucoană, fiindcă fuseşi bună cu mine, am să-ţi fac un clopot pentru vacă, c-o fi vreuna dintre ele mai rea, care n-are stare la păscut. O trimit pe fie-mea a mică să ţi-l aducă şi, dacă mai ai nevoie de ceva, să-i spui ei!  
  
Atât a zis şi s-a dus ca din puşcă, pe drum la vale.  
  
- O fi fost grăbit, că lăieţii când te prind nu mai scapi uşor de ei, zise Petrică, rotind privirea pe bătătura curată, măturată de azi.  
  
„Plecă şi asta aşa de repede! cugetă Mărgăreta mai mult pentru sine, dar cu referire la lăiaţa tânără. Nici nu terminai de vorbit ce aveam cu ea. Da, lasă că mai vine ea! Vream şi o căldăruşă de aramă spoită, cum am văzut la popa Vanghelie, aia care o duce cântăreţul Crăcănel, la Bobotează, în care oamenii aruncă banii. Fierbi în ea orice fiindcă nu cocleşte. Şi ce mânuelnică e!”  
  
- Dacă o momişi cu ciorbă de găină, mai trece ea pe aici. O să-ţi şi descânte, să-ţi dea în bobi şi să-ţi citească norocul în cărţi sau în ghioc. Dar, vezi să nu te adoarmă şi să găseşti casa goală după ce pleacă! Nici nu ştii când a dispărut şi ce ţi-a luat de prin casă.  
  
- Văzuşi, Petrică, ce frumoasă e? spuse Mărgăreta, încântată de tânăra lăiaţă, de parcă vorbea de fata ei. Nu miroase deloc a ţigancă. N-are palmele crăpate, nici unghiile murdare, parcă n-ar face nimic la cort şi vorbeşte ca noi. Când o mai veni, o s-o descos şi o întreb eu mai multe şi ce hram poartă! Ce crezi?... O fi fost furată de mică, de la vreun român, că-i prea albă la piele ca să fie lăiaţă. De drag, să te tot uiţi la ea!... S-o mângâi ca pe o păpuşă de marmură, cum avea soru-ta una, când era mică, şi-a pisat-o Nicoliţa lu’ Pârvu cu-n pietroi, când, jucându-se de-a mămicile, s-au încăierat pe ea, că nu s-au înţeles care să-i dea mai întâi să sugă.  
  
(Va urma)  
  
Referinţă Bibliografică:
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!