CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





Şatra din poiana Stejerelului I
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
...Era într-o zi de sâmbătă după-amiază, când Petrică al Mărgăretii lui Mogoş coborî transpirat din maşina încărcată de călători până la refuz. 
  
Venise cu RATA, un autobuz anume destinat să fie cursă, ce făcea transportul călătorilor de la gara târgului până în comuna sa natală şi… mai departe. După ce-şi primi de la şofer cele două geamantane, aduse de pe portbagajul aflat pe acoperişul maşinii, fiindcă erau grele, se hotărî să le lase la magazinul sătesc al cooperaţiei, urmând să le care ulterior acasă, cu vreo ocazie. Erau pline cu de toate cele trebuincioase mamei şi neamurilor din sat. De aici până la casa unde văzuse lumina zilei era cale de vreo doi kilometri şi mersul pe jos, acum, chiar îi prindea bine, mai ales că se scăpase de greutatea celor două valize. După atâtea ore de stat în tren şi pe maşină, avea nevoie şi de puţină mişcare, iar mersul prin sat era o desfătare. Se vedea copil, mergând la şcoala primară, duminica la căminul cultural, la nedei şi la horele de la sărbători, însoţind şi câte o fată, colegă sau mai mică, până aproape de casa ei. 
  
Mergea încet, sperând să revadă din oamenii care mai trăiau, consătenii lui de-odinioară, să le dea bineţe şi să-i întrebe de sănătate. Trecu de şcoală şi ajunse la intrarea în sat. Comuna Valea Mare avea şapte sate, că de aceea i se şi spunea Valea Mare. Pe poiana ce se află de-a lungul mătcii Stejerelului, pârâu ce da numele satului şi trecea pe lângă el, acum, ca şi altădată, se instalase o şatră de nomazi. Aveau locul lor, stabilit de când lumea, şi-l respectau în fiecare an. Deşi le mai furau câte o gâscă, o găină, mai dau iama prin grădini şi culegeau fasolea şi pătlăgelele de pe araci, castraveţii şi ardeii graşi buni de cules, sătenii îi tolerau, sporind însă şi grija pentru averea lor. Lăieţii le spoiau tingirile, le cârpeau căldările, le reparau povernele şi câte şi mai câte treburi. Ţuica se face şi s-a făcut întotdeauna numai în cazane de aramă şi acestea erau meşteşugite numai de nomazii căldărari. 
  
Când a trecut pe lângă şatră, s-a uitat atent spre cele trei corturi instalate şi a văzut că parcă nu mai arătau ca în amintirile din copilărie. Copiii acestora nu mai erau aşa de murdari şi zdrenţuroşi precum cei de altădată, nu-i săriseră în cale cu mâna dreaptă întinsă să le dea… un ban, bătându-se cu pumnul stâng în piept şi scoţând sunete guturale spre a-l impresiona. Locul, nu prea mare, părea mai aranjat, corturile puse în ordine având căruţele în spatele lor. Ba, mai mult, dintr-un cort se auzea o muzică dintr-un aparat de radio. O fetiţă cu părul blond, făcut codiţe şi plin de bănuţi de argint strălucitori, prinşi cu grijă să nu-i piardă, stătea pe un şezlong instalat în uşa cortului – ce-i drept cam murdar - având pe lângă ea, în supraveghere, mai mulţi copilaşi care se jucau prin iarbă. Deodată, s-a ridicat în picioare şi l-a întrebat: 
  
- Nene, cât e ceasu’? 
  
Profund uimit, fiindcă se putea aştepta la orice întrebare numai la aceasta nu, s-a uitat la ceasul de la mână şi i-a spus ora exactă, precizându-i şi minutele, după care copila de vârstă incertă i-a mulţumit şi s-a retras în cort, pentru cine ştie ce treabă urgentă. 
  
„Da!... Şi la căldărari s-au schimbat multe!” gândi domnul Petrică, bărbat cu studii superioare, trăitor de mai mulţi ani în capitala tării, unde îşi avea serviciul ca inginer la o uzină de renume, reîntors în sat să-şi vadă mama, sora şi nepoţii, pe care nu-i mai văzuse de câţiva ani. 
  
(Va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Şatra din poiana Stejerelului I / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!