CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





IDILE PARTEA ȘASEA
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NUVELA IDILE, PARTEA ȘASEA 
  
Cum mai trece timpul… 
  
........................................................................................................... 
  
…Soneria telefonului, pe care n-o mai auzise de mult, sună străin, strident și prelung, trezind-o din visare. Sări rapid de pe canapea și ridică receptorul, cu gândul că ar putea s-o sune Bebe. 
  
- Dragă!... se auzi vocea răspicată a lui George, vrei să mergem astă-seară la restaurant, după ora nouă? Avem pe cineva din Centrală și vor să servească masa la Modern și eu trebuie să-i însoțesc. Mai vine și… continuă George să le spună numele persoanelor cunoscute de ea care mai participau. 
  
- De ce nu, dacă tu crezi că-i necesar!? Trebuie să mănânc și eu ceva, că frigiderul îi gol. Văd că nici pâine nu-i prin casă!… 
  
- Atunci la ora nouă să fii la „Modern!” Eu nu pot să vin să te iau de acasă, că-s ocupat cu ei. Pentru noi, de mâncat acasă, vine Vasile cu tot ce trebuie de la Gospodărie. Fii liniștită și fără nici o grijă, că nu murim de foame!...Vorbe pe care Violeta le receptă, dar le consideră totodată ironice și nepotrivite. 
  
Terminară convorbirea, puse receptorul în furcă și era mulțumită că totul fusese convenit. Avertizarea era binevenită, ca să-și pregătească ținuta de seară, pe care urma să o îmbrace după atâta vreme de absență. Consideră că bretele de la sutien mai trebuie scurtate ca să-i ridice sânii ceva mai sus. 
  
Într-un fel, era bucuroasă. De mult nu mai intrase într-un restaurant, nu mai ascultase o muzică, nu mai fusese servită de un ospătar, care să-i ofere galant cea mai apetisantă porție de friptură. Muma Ioana, mama soacră-sii, îi turna din oala de pământ în strachină ciulamaua de cartofi și-i zicea: „Ia de mănâncă! Un fir de ceapă vrei s-aduc din grădină?”… 
  
Și mânca, fiindcă îi era foame și n-avea ce să se facă. 
  
În sat, în afara serilor când primea vizitele lui Bebe, era nevoită să se retragă în camera cu miros de țară , de busuioc și rozmarin, culese pe rouă chiar de ea. Se așeza sub un macat, în patul cu salteaua umplută cu paie, și citea până adormea cu cartea în mâini. 
  
Cu Bebe, a avut multe lucruri interesante de discutat, și-au făcut mărturisiri de iubire, s-au drăgostit cum au dorit, dar timpul lor fusese prea puțin și prea scurt față de ceea ce dorea ea. Și nici n-au fost prea multe zile petrecute în acest fel, rămânând parcă neîmplinită, față de cum aștepta să fie…, fiindcă îi făcea mare plăcere. 
  
Acum, chiar în lipsa iubirii, revenise într-un anturaj - de fațadă, ce-i drept - în care se putea desfășura deplin și pe măsura statutului ei de soție a bărbatului cu funcție importantă în județ. Era tovarășa Neșu și o încânta acest lucru! Cu acest nume putea domina și nu se sfia s-o facă, de câte ori credea că-i cazul. 
  
Întârziase puțin peste ora precizată. La ușa restaurantului, îl găsi pe Vasile, șoferul lui George, care o întâmpină cu salutul lui binecunoscut și-i spuse cu supușenie „că are sarcina să o conducă la masă, în separeul de la etaj, unde este așteptată.” 
  
  
…Trecuse de miezul nopți, când masa de la restaurant se sfârșise. 
  
Violeta mâncase bine, băuse suficient și fumase câteva țigări din marca ei preferată, Marlboro. Fuseseră opt persoane și din cele prezente numai două îi erau necunoscute, cele venite de la Centrală, un bărbat ceva mai în vârstă și o femeie mai tânără ca el. 
  
Când a intrat în salon, i s-a făcut semn să ocupe locul rămas liber, în stânga soțului ei. În dreapta lui, stăteau cele două persoane străine venite în control la județ. Adică, imediat în dreapta femeia și apoi bărbatul distins și matur, pe scaunul următor, dincolo de ea. Înainte de a ocupa locul, a fost prezentată necunoscuților de George și a dat mâna cu toți comesenii. Bărbații ridicați în picioare s-au întrecut în a-i săruta cât mai afectiv mâna, ea scuzându-se de la început „că i s-au asprit palmele cât a fost la țară!” 
  
- Nu-i nimic, tovarășa Violeta, îi răspunse șeful de cabinet al soțului ei, Alexandru Popescu, mai simțim și noi o mână muncită, că d-ale de la altele… suntem sătui! Și râse gâlgâit. 
  
Bărbatul distins s-a prezentat cu numele Dumitru Popa din Ministerul industriilor, iar femeia de lângă soțul ei, Florica Oprea. 
  
- Pentru dumneata, dacă n-ai nimic împotrivă, sunt Flori. Îmi permiți să-ți spun Violeta? Cred că ești de acord și nu te superi! Da?!... 
  
- N-am nimic împotrivă, dacă așa doriți dumneavoastră!... Și se așeză gânditoare pe scaunul rezervat ei, având grijă să-și aranjeze poala rochiei din tafta neagră, pentru a nu se șifona. 
  
Această femeie străină, Flori, arăta superb. Fața îi era ovală, cu pielea albă, discret pudrată, dar suficient cât să ascundă orice fel de rid instalat pe fruntea înaltă și la coada ochilor, ochii proeminenți, cu irisul de un albastru-cenușiu, umbriți de gene lungi, rimelate, sprâncenele îngrijite și pensate, părul negru pana corbului, strâns într-un coc prins cu o clamă mată, ornată cu cristaluri mărunte ce difuzau lumina căzută pe ele, toate conturau un splendid portret feminin. Nu se alegea cât era natural și cât vopsit îi era părul, dar cocul era potrivit pentru statura și tenul ei. Zâmbea discret, afișând o dantură perfectă iar buzele ei groase, senzuale, erau rujate intens, poate chiar mai mult decât ar fi trebuit. Era îmbrăcată cu gust, având vestimentația potrivită pentru seară și vârsta ei, apreciată de Violeta a fi fost cam pe la 40 și ceva de ani. 
  
Într-o pauză, când Violeta s-a întors de la toaletă, unde fusese pentru ea, și-a mirosit palma mâinii drepte, cu care dăduse mâna la venire, ultima persoană fiind Flori, și a simțit același miros de parfum străin, aidoma celui de pe tamponul cu pudră din baia ei. Acum era emanat… de rochia tovarășei inspector! Nu mică i-a fost surpriza când, revenind în încăperea spațioasă și discret luminată, a avut impresia că George se apropriase prea mult de această Flori și mâna lui dreapta coborâse discret sub nivelul blatului mesei, întărindu-i bănuiala ce-i dădea târcoale de la început, că între ei se petrecuse ceva! 
  
…Târziu în noapte, au ajuns acasă. Strada era pustie și doar câte un câine de prin vecini mai lătra pentru liniștea stăpânilor săi, asigurându-i că sunt bine păziți. 
  
George a fost cel care a deschis și a închis poarta , apoi ușa de la intrare și a aprins toate luminile pe unde era nevoie. Cu oarece stângăcie, el s-a apropiat de Violeta, ca de o femeie străină, a luat-o în brațe și a sărutat-o cu insistență. 
  
- Să știi că mi-a fost dor de tine!.. a repetat el de mai multe ori, sperând să fie convingător. 
  
- Mulțumesc, dragă! Și eu am avut aceleași sentimente, de dor de casă, de patul nostru și de tine. Unde poate fi mai bine ca la tine acasă?!...Mă duc să pregătesc patul, că deja este foarte târziu. 
  
- O o o!, dar văd că ai făcut ordine în toată casa. Cât ai lipsit, eu am fost mai leneș, dar și foarte ocupat!... Am uitat să aduc și niște flori. Sper să mă ierți. 
  
- Vrei să-ți faci duș, ca să dau drumul la cazanul băii? zise Violeta grijulie, ca să știe și ce o așteaptă de-acum încolo și făcându-se că nu ia în seamă vorbele soțului mereu absent… 
  
- Chiar te rog! Azi am transpirat mult și cred că nu mă poți suporta lângă tine așa. Și apoi, mai sunt și alte obligații de care trebuie să ținem seama după atâta pauză! Patul, văd că are lenjeria schimbată, așa cum numai tu știi să-l aranjezi! 
  
(Va urma) 
  
  
Referinţă Bibliografică:
IDILE PARTEA ȘASEA / Ion C. Gociu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Gociu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!