CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Hermeneutic >  




Autor: Ioan Toderiţă         Ediţia nr. 2706 din 29 mai 2018        Toate Articolele Autorului

sonete

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Sonete,  
 
de Ioan Toderiță  
 
 
 
 
 
Sonet 1  
 
 
 
O palmă caldă de cărări consemne,  
 
slăvita viaţă-şi cere-atotputerea,  
 
la masa clipei desfătării demne,  
 
când altă clipă-şi prevesteşte vrerea  
 
 
 
Corsar al vremilor de taină,gândul,  
 
înfruntă duşmănia vestitului ‚apoi’,  
 
trezind mâniei stup şi urii roi,  
 
otravă veşniciei, doar cuvântul.  
 
 
 
Pe faţa ei temută,rece tumb-  
 
-sălaş ,privirea rabdă lucruri toarse,  
 
de sus în jos, ca-n furci evlavioase,  
 
răscumpărând vertebrei ’nălţările de plumb.  
 
 
 
De gură,cerul gurii, se plânge,aşadar,  
 
că vorbele-i rostite, de om nu au habar!  
 
 
 
 
 
Sonet 2  
 
 
 
Iubirea duşmăneşte desfătata mână,  
 
duhul dezbrăcat al şoaptei îngânate.  
 
Îndemn ascultării,inimii măsură,  
 
clipa risipeşte veşnicii pedante.  
 
 
 
Sudoarea sângelui revarsă ura  
 
fiinţei ,cotropind desculţ deşertul  
 
însufleţitului cuvânt, ce-asmute gura,  
 
să-ntoarcă mărul ‚şarpelui perpetuu’  
 
 
 
Oracol tâmpla,taie-n două templu  
 
ofrandei contemplării acestei sărbători,  
 
ce-n tainiţa poverii de a slăvi un sceptru  
 
ne schimbă-nfăţişarea în reci nemuritori.  
 
 
 
Satana-mi spală sufletul cu vin,  
 
şi-mi cere-o clipă,morţii, să mă-nchin  
 
 
 
 
 
Sonet 3  
 
 
 
Chibritul alăpta o lumânare,  
 
suflând în sulf scântei sulemenite,  
 
şi-n mir de parafine şnuruite…  
 
Ce gust de pâine caldă ,umbra, are!  
 
 
 
Splendoarea crucii odihneşte vântul  
 
pe numele cioplit în marmura veciei…  
 
Şi-auzi cuvântul nerostit ce ştie  
 
tăcerii,templu ,să-i închine, gândul.  
 
 
 
Nu moare nimeni, nenăscut de mamă,  
 
pe-această parte-a lumii convertită  
 
la învieri postume ce condamnă,  
 
cât ai trăit să plângi, răstimp- risipă  
 
 
 
S-a stins chibritu-n lumânări suspine…  
 
Vom tăinui ‚umbririi’ ochi de câine.  
 
 
 
 
 
Sonet 4  
 
 
 
Trec nourii ovali, ţinându-se de mână,  
 
pe miriştea căpiţelor mânate la păscut,  
 
prin rădăcini orfane.În lapte prefăcut,  
 
un bob de grâu frământă pământului ţărână.  
 
 
 
Panouri grăitoare stârnesc alai de păsări…  
 
Lumina pre-lungeşte votiv un par în umbră…  
 
Prin ceas întins la soare-arpentor peste zări,  
 
amiaza toarnă-n ‚zero’ diviziunea sumbră.  
 
 
 
Hipnotic spiralaţi, plutesc în zbor ciulinii,  
 
pe-ntinderea felină a unui cer râvnit  
 
de om ce-şi smulge viaţă, din parul neclintit,  
 
prin cerc trecându-şi fuga,însângerând pelinii.  
 
 
 
Nu staţi la umbra timpului pretins de preţ şirag,  
 
poţi rămuri uitarea, prea mult, pe omul drag!  
 
 
 
 
 
Sonet 5  
 
 
 
Căptuşită ,iar, cu volbură de apă  
 
emi-sfera zodii scufundă în vin…  
 
Pleiada privirii rabdă ruşinată  
 
feciorelnicia unui nou destin.  
 
 
 
Peste semnul întrebărilor prea-pline  
 
de sarcasm divin,întrevăd incertitudini,  
 
drept răsplată,marginii viitorime,  
 
timpului ce stă de strajă-n finitudini.  
 
 
 
Trec corăbii de cristal , cu solstiţii…  
 
Se pre-schimbă valu-n val,şi necuprins…  
 
Pe genunchi, în palmă, scrii doar armistiţii,  
 
pe veci să dai uitării sânul sfânt atins.  
 
 
 
In deşertul timpului,suflarea mi-i desagă…  
 
Dumnezeu e prea aproape ,să mă vadă!  
 
 
 
 
 
Sonet 6  
 
 
 
Va fi nevoie de un alt inter(-r)ogatoriu,  
 
în cazul hotărârii tale de a-mi spune pe faţă  
 
„Rămasul bun” ,ce-ascunde un nou sfârşit de viaţă…  
 
Că nu-i destul sărutul,iubirii, derizoriu!  
 
 
 
De mult, în coversaţii prea lungi, preliminare,  
 
pun preţ răscumpărării tăcerii infantile  
 
’naintea simţului ,garant trufiilor barbare,  
 
ce-n hrube,alunecării vad, geneza furiei menţine.  
 
 
 
Găleţi de lacrimi vărs,la rădăcina mărului uscat..  
 
Se miră cerbul lunii, cu lung oftat în coarne…  
 
Doar gândul rupe tâmpla în judecăţi sabat..  
 
Pe gura timpului sfârşit împart icoane.  
 
 
 
De-ar fi să mor,de două ori,absurd,de mâine,  
 
mi-ar trebui trei vieţi,iubirii să-i dau nume!  
 
 
 
Sonet 7  
 
 
 
A fost prea mult puţinul acelui lung oftat,  
 
şi tristă dezmierdarea minciunilor povaţă….  
 
Mă doare iar tăcerea în care am umblat…  
 
Îşi face drum pe frunte schimbarea ta la faţă.  
 
 
 
Ca visul de năprasnic,e numai, grea ,aripa  
 
ce-şi zbate-n duh căderea pe lume şi cuvânt…  
 
Se scutură de floare ceasornicul în clipa  
 
pornită să dospească lumina pe pământ.  
 
 
 
Corăbiei ,catargul,să-i înălţăm virtute..  
 
Fântânii ,funii ude-n pendulul cumpănirii..  
 
Izvorului, în ciuturi,ce-mpart oglinzi privirii  
 
când din adânc ne smulge,fiinţa,să exulte.  
 
 
 
Privesc fereastra spartă ,în cer, de-un înger bun,  
 
prin ea să trec în lumea eternului,stăpân.  
 
 
 
Sonet 9  
 
 
 
Sudoarea pâinii trage de cuvinte,  
 
însufleţind pământului dojană,  
 
când alăptează lumânării sfinte,  
 
evlavia tăcerii, o icoană.  
 
 
 
Sudoarea frunţii umezeşte pleoape,  
 
sulemenindu-şi sarea lăcrimată,  
 
pridvor privirii, un cristal ce-ndreaptă  
 
cum ochiul vede gura de aproape.  
 
 
 
Trudiţi aceste săptămâni cu patimi,  
 
sudoarea minţii prevesteşte sfinţi,  
 
în calea voastră vrednic surghiuniţi,  
 
de un Irod stăpân prea mult pe datini.  
 
 
 
Tărâm de prunci,sugând luminii semne,  
 
trudim, în funii, noduri gordiene.  
 
 
 
Sonet 10  
 
 
 
Conving cosaşul împietrit fudul  
 
că grâu-i copt şi semănat destul,  
 
de-austru şi levant,prea sfânt văzduh,  
 
purtat pe aripi,scufundat în duh.  
 
 
 
Ard stuf de grind,într-un cotlon de lut…  
 
Cât suflet are focul,am şi trup.  
 
Stă tata-n brânci ,copil,şi-aruncă snopi,  
 
pe jar mocnit de nedormite nopţi.  
 
 
 
Sub ceruri risipesc flămânzi lăstuni,  
 
când miriştea dospeşte vin şi pâini.  
 
Tămâie cu ectenii,dinadins,  
 
un preot risipeşte în ce-i scris.  
 
 
 
De mâine, vom muri ,sătui,pe rând…  
 
E timpul bob de grâu,de om ,flămând!  
 
 
 
 
 
Sonet 11  
 
 
 
Speranţa moare ultima,şi-mi place!  
 
Durerea-n suflet cale să prefac,  
 
Şi-n ochi, privind o lume cum desface,  
 
în ramuri adventive,lăstarul ierbi-n frac.  
 
 
 
Poţi spune,când şi când: niciunde  
 
e timpul bun,ce te răsfaţă laş.  
 
Aş vrea să-l cred,întors din- unde  
 
secunda bate pumni de os în ceas.  
 
 
 
Descoperă tendinţelor conflicte!  
 
Ce ochiul vede,sufletul străbate!  
 
Că unele fiinţe forţa vieţii minte,  
 
cu nemuriri,de mult,prea mult cântate  
 
 
 
Durata vinde ţinerea de minte,  
 
pecetluită-n dălţi ce sfarâmă cuvinte!  
 
 
 
 
 
Sonet 12  
 
 
 
Pe frunza ierbii de câmpie  
 
scriu poeme liber-tarde.  
 
Uit mănuşi în mâini conclave  
 
şi-n trei muguri, păpădiei.  
 
 
 
Croşetând zăpezi brumate,  
 
sare-n soare ciocârlia,  
 
Lumea-şi strigă vrednicia,  
 
strânsă-n pâlnii de guri sparte  
 
 
 
False, crase divinaţii,  
 
cu sintaxă agramată,  
 
stăpânesc rever-beraţii,  
 
limbii,lung cârlionţată.  
 
 
 
Fast sodomic,Doamne,pare-a fi,  
 
chiar privirea ta, în câte ştii!  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
sonete / Ioan Toderiţă : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2706, Anul VIII, 29 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ioan Toderiţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Toderiţă
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!